Importanta sitului pentru conservare
Situl este important în principal pentru speciile de păsări dependente de zonele umede, atât pentru reproducere cât mai ales pentru formarea grupurilor de migrație și odihnă/hrănire în perioadele de pasaj. Această calitate a sitului se datorează poziţiei geografice pe cursul mijlociu al Oltului, la limita dintre Podişul Hârtibaciului şi Munţii Făgăraş, constituindu-se ca un coridor ecologic care conectează Depresiunile ...
mai multe
Situl este important în principal pentru speciile de păsări dependente de zonele umede, atât pentru reproducere cât mai ales pentru formarea grupurilor de migrație și odihnă/hrănire în perioadele de pasaj. Această calitate a sitului se datorează poziţiei geografice pe cursul mijlociu al Oltului, la limita dintre Podişul Hârtibaciului şi Munţii Făgăraş, constituindu-se ca un coridor ecologic care conectează Depresiunile Braşovului, Făgăraşului şi Câmpia Transilvaniei de sudul ţării. Importanța ca zonă de iernare și migrație a sitului este reflectată de cele 86 de specii migratoare, ale căror efective în perioadele de pasaj și iernare totalizează peste 20000 de exemplare. Dintre acestea se evidențiază următoarele răpitoare de zi: eretele vânăt, acvila de munte, vulturul pescar, vânturelul de seară și șoimul călător. Desemnarea sitului a fost făcută în scopul conservării efectivelor populaţionale a 25 de specii de păsări de interes conservativ european, dintre care 14 clocitoare. Speciile care se remarcă astfel prin multe perechi cuibăritoare pe teritoriul sitului sunt reprezentate de cristelul de câmp, barza albă, stârcul pitic, caprimulg, silvia porumbacă, alături de mai multe specii de ciocănitori.
mai putin
Prezentare generala a sitului
Situl se află în partea nordică a Depresiunii Făgăraşului (numită şi Ţara Făgăraşului sau Ţara Oltului), această arie depresionară fiind extinsă pe direcţia sensului de curgere a Oltului, având un relief general domol de câmpie piemontană formată în urma unor procese de sedimentare și eroziune care se termină în lunca largă a Oltului. Reţeaua hidrografică a sitului este reprezentată de cursul mijlociu al ...
mai multe
Situl se află în partea nordică a Depresiunii Făgăraşului (numită şi Ţara Făgăraşului sau Ţara Oltului), această arie depresionară fiind extinsă pe direcţia sensului de curgere a Oltului, având un relief general domol de câmpie piemontană formată în urma unor procese de sedimentare și eroziune care se termină în lunca largă a Oltului. Reţeaua hidrografică a sitului este reprezentată de cursul mijlociu al râului Olt, care primeşte aici o serie întreagă de afluenţi. Acest culoar este utilizat pentru deplasări în timpul primăverii și toamnei în special de către răpitoarele de zi, dintre care se remarcă eretele vânăt, acvila de munte, vulturul pescar, vânturelul de seară și șoimul călător. De asemenea, un număr mare de berze albe utilizează situl pentru concentrare și formarea grupurilor în vederea migrației, impresionând totodată și numărul mare de perechi cuibăritoare ale acestei specii în sit (120-140 de perechi). Topirea zăpezilor şi ploile abundente de primăvară din Munții Făgăraș formau în trecut viituri care inundau întreaga luncă a Oltului. Pentru prevenirea acestor efecte distructive ale inundaţiilor, dar şi în scop energetic, au avut loc ample lucrări de îndiguire şi amenajări hidroelectrice, prin care s-au format lacurile de acumulare de la Voila, Viştea, Arpaş, Scorei şi Avrig. Aceste luciuri de apă întinse, alături de zonele umede adiacente, reprezintă puncte de maximă concentrare avifaunistică. În perioadele de migraţie de toamnă și primăvară, împreună cu perioadele de iarnă când pe porţiuni mari apa rămâne neîngheţată, situl reprezintă un refugiu pentru păsările acvatice, ale căror populaţii totale depăşesc 30000-40000 de exemplare anual. Dintre speciile acvatice de pasaj sau care iernează în zonă amintim cufundacul polar, cufundacul mic, egreta mare, ferăstrașul mic și bătăușul. Suprafeţele care rămân neîngheţate iarna reprezintă cele mai importante arii de iernare din partea sudică şi sud-estică a Transilvaniei pentru lișiță și mai multe specii de rațe, gâște, pescăruși și limicole. Zonele umede sunt utilizate pentru iernare și de către ciuful de câmp, iar restul habitatelor oferă locuri de odihnă și hrănire în cursul migrației pentru fâsa de câmp, muscarul mic și muscarul gulerat. Cele circa 40 de perechi de pescărel albastru formează o populație rezidentă în sit care utilizează cursul Oltului ca habitat de hrănire, săpându-și cuiburile în malurile înalte ale acestuia. Aceste habitate acvatice adăpostesc și o ihtiofaună diversă formată din 45 de specii de pești, multe dintre ele fiind specii de interes conservativ, la fel cum sunt și tritonii, buhaii de baltă, țestoasele de apă și vidrele. Vegetaţia palustră este bine reprezentată în sit, fiind formată în principal din trestie şi în mai mică măsură de papură, totalizând aproape 20% din suprafaţa sitului. Acest habitat de stufăriș este extrem de important pentru stârcul pitic, care este prezent aici cu 40 de perechi cuibăritoare. Tot aici își fac cuibul și eretele de stuf, pițigoiul de stuf, buhaiul de baltă, boicușul, alături de mai multe specii de lăcari și cresteți. Pentru aceștia din urmă, dar și pentru cristelul de câmp, habitatele în care pânza freatică se află la adâncimi mai mici de 1,5 m, determinând existența solurilor cu un exces de umiditate pe care se instalează o vegetație de mlaştină sau de fâneaţă umedă, constituie perimetre cheie pentru conservare. În rândul acestor habitate se înscriu și solurile turboase aflate în vecinătatea localităţii Avrig pe care s-a format o vegetație de turbărie. Prezenţa solurilor brune zonale arată că în trecut suprafaţa întregii regiuni a fost acoperită cu păduri de stejar, care au dispărut aproape în întregime, locul lor fiind luat de pajişti și de culturi agricole. Cristelul de câmp este o specie protejată în spațiul european care utilizează pentru cuibărit aceste habitate, inclusiv culturile de grâu sau lucernă, fiind reprezentată în sit de o populație impresionantă formată din 80-160 de perechi. Vegetaţia lemnoasă ocupă suprafeţe mici şi insulare în sit, fiind formată din tufărișuri și pâlcuri mici de pădure sau zăvoaie, însă este importantă pentru conservarea celor 60 de perechi de caprimulg, 20-30 de perechi de silvie porumbacă și câteva perechi de presură de grădină, ciocârlie de pădure și sfrâncioc cu frunte neagră. Pentru asemenea suprafețe de mici dimensiuni de vegetație forestieră, impresionează numărul mare de perechi de ciocănitoare neagră (7-10 perechi), ciocănitoare de stejar (10-12 perechi), ciocănitoare de grădină (10-20 perechi) și ghionoaie sură (10-20 perechi) care sunt rezidente aici.
mai putin
Activitati care se desfasoara in sit si in afara perimetrului acestuia
Incendierea periodică a miriştilor sau a stufului are impact negativ major asupra populaţiilor de păsări care clocesc în aceste habitate sau tranzitează zona în pasaj. Braconajul manifestă un impact negativ major asupra speciilor de păsări acvatice. Acumularea de deşeuri în anumite zone are, de asemenea, impact asupra păsărilor, ca şi practicarea pe lacurile de acumulare a sporturilor nautice în perioadele de cuibărit sau de creştere a puilor.
Incendierea periodică a miriştilor sau a stufului are impact negativ major asupra populaţiilor de păsări care clocesc în aceste habitate sau tranzitează zona în pasaj. Braconajul manifestă un impact negativ major asupra speciilor de păsări acvatice. Acumularea de deşeuri în anumite zone are, de asemenea, impact asupra păsărilor, ca şi practicarea pe lacurile de acumulare a sporturilor nautice în perioadele de cuibărit sau de creştere a puilor.
mai putin
Administrarea sitului
Situl dispune în prezent de puncte de intrare, locuri de campare cu amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. Este necesară înfiinţarea mai multor astfel de spaţii pentru colectarea deşeurilor, dar şi a unor observatoare ornitologice la marginea lacurilor de acumulare. Pentru informarea turiştilor şi limitarea accesului în anumite zone sensibile este nevoie de amplasarea unor panouri informative şi respectiv a unor panouri de avertizare şi atenţionare.
Situl dispune în prezent de puncte de intrare, locuri de campare cu amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. Este necesară înfiinţarea mai multor astfel de spaţii pentru colectarea deşeurilor, dar şi a unor observatoare ornitologice la marginea lacurilor de acumulare. Pentru informarea turiştilor şi limitarea accesului în anumite zone sensibile este nevoie de amplasarea unor panouri informative şi respectiv a unor panouri de avertizare şi atenţionare.
mai putin
GALERIE POZE SI ILUSTRATII