Balta Albă - Amara - Jirlău

Lacurile incluse în sit găzduiesc efective importante de păsări din 60 de specii protejate la nivel european, reprezentate de multe perechi care cuibăresc în mod regulat în habitatele umede ale sitului așa cum sunt pescărașul albastru, stârcul pitic, buhaiul de baltă, raţa roşie, stârcul purpuriu, piciorongul, chirighița cu obraji albi, lopătarul, eretele de stuf, ciovlica ruginie etc. sau în habitatele cu vegetație ... mai multe

Lacurile incluse în sit găzduiesc efective importante de păsări din 60 de specii protejate la nivel european, reprezentate de multe perechi care cuibăresc în mod regulat în habitatele umede ale sitului așa cum sunt pescărașul albastru, stârcul pitic, buhaiul de baltă, raţa roşie, stârcul purpuriu, piciorongul, chirighița cu obraji albi, lopătarul, eretele de stuf, ciovlica ruginie etc. sau în habitatele cu vegetație lemnoasă, unde se reproduc două specii de sfrâncioc, ciocârlia de pădure, caprimulgul, muscarul gulerat și două specii de ciocănitori. Importanța sitului pentru conservare este dată și de cele 70 de specii care folosesc ruta de migraţie africano-euroasiatică, utilizând habitatele sitului ca loc de hrănire și repaus. Astfel, aglomerări de câteva zeci de mii de exemplare se pot vedea frecvent în sit, formate din mai multe specii de limicole, pelican comun, pelican creț, barză neagră, țigănuș, lebădă de iarnă, ferăstraș mic, cocor, alături de multe altele. Unele specii utilizează situl doar pentru iernare, așa cum o fac șoimul de iarnă, cufundarul mare și cufundarul mic. Atrase de oferta trofică bogată a zonei, apar în timpul migrațiilor cu efective mari mai multe specii de răpitoare diurne. Monitorizările efectuate în prezent pentru gâsca cu gât roşu sporesc de asemenea importanța sitului pentru conservare, acesta fiind recunoscut ca o zonă importantă de odihnă şi înnoptare din România a acestei specii periclitate la nivel global. mai putin

Lacurile care formează acest sit sunt localizate în sectorul estic al Câmpiei Române, la nord de râul Călmăţui (în Câmpia Râmnicului şi Câmpia Bărăganului), făcând parte din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa. Tipurile de soluri întâlnite sunt cernoziomuri, solonceacuri, soloneţuri și soluri aluvionare, pe acestea întinzându-se terenuri agricole și pajişti stepice dominate de specii halofile. Clima ... mai multe

Lacurile care formează acest sit sunt localizate în sectorul estic al Câmpiei Române, la nord de râul Călmăţui (în Câmpia Râmnicului şi Câmpia Bărăganului), făcând parte din spaţiul hidrografic Buzău-Ialomiţa. Tipurile de soluri întâlnite sunt cernoziomuri, solonceacuri, soloneţuri și soluri aluvionare, pe acestea întinzându-se terenuri agricole și pajişti stepice dominate de specii halofile. Clima temperat-continentală, caracterizată prin veri fierbinţi şi ierni secetoase, efectul direct al modificării circulaţiei aerului sub influenţa curburii Carpaţilor. În aceste condiții pedoclimatice, lacurile care formează situl, datorită poziției lor în albiile părăsite ale râului Râmnicu Sărat şi alimentate doar de câteva pâraie semipermanente, prezintă o apă foarte ușor salmastră. Aceasta permite dezvoltarea unei vegetaţii asemănătoare cu cea existentă în Delta Dunării, cu asociaţii în care predomină stuful, papura şi pipirigul, având o mare valoare conservativă dată atât de speciile de păsări care cuibăresc aici, cât și de cele care folosesc aceste lacuri pentru repaus și hrănire în timpul migrațiilor. Situl oferă condiţii adecvate cuibăritului pentru multe specii periclitate la nivel global, precum raţa roşie, stârcul purpuriu, piciorongul, chirighița cu obraji albi, pasărea ogorului, lopătarul, eretele de stuf şi ciovlica ruginie, care sunt reprezentate de multe perechi cuibăritoare. Aceste specii își sporesc mult efectivele în perioada migrațiilor, adăugându-se exemplare care vin atrase de hrana abundentă oferită și aflându-se pe rutele de migrație ce însoțesc cursul Siretului sau care vin din vest, trecând Carpații și îndreptându-se spre sudul Dobrogei. Habitatele sitului sunt folosite pentru cuibărit și de către dumbrăveancă (20-40 de perechi), pescăraș albastru (12-20 de perechi rezidente), fâsă de câmp (100-110 de perechi), buhai de baltă (8-10 perechi rezidente) și stârc pitic (30-40 de perechi). Locurile retrase de la marginea apelor și ferite de accesul oamenilor sunt utilizate ca habitate pentru cuibărit de câteva specii de păsări de mal (limicole), precum prundărașul de sărătură (20-30 de perechi), piciorongul (14-40 de perechi), ciocîntorsul (20-80 de perechi) și chira de baltă (30-70 de perechi). După terminarea perioadei de cuibărit, situl este vizitat pentru hrană de mai multe specii care ajung să aibă efective foarte mari odată cu începutul migrațiilor de toamnă sau în timpul primăverii, în aceste perioade apărând frecvent specii ca pelicanul comun și pelicanul creț, stârcul de noapte, stârcul galben, egreta mică, barza albă, barza neagră, țigănușul, lebăda de iarnă, ferăstrașul mic, cocorul, cristelul de câmp, ciocârlia de Bărăgan sau privighetoarea de baltă. Tot în aceste perioade, locurile cu apă mică sunt intens frecventate pentru bogăția de hrană oferită de către următoarele specii de păsări de mal: ploier auriu (80-100 de indivizi), bătăuș (până la 5000 de indivizi), fluierar de mlaștină (300-400 de indivizi), notatiță (20-30 de indivizi) și prundăraș de munte. Această din urmă specie este considerată relict glaciar endemic, care cuibărește în ecosistemele alpine și subalpine din Alpi și Carpați, în acest sit apărând frecvent în timpul migrațiilor până la 15 indivizi. Ochiurile de apă rămase neînghețate atrag în timpul iernii sute sau chiar mii de rațe și gâște din mai multe specii, dintre care se remarcă gâsca cu gât roșu, o specie periclitată la nivel global, pentru care acest sit a devenit extrem de important în ultimii ani deoarece terenurile arabile au hrana necesară, iar lacurile oferă liniștea necesară înnoptării. Astfel, în sit iernează între 100 și 600 de indivizi, iar în timpul pasajelor apar până la 5000 de indivizi, specia având un statut favorabil de conservare în acest sit. Același statut și mod de utilizare a sitului ca loc de iernare și mai ales de pasaj îl are și cormoranul pitic, specie a cărei efective maxime de pasaj ajung la 140 de indivizi. Prezenţa rozătoarelor, a aglomerărilor mari de păsări şi a faunei piscicole bogate face din acest sit unul important în timpul migrațiilor pentru mai multe specii de răpitoare de zi precum eretele vânăt (20-30 de indivizi), eretele sur (10-12 indivizi), şoimul călător (2-3 indivizi), acvila ţipătoare mică (20-22 de indivizi), uliganul pescar (20-22 de indivizi), codalbul (2-3 indivizi) și vânturelul de seară (100-200 de indivizi). În fiecare toamnă vin aici câteva exemplare de șoim de iarnă pentru a rămâne tot sezonul rece, acestea alegându-și prada dintre păsările mici prezente în sit. Primăvara, șoimii părăsesc situl, plecând spre locurile nordice de cuibărire. Zăvoaiele cu tufărişuri de cătină roşie, cătină albă, măceș și sânger, alături de care apar și arbori izolați reprezentați mai ales de salcâmi și plopi albi sunt habitatele preferate pentru cuibărit ale celor două specii de sfrâncioc protejate la nivel european, ambele având aici o stare bună de conservare dată de numărul mare de perechi cuibăritoare: 60-70 de perechi pentru sfrânciocul roșiatic și 80-90 de perechi pentru sfrânciocul cu frunte neagră. Aceste habitate forestiere sunt utilizate și de către ghionoaia sură, care cuibărește aici în mod regulat. mai putin

Următoarele activităţi practicate în interiorul sau în vecinătatea sitului afectează speciile de păsări prezente aici: arderea vegetaţiei (a miriştii, a stufului şi a pârloagelor), care distruge locuri de cuibărit, vânătoarea şi braconajul, practicate în mod special la păsările acvatice, intensificarea agriculturii (prin schimbarea metodelor tradiţionale de cultivare a terenurilor, alături de practicarea ... mai multe

Următoarele activităţi practicate în interiorul sau în vecinătatea sitului afectează speciile de păsări prezente aici: arderea vegetaţiei (a miriştii, a stufului şi a pârloagelor), care distruge locuri de cuibărit, vânătoarea şi braconajul, practicate în mod special la păsările acvatice, intensificarea agriculturii (prin schimbarea metodelor tradiţionale de cultivare a terenurilor, alături de practicarea monoculturilor pe suprafeţe mari, folosirea pesticidelor şi a utilajelor agricole), pierderea suprafeţelor de pajişte prin încetarea cositului sau a păşunatului, desecarea zonelor umede, alungarea păsărilor, în special a celor ihtiofage, de către administratorii fondurilor piscicole, distrugerea cuiburilor şi a coloniilor de cuibărit, scăderea nivelului apei prin utilizarea acesteia în irigaţii, electrocutarea şi coliziunea cu linii electrice, cositul în perioada de cuibărire şi turismul în masă. Calitatea habitatului acvatic este pusă în pericol de poluarea apelor cu nitriţi ca urmare a depozitării şi gospodăririi necorespunzătoare a gunoiului de grajd şi a deşeurilor menajere. mai putin

În sit sunt necesare pentru administrare şi management eficient al vizitatorilor un centru de vizitare şi puncte de informare în comunităţile învecinate, mai multe tipuri de panouri (de avertizare/atenţionare, de informare şi pentru orientare cu hărţi), câte un observator ornitologic lângă fiecare lac, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, precum şi amenajări pentru colectarea deşeurilor.

În sit sunt necesare pentru administrare şi management eficient al vizitatorilor un centru de vizitare şi puncte de informare în comunităţile învecinate, mai multe tipuri de panouri (de avertizare/atenţionare, de informare şi pentru orientare cu hărţi), câte un observator ornitologic lângă fiecare lac, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, precum şi amenajări pentru colectarea deşeurilor. mai putin