Bistreţ

Așezarea acestui sit pe o rută de migraţie importantă alături de bogata și variata ofertă trofică au determinat ca această zonă să fie un important loc de staţionare pentru speciile de păsări migratoare sau sedentare care sunt dependente de mediul acvatic. Astfel, situl a fost desemnat pentru conservarea efectivelor populaționale a 36 de specii de păsări de interes conservativ european, dintre care șapte sunt periclitate ... mai multe

Așezarea acestui sit pe o rută de migraţie importantă alături de bogata și variata ofertă trofică au determinat ca această zonă să fie un important loc de staţionare pentru speciile de păsări migratoare sau sedentare care sunt dependente de mediul acvatic. Astfel, situl a fost desemnat pentru conservarea efectivelor populaționale a 36 de specii de păsări de interes conservativ european, dintre care șapte sunt periclitate la nivel global (gâsca cu gât roșu, pelicanul creț, rața roșie\n \n etc.). Populaţiile cuibăritoare din zona lacului Bistreţ aparțin mai multor specii, dintre care amintim lopătarul, stârcul galben, stârcul pitic, buhaiul de baltă, raţa roşie, stârcul purpuriu, țigănușul, ciocîntorsul, piciorongul, chirighița cu obraji albi, crestețul cenușiu. Din cauza insuficienţei locurilor adecvate pentru cuibărit aproape toate aceste specii enumerate folosesc strategia cuibăririi etajate și cea a formării de colonii mixte. Situl Bistreț este intens frecventat de păsări și în timpul iernii, moment în care pot fi observate staționând pe luciul de apă rămas neînghețat foarte multe exemplare din specii precum sunt lebăda de iarnă, gârliţa mare, raţa cu cap castaniu, raţa mică sau cea mare, rața sunătoare, rața lingurar, rața cârâitoare, cormoranul pitic și cel mare, alături de multe alte specii. De asemenea, acest sit este utilizat intensiv și în timpul migraţiei, fiind observate păsări ca sitarul de mal, pelicanul creţ, pelicanul comun, egreta mică, egreta mare, lopătarul, călifarul și stoluri de sute sau chiar mii de păsări de țărm din cele mai diverse specii. În ansamblu, situl este utilizat de un număr de 72 de specii de păsări migratoare. mai putin

Situl include lacul de luncă Bistreţ, care face parte din bazinul hidrografic al Dunării, fiind cel mai mare din cadrul complexului piscicol Dunăreni-Bistreţ, rezultat în urma sistematizării complexului lagunar Bistreţ-Cârna-Nasta-Nedeia. Întregul relief al zonei este supus direct acțiunii fluviului, având soluri puțin evoluate, cu o structură instabilă, caracterizate de prezenţa excesului de apă de origine freatică. Un ... mai multe

Situl include lacul de luncă Bistreţ, care face parte din bazinul hidrografic al Dunării, fiind cel mai mare din cadrul complexului piscicol Dunăreni-Bistreţ, rezultat în urma sistematizării complexului lagunar Bistreţ-Cârna-Nasta-Nedeia. Întregul relief al zonei este supus direct acțiunii fluviului, având soluri puțin evoluate, cu o structură instabilă, caracterizate de prezenţa excesului de apă de origine freatică. Un procent mare din suprafața sitului (98%) este reprezentat de luciu de apă și habitate umede adiacente (mlaștini, smârcuri și zăvoaie), ceea ce explică bogăția de specii de păsări acvatice din acest sit. Teritoriul se încadrează într-o zonă cu climă de influență sud-vestică mediteraneană, cu ierni mai blânde, veri călduroase și secetoase și o frecvență mai mare a precipitațiilor în a doua parte a toamnei. În aceste condiții situl reprezintă un loc preferat de către 111 specii de păsări în vederea reproducerii, dar și pentru popas în timpul migrațiilor. Dintre acestea, 36 de specii sunt de interes conservativ european. Deşi nu pot înlocui pe deplin zonele umede naturale dispărute, aceste habitate rămase îndeplinesc totuşi condiţii prielnice în general pentru păsările zoofage şi în mod special pentru cele ihtiofage. Se remarcă în sit stoluri de până la 150 de pelicani comuni și până la 360 de pelicani creți (aceasta din urmă fiind o specie periclitată la nivel global), care se opresc atrași de bogăția de pește a lacului. Amplasarea acestuia pe o rută de migraţie importantă care urmărește cursul Dunării, împreună cu oferta trofică variată şi însemnată, determină să staţioneze chiar și mai multe zile specii de păsări migratoare dependente de mediul acvatic precum stârcul de noapte, egreta mică, lopătarul, cormoranul mare (până la 5000 exemplare), mai multe specii de rațe (cea mică, cu cap castaniu, cârâitoare, lingurar, moțată sau cea fluierătoare), lebăda de vară (până la 100 de exemplare) sau corcodelul mic (până la 30 de exemplare). Stoluri de mii de păsări de țărm poposesc pentru a consuma bogăția de nevertebrate prezente în locurile cu apă mai puțin adâncă. În acele momente se pot identifica mai multe specii de fluierari (cel negru, cel cu picioare verzi și cel cu picioare roșii, fluierarul de mlaștină, fluierarul de munte și fluierarul de zăvoi), de prundărași gulerați (mic și mare) sau de fugaci (cel ruginiu, cel mic, cel pitic și cel de țărm). Alte specii frecvent observate sunt sitarul de mal, bătăușul, nisiparul, ploierul auriu, nagâțul (până la 3000 de exemplare), dar și chira de baltă (până la 1500 de exemplare), chirighița cu obraji albi și cea neagră, pescărușul argintiu, pescărușul sur și, mai rar, pescărușul negricios. Impresionant este și numărul de exemplare de pescăruș râzător prezent primăvara și toamna aici, momente când se pot totaliza până la 10000 de exemplare. De remarcat este și faptul că frecvent sunt văzute până la 20 de exemplare de gâscă cu gât roșu, deși acest sit se află destul de departe de principalele cartiere de iernare ale acestei specii periclitate la nivel global, care sunt în interiorul Dobrogei sau în imediata vecinătate a acesteia. Specii de păsări care cuibăresc în sit, dar ale căror efective sunt mult sporite de exemplare venite în timpul pasajelor, sunt următoarele: sitarul de mal, corcodelul mic, călifarul alb, rața mare, nagâțul, alături de următoarele specii de interes conservativ european: ciocîntors, piciorong, țigănuș, rață roșie și chirighiță cu obraji albi. Iernile blânde din sit, în care luciul de apă nu îngheață decât foarte rar în totalitate, determină ca acesta să fie cartier de iernare pentru lebăda de iarnă (5-9 exemplare), egreta mare (20-30 de exemplare), rața roșie (75 de exemplare), gârlița mică (4 exemplare), ferăstrașul mic (3 exemplare), dar și pentru un număr impresionant de cormorani mici (240 de exemplare). Tot iarna sunt văzute în sit mai multe specii de rațe cu efective foarte mari (raţa mare, rața sunătoare, rața sulițar, raţa cu cap castaniu, raţa mică etc.), alături de cormoranul mare, călifarul alb, lișiță, gârlița mare. În ultimii ani rămâ să ierneze aici chiar și mai multe exemplare de gâscă de vară și lebădă de vară. Insuficienţa locurilor adecvate pentru cuibărit din sit este compensată de bogăţia resurselor trofice, determinând folosirea tuturor habitatelor de reproducere de pe insulele de stuf cu răchite și sălcii, dar și de pe maluri. În aceste locuri, puținele spații se folosesc la maximum prin cuibărire etajată şi cuibărire în colonii mixte, de către următoarele specii de interes comunitar: stârc galben (100-150 de perechi), stârc purpuriu (30-35 de perechi), țigănuș (50-100 de perechi), ciocîntors (25-40 de perechi) și piciorong (30-40 de perechi). În porțiunile cu stuf nederanjate de activitatea de pescuit sportiv își construiesc în mod independent cuiburile cele 20 de perechi de buhai de baltă și cele 30-40 de perechi de stârc pitic. Aceste suprafețe sunt dominate de stuf, alături de care mai apar papura comună și cea rotundă, crinul de baltă, răchitanul, paşa, cervana, stânjenelul de baltă, volbura mare, susaiul, rogozul, gălbeneaua, coada vulpii, limbarița și, mai rar, pipiriguţul. Departe de locurile umblate de oameni își formează cele 12-24 de perechi de erete de stuf marile platforme de cuibărit din tulpini frânte de stuf, hrănindu-și puii cu mamifere mici (diverse specii de șoareci, șobolani de apă sau chițcani) și păsări de talie mică care au populații foarte mari în sit precum lăstunul de mal, graurele, greușelul pătat, pițigoiul de stuf, presura de stuf și mai multe specii de lăcar. Vegetaţia higrofilă lemnoasă formează zăvoaie pe marginea lacurilor sau apare în pâlcuri pe insule, fiind formată din plop alb şi negru\n \n \n \nşi mai multe specii de răchită și salcie. În acești arbori cuibăresc grangurele, florintele, pupăza, graurele și mai multe specii de ciocănitori, dintre care cea de grădină este de interes european pentru conservare. Scorburile cioplite de ghionoaie sunt utilizate, alături de scorburile naturale din arborii bătrâni, pentru cuibărit, de cele 20-50 de perechi de dumbrăveancă. Stratul arbustiv format din hamei, mur de mirişte, păducel, soc, scorombar și măceş are în stratul ierbos volbură mare, lăsnicior și lipicioasă și reprezintă locul în care cuibăresc perechile de sfrâncioc roșiatic, dar și silvia mică și cea cu cap negru, ochiul boului, sticletele, măcăleandrul, privighetoarea roșcată, mierla neagră, aproape toate aceste specii de păsări mici constituind și gazde pentru ponta și puii de cuc. Pajiștile din sit sunt formate de iarba câinelui, piciorul coşului, trifoi, vălul miresei, măzăriche, ştevie creaţă, rugină, năsturel sau iarba câmpului și constituie habitatul presurei sure, al codobaturii albe și galbene, mărăcinarului mic și celui negru, dar și al ciocârliei de câmp. Toate aceste păsări de talie mică alături de multitudinea de șoareci, chițcani, popândăi și șerpi (de apă sau de casă) constituie o abundentă sursă de hrană pentru circa 20 de exemplare de erete vânăt și 15 exemplare de șerpari care se hrănesc aici în timpul pasajelor. Mamiferele și păsările de talie mai mare (în special rațe și lișițe) sunt specii pradă pentru perechea de codalb care cuibărește aici. În timpul iernii acestora li se alătură și alte exemplare care însoțesc aglomerările mari de păsări ce caută ochiurile de apă rămase neînghețate. De remarcat pentru aceste habitate de pajiște este faptul că ele adăpostesc 8-12 perechi de pasărea ogorului, o specie întâlnită doar în câteva situri din afara Dobrogei. mai putin

Activităţile de piscicultură şi pescuit au impact negativ asupra populaţiilor de păsări acvatice (prin deranjul provocat, reducerea zonelor de cuibărit, variaţia nivelului apei şi eutrofizarea acesteia). Agricultura, prin utilizarea de fertilizanţi, determină o alterare a calităţii habitatelor de cuibărit şi hrănire.

Activităţile de piscicultură şi pescuit au impact negativ asupra populaţiilor de păsări acvatice (prin deranjul provocat, reducerea zonelor de cuibărit, variaţia nivelului apei şi eutrofizarea acesteia). Agricultura, prin utilizarea de fertilizanţi, determină o alterare a calităţii habitatelor de cuibărit şi hrănire. mai putin

Există panouri de avertizare/atenţionare cu informaţii referitoare la regulamentul de exploatare a fondului piscicol, fiind necesare şi panouri cu informaţii despre valorile naturale ale sitului dar şi cu hărţi pentru orientare. Spaţii administrative există la sediul Consiliului Judeţean din Craiova (având şi rol de informare a vizitatorilor), iar la sediile de consilii locale din Cârna, Plosca şi Bistreţ sunt ... mai multe

Există panouri de avertizare/atenţionare cu informaţii referitoare la regulamentul de exploatare a fondului piscicol, fiind necesare şi panouri cu informaţii despre valorile naturale ale sitului dar şi cu hărţi pentru orientare. Spaţii administrative există la sediul Consiliului Judeţean din Craiova (având şi rol de informare a vizitatorilor), iar la sediile de consilii locale din Cârna, Plosca şi Bistreţ sunt amenajate mai multe puncte de informare. Există mai multe puncte de intrare în sit, poteci sau drumuri pentru vizitare (neamenajate însă) şi spaţii pentru colectarea deşeurilor. Sunt necesare observatoare ornitologice, bariere pentru limitarea accesului motorizat pe malurile lacului, trasee turistice, trasee tematice şi locuri de popas. De asemenea sunt necesare centre de vizitare/informare şi o staţiune ştiinţifică. mai putin