Blahniţa

Situl a fost desemnat pentru protejarea a 18 specii de păsări de interes comunitar, toate fiind reprezentate de perechi cuibăritoare în sit, cu excepția ferăstrașului mic, o specie rară care folosește zona pentru iernat. În afară de dumbrăveancă, toate celelalte 17 specii de interes conservativ din sit sunt dependente de zonele umede, ceea ce evidenţiază importanţa apelor stătătoare sau curgătoare, a mlaștinilor și a ... mai multe

Situl a fost desemnat pentru protejarea a 18 specii de păsări de interes comunitar, toate fiind reprezentate de perechi cuibăritoare în sit, cu excepția ferăstrașului mic, o specie rară care folosește zona pentru iernat. În afară de dumbrăveancă, toate celelalte 17 specii de interes conservativ din sit sunt dependente de zonele umede, ceea ce evidenţiază importanţa apelor stătătoare sau curgătoare, a mlaștinilor și a smârcurilor prezente aici. Impresionează numărul mare de perechi de stârci care cuibăresc aici (stârc de noapte, buhai de baltă, stârc pitic, egretă mică, stârc galben, egretă mare, stârc purpuriu și lopătar). Prezența altor tipuri de habitate în sit (păduri, plantații, terenuri arabile și pajiști) adaugă alte 85 de specii la lista care descrie ornitofauna acestei zone. Un număr de 100-120 perechi de rață roșie atribuie sitului un loc important în cadrul siturilor care contribuie la conservarea acestei specii cu statut vulnerabil în întreg spațiul european. Ca urmare a prezenţei fluviului Dunărea, care mărgineşte partea vestică a sitului, acesta este parte a culoarului de migraţie a păsărilor din vestul României, prezentând o importanţă deosebită în special pentru cormoranii mici care traversează această zonă spre locurile de cuibărit din amonte. Anual trec prin Blahniţa peste 1000 de cormorani mici, dintre care aproximativ 240 se opresc pentru a cuibări. mai putin

Partea nordică a zonei aparține Podişului Getic, iar cea sudică este amplasată în Câmpia Blahniţei, care este componentă a Câmpiei Române, ambele fiind situate pe terasele Dunării, care au fost modelate ulterior de râurile Blahniţa şi Jiana. În acest sector lunca Dunării este puţin dezvoltată, cursul fluviului fiind întortocheat și prezentând un număr important de ostroave și mai multe bălţi permanente, dintre ... mai multe

Partea nordică a zonei aparține Podişului Getic, iar cea sudică este amplasată în Câmpia Blahniţei, care este componentă a Câmpiei Române, ambele fiind situate pe terasele Dunării, care au fost modelate ulterior de râurile Blahniţa şi Jiana. În acest sector lunca Dunării este puţin dezvoltată, cursul fluviului fiind întortocheat și prezentând un număr important de ostroave și mai multe bălţi permanente, dintre care cea mai mare este Balta Rotunda. Teritoriul se încadrează într-un climat continental accentuat aflat sub influenţă submediteraneană. Verile sunt foarte calde și umede iar iernile sunt blânde, amplitudinea termică fiind redusă, ca o consecinţă a invaziilor de mase de aer submediteranean şi a regimului termic de tip „dunărean“. Aceste caracteristici climatice și poziția sitului, bine protejat de vânturile reci din nord, îi atribuie acestuia un rol foarte important în protejarea unor specii de păsări, în special acvatice. Dintre acestea le menționăm pe cele importante pentru conservare: stârcul roşu (90-100 de perechi), egreta mică (420-560 de perechi), stârcul galben (160-230 de perechi), egreta mare (40-60 de perechi), cormoranul mic (90-120 de perechi), stârcul de noapte (380-550 de perechi) și lopătarul (54-68 de perechi), toate cuibărind în colonii mixte amplasate în locuri joase, cu umezeală permanentă, unde se dezvoltă asociaţii de stuf, papură, rogoz și pipirig cu sălcii izolate și răchite. Pe întinderile de stuf cuibăresc izolat 120-140 de perechi de stârc pitic și 28-44 perechi de buhai de baltă. Foarte rar este văzut în astfel de habitate și crestețul pestriț, observarea acestuia în timpul perioadei de cuibărit acordând speciei atributul de „posibil cuibăritoare“. Departe de accesul uman, în interiorul întinderilor de stuf, își instalează cuiburile cele 20-30 de perechi de erete de stuf. Acest număr foarte mare de perechi cuibăritoare este un indicator al abundenței hranei, dar și a unei stări bune de sănătate a ecosistemului din care face parte acest prădător. Aceeași calitate foarte bună a habitatelor și a întregului ecosistem este reflectată și de cuibărirea în fiecare an a unei perechi de codalb. Un număr de 100-120 perechi de rață roșie atribuie acestui sit un loc important în rândul acelora care contribuie la conservarea acestei rațe scufundătoare ce are statut de specie vulnerabilă în întreg spațiul european și care este amenințată de dispariția habitatelor naturale pentru cuibărit. Această populație face parte din cele 770 perechi care cuibăresc de-a lungul Dunării, toate populațiile acestei specii din România fiind considerate de importanță internațională. În vegetația natantă și zonele mlăștinoase, inaccesibile omului, se formează an de an coloniile celor 12-14 perechi de piciorong, 90-100 de perechi de chiră de baltă și a celor 90-100 de perechi de chirighiţă cu obraz alb, toate aceste specii fiind de importanță comunitară. Ca loc important pentru reproducere, situl impresionează și prin populația de dumbrăveancă, fiind anual înregistrate până la 180 de perechi cuibăritoare ale acestei specii, care este un indicator al stării de naturalitate a pajiștilor și a prezenței unui pășunat tradițional, alături de practicarea agriculturii extensive, fără prea multe insecticide. Această specie se hrănește cu lăcuste, greieri, cosași, fluturi și mici șopârle din pajiștile cu vegetație nu prea înaltă formată din diverse specii de păiuşuri și firuţe, alături de pirul gros și multe alte ierburi. Vegetaţia forestieră a sitului este reprezentată de păduri de șleau cu gorun și cer alături de care mai apar stejarul brumăriu, stejarul pufos, arțarul tătăresc, ulmul, carpenul, jugastrul și teiul argintiu. În condiţii de umiditate ridicată datorată apropierii de Dunăre, cresc gorunul balcanic, teiul alb și mojdreanul. Aceste păduri predominant termofile adăpostesc o varietate foarte mare de insecte care asigură suportul trofic pentru o multitudine de păsări precum fâsa de pădure, capîntortura, graurele, pupăza, privighetoarea roşcată și cea de zăvoi, grangurele și mai multe specii de pițigoi, ciocănitori, silvii, presuri și pitulici. La marginea pâlcurilor de pădure se dezvoltă tufărișuri cu salbă moale, sânger, corn, păducel, porumbar, lemn câinesc și soc negru, acolo unde solul este mai umed. În aceste desișuri își ascund cuiburile sfrânciocul roșiatic, silvia mică, ochiul boului, mărăcinarul negru și silvia de câmp, împreună cu multe alte specii. Vânturelul roșu, șoimul rândunelelor, uliul păsărar și șorecarul comun sunt speciile cel mai frecvent întâlnite de răpitoare de zi, hrănindu-se cu mamifere mici precum popândăul, şoarecele de câmp, dihorul de stepă și multitudinea de specii de păsări din sit. mai putin

În sit se înregistrează o poluare a apelor datorată fermelor zootehnice şi practicării în anumite zone a unei agriculturi intensive care foloseşte fertilizanţi şi pesticide. Păsările înregistrează perturbări mari din cauza incendierii stufului şi a miriştilor în perioadele de cuibărit şi creşterea puilor, precum şi din cauza exploatării nisipului şi pietrişului în cariere. De asemenea, eutrofizarea apei şi ... mai multe

În sit se înregistrează o poluare a apelor datorată fermelor zootehnice şi practicării în anumite zone a unei agriculturi intensive care foloseşte fertilizanţi şi pesticide. Păsările înregistrează perturbări mari din cauza incendierii stufului şi a miriştilor în perioadele de cuibărit şi creşterea puilor, precum şi din cauza exploatării nisipului şi pietrişului în cariere. De asemenea, eutrofizarea apei şi colmatarea lacurilor determină extinderea stufului care afectează acele specii ce au nevoie de suprafeţe libere de apă pentru cuibărit (chirighiţele) sau de suprafeţe mâloase libere de vegetaţie pentru hrănire (păsările de ţărm). Cu impact negativ se manifestă şi activitatea de pescuit şi piscicultură, atunci când nu sunt respectate perioadele de cuibărit sau refugiile coloniilor de păsări. mai putin

Există puncte de acces în sit amplasate pe mai multe artere, puncte de informare în sediile primăriilor şi ale consiliilor locale din comunităţile aflate pe raza sitului. În cadrul amenajării piscicole private situate în sudul sitului există panouri de avertizare/atenţionare, iar în restul sitului sunt prezente bariere pentru limitarea accesului vehiculelor, poteci/drumuri (care însă nu sunt amenajate pentru vizitare) ... mai multe

Există puncte de acces în sit amplasate pe mai multe artere, puncte de informare în sediile primăriilor şi ale consiliilor locale din comunităţile aflate pe raza sitului. În cadrul amenajării piscicole private situate în sudul sitului există panouri de avertizare/atenţionare, iar în restul sitului sunt prezente bariere pentru limitarea accesului vehiculelor, poteci/drumuri (care însă nu sunt amenajate pentru vizitare) şi spaţii pentru colectarea deşeurilor. Este necesară amplasarea de observatoare ornitologice şi a mai multor panouri (de informare şi orientare). De asemenea, este necesară amenajarea unor trasee tematice şi turistice. Amplasarea unui centru de vizitare/informare într-una din comunităţile locale ar creşte gradul de informare în rândul locuitorilor, dar şi al vizitatorilor. mai putin