Câmpia Cermeiului

Situl, aflat în câmpia înaltă a Cermeiului de la poalele Munților Codru Moma, prin mozaicul de habitate de păduri de luncă, pășuni și fânețe umede, heleșteie, bălți, mlaștini, turbării și culturi agricole, adăpostește un număr foarte mare de specii de păsări, dintre care 39 sunt de importanță comunitară pentru conservare. Acestui mozaic de habitate îi corespunde un mozaic de specii, în sit fiind deopotrivă ... mai multe

Situl, aflat în câmpia înaltă a Cermeiului de la poalele Munților Codru Moma, prin mozaicul de habitate de păduri de luncă, pășuni și fânețe umede, heleșteie, bălți, mlaștini, turbării și culturi agricole, adăpostește un număr foarte mare de specii de păsări, dintre care 39 sunt de importanță comunitară pentru conservare. Acestui mozaic de habitate îi corespunde un mozaic de specii, în sit fiind deopotrivă prezente speciile acvatice, forestiere și cele caracteristice habitatelor deschise, stepice. Impresionează numărul mare de răpitoare (nouă), cele mai multe fiind cuibăritoare aici, precum codalbul, gaia neagră, vânturelul de seară, eretele de stuf, șerparul, acvila țipătoare mică și viesparul. Se remarcă printre speciile de importanță comunitară cuibăritoare în sit cristelul de câmp, cu până la 40 de perechi, crestețul pestriț, cu 30-50 de perechi și crestețul cenușiu, cu maxim 10 perechi. Zona este importantă și pentru pasajele de primăvară și cele de toamnă ale egretei mari, berzei negre, lopătarului, raței roșii (care are și perechi cuibăritoare în sit), bătăușului, fluierarului de mlaștină, chirighiței cu obraz alb, dar și ale vulturului pescar. Importante efective de păsări nordice aleg pentru iernare habitatele sitului. mai putin

Situl este amplasat într-o zonă de câmpie cu habitate diversificate semi-naturale, reprezentate de pajiști, păduri de foioase și culturi agricole, intercalate cu mai multe tipuri de zone umede formate din cursuri naturale de apă, canale artificiale, bălţi, lacuri, mlaștini și smârcuri. Cele mai întinse ca suprafață în sit, ocupând peste jumătate din teritoriul sitului, sunt pajiștile care adăpostesc importante ... mai multe

Situl este amplasat într-o zonă de câmpie cu habitate diversificate semi-naturale, reprezentate de pajiști, păduri de foioase și culturi agricole, intercalate cu mai multe tipuri de zone umede formate din cursuri naturale de apă, canale artificiale, bălţi, lacuri, mlaștini și smârcuri. Cele mai întinse ca suprafață în sit, ocupând peste jumătate din teritoriul sitului, sunt pajiștile care adăpostesc importante populații de popândăi formate din păiuș, firuță, iarba câmpului, trestioară, pir crestat, în locurile mai umede predominând rogozul și coada vulpii. Deseori se întâlnesc în aceste pajiști tufărișuri formate din măceș, păducel, porumbar sau lemn câinesc. Aceste asociații de specii lemnoase de talie mică mărginesc deseori și culturile agricole, caz în care îndeplinesc un rol foarte important de refugiu sau de culoar de deplasare pentru o serie întreagă de specii atât vegetale cât și animale (multe nevertebrate, șopârle, șerpi, șoareci, chițcani, iepuri, arici etc.). Prin această bogată ofertă trofică, cele trei tipuri de habitate (pajiști, terenuri cultivate și tufărișuri) susțin o diversitate mare a păsărilor, ocupând aproape 70% din suprafața sitului. Aici cuibăresc un număr impresionant de perechi de sfrâncioc roșiatic (până la 400), sfrâncioc cu frunte neagră (40-70 de perechi), silvie porumbacă (până la 15 perechi), fâsă de câmp și cristel de câmp (până la 40 de perechi), toate acestea fiind specii de interes comunitar. Pe lângă acestea se mai întâlnesc prepelița, potârnichea, codobatura albă și cea galbenă, presura sură, ciocârlia de câmp, mărăcinarul mic și mărăcinarul negru. Tot aici cuibăresc și câteva perechi de nagâți, uneori la mare distanță de apă. Multitudinea de popândăi, iepuri, reptile, micromamifere și păsări este căutată de mai multe păsări răpitoare care se hrănesc aici dar cuibăresc în habitatele forestiere, precum codalbul, gaia neagră, șerparul, acvila țipătoare mică sau viesparul. În special pe pășunile din nordul sitului se hrănesc vântureii de seară, care cuibăresc colonial în pâlcuri răzlețe de pădure. Pădurile din sit se întind pe suprafețe mici, cea mai reprezentativă fiind pădurea de pe Dealul Mocrea, formată din gârniță, stejar pufos și cer, cu exemplare care ating vârsta de peste 300 ani, alături de care mai apar frasinul, carpenul sau stejarul pedunculat. În astfel de habitate, departe de orice prezență umană, își are cuibul de mari dimensiuni perechea de codalb care este rezidentă în acest sit, dar și cele 1-2 perechi de acvilă țipătoare mică, 1-2 perechi de gaie neagră, 2-3 perechi de viespar și perechea de șerpar. Rezidente în sit sunt și cele patru specii de ciocănitori de interes european pentru conservare: ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea de stejar și cea de grădină, ultima fiind cea mai frecvent întâlnită în sit (cu până la 40 de perechi). Tot specii protejate la nivel european cuibăritoare în aceste habitate sunt ciocârlia de pădure și caprimulgul, acesta făcându-și cuibul în adânciturile din solul ierbos al luminișurilor sau în lizierele de pădure (8-10 perechi). Zăvoaiele sunt formate din mai multe specii de salcie și răchită alături de care apar izolat plopii albi sau arinii și mărginesc cursurile și acumulările de apă. Aceste habitate acvatice, alături de mlaștini și smârcuri, deși reprezintă doar 7% din suprafața sitului, au o importanță deosebită deoarece sunt folosite pentru reproducere, iernare sau pasaj de jumătate din speciile pentru care a fost desemnat acest sit. Hidrografic, zona se găseşte în bazinul Crişului Alb, care este principalul curs de apă și are un regim hidrologic de tip panonic, caracterizat prin debite mari la sfârşitul lui februarie, care se mențin apoi mici aproape tot timpul anului. O rețea de canale împânzește întreaga suprafață a sitului, aceasta fiind presărată cu mai multe acumulări de apă de diverse dimensiuni, cele mai mari fiind lacurile Rovina, Ineu, Chier, Seleuș, Mocrea, Bocsig, Tăuț și Cermei. Pe râul Teuz se află acumularea colmatată Cărand-Repsig care are un mozaic de habitate foarte diversificat format din mlaştini, cursuri moarte de apă și zăvoaie. Toate aceste zone umede prezintă suprafețe mari în care stratul cu înălțime medie de doi m este dominat de stuf și papură, iar stratul bazal de 40-50 cm înălţime este compus din rogoz, pipirig, mărăraș, gălbinele, piciorul lupului, alături de multe alte specii. În aceste habitate își duc viața ascunsă și cuibăresc 30-50 perechi de cresteț pestriț și 5-10 perechi de cresteț cenușiu, ambele specii fiind de interes comunitar. Tot în aceste habitate dominate de stuf se găsesc și cuiburile de stârc pitic, buhai de baltă și stârc purpuriu, iar acolo unde apar și sălcii sau răchite cuibăresc câteva perechi de stârc de noapte, egretă mică și stârc galben. Elementele plutitoare ca lintiţa, cornacii sau peștișoara sunt utilizate de chirighița cu obraz alb (30-70 de perechi) și rața roșie (20-22 de perechi) pentru amplasarea cuiburilor, iar în imediata vecinătate a apei își cresc puii cele 3-6 perechi de pescăraș albastru, la capătul galeriilor săpate în maluri. Suprafețele cu mâl sau apă de mică adâncime se aglomerează toamna și primăvara cu păsări care poposesc în timpul migrațiilor pentru a se hrăni cu viermi, crustacee, moluște, lipitori, puiet de pește și nenumărate specii de insecte. Se remarcă numărul mare de bătăuși (până la 600 de exemplare) dar și de fluierar de mlaștină (100-250 de exemplare), pe lângă aceste specii de interes conservativ european fiind identificate și altele precum nagâțul, fluierarul cu picioare roșii, becațina comună, sitarul de mal, culicul mare și culicul mic. Tot în acele momente se adună mai multe exemplare de lopătar și egretă mare și își măresc foarte mult efectivele specii ca rața roșie, chirighița cu obraz alb sau barza neagră. În timpul pasajului sunt văzute până la 20 de exemplare de erete vânăt, câteva dintre ele rămânând să ierneze aici pe seama bogăției de păsări și micromamifere care rămân active și în perioada rece a anului. În iernile mai grele își fac apariția cufundarul polar și cufundarul mic, ambele specii de interes conservativ european, care coboară din nordul Europei și iernează pe habitatele acvatice cu apă limpede și bogate în pește. mai putin

Efecte negative asupra speciilor de păsări au arderea stufului şi a miriştilor (impact major la speciile care cuibăresc în aceste habitate), îndepărtarea arborilor bătrâni, uscaţi sau în curs de uscare (afectează populaţiile de ciocănitori), braconajul (prin otrăvire sau capcane, afectează în special păsările răpitoare), păşunatul în apropierea cuiburilor, cositul înaintea terminării perioadei de reproducere, ... mai multe

Efecte negative asupra speciilor de păsări au arderea stufului şi a miriştilor (impact major la speciile care cuibăresc în aceste habitate), îndepărtarea arborilor bătrâni, uscaţi sau în curs de uscare (afectează populaţiile de ciocănitori), braconajul (prin otrăvire sau capcane, afectează în special păsările răpitoare), păşunatul în apropierea cuiburilor, cositul înaintea terminării perioadei de reproducere, agricultura (prin utilizarea pesticidelor sau a fertilizanţilor) şi liniile de transport al energiei electrice. mai putin

Pentru informarea turiştilor, a vizitatorilor dar şi a comunităţii locale şi pentru a limita accesul acestora în anumite zone sensibile sunt necesare panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare. Sitului îi mai sunt necesare puncte de informare în comunităţile din vecinătate, amenajări pentru observarea păsărilor din zonele umede, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi trasee tematice.

Pentru informarea turiştilor, a vizitatorilor dar şi a comunităţii locale şi pentru a limita accesul acestora în anumite zone sensibile sunt necesare panouri de avertizare, de informare şi pentru orientare. Sitului îi mai sunt necesare puncte de informare în comunităţile din vecinătate, amenajări pentru observarea păsărilor din zonele umede, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi trasee tematice. mai putin