Câmpia Crişului Alb şi Crişului Negru

Situl este unul dintre cele mai importante de pe teritoriul României datorită avifaunei formată din cel puţin 150 de specii de păsări, dintre care un număr de 59 sunt de interes conservativ în spațiul european, fiind atât specii dependente de zonele umede cât şi specii caracteristice habitatelor deschise stepice sau silvostepice. Deşi zonele umede ocupă doar 7% din suprafaţa totală a sitului, reprezentate fiind de ape ... mai multe

Situl este unul dintre cele mai importante de pe teritoriul României datorită avifaunei formată din cel puţin 150 de specii de păsări, dintre care un număr de 59 sunt de interes conservativ în spațiul european, fiind atât specii dependente de zonele umede cât şi specii caracteristice habitatelor deschise stepice sau silvostepice. Deşi zonele umede ocupă doar 7% din suprafaţa totală a sitului, reprezentate fiind de ape curgătoare în regim natural, canale, bălți, heleșteie, mlaștini și smârcuri, ele oferă totuși teritorii de cuibărire şi/sau popas în perioadele de pasaj pentru 30 de specii de interes comunitar, la care se adaugă alte circa 50 de specii comune acvatice, multe între ele clocitoare aici. Împreună, toate aceste specii acvatice realizează efective de peste 110000 de exemplare în perioadele de pasaj, multe dintre acestea utilizând culoarul panono-bulgar de migrație. Habitatele deschise de pajiști și culturi agricole sunt cele care domină în sit, ocupând peste 80% din suprafaţa acestuia. Deşi sunt puternic antropizate ele reprezintă teritorii de cuibărire şi/sau de hrănire pentru specii extrem de importante din punct de vedere conservativ. Unele dintre acestea sunt strict dependente de acest tip de habitate precum cristelul de câmp, eretele sur, sfrânciocul cu frunte neagră, ciuful de câmp sau fâsa de câmp, iar altele precum acvila ţipătoare mică, şerparul sau barza neagră cuibăresc în păduri şi folosesc aceste habitate deschise drept cartiere de hrănire. În sit cuibăresc trei specii de interes conservativ global, respectiv vânturelul de seară, cristelul de câmp şi dumbrăveanca, alături de cinci specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene: eretele sur, eretele de stuf, stârcul de noapte, gaia neagră şi sfrânciocul cu frunte neagră. Pentru eretele sur teritoriul sitului reprezintă una dintre cele mai importante zone de cuibărit din România, iar pentru două dintre speciile acvatice, respectiv sitarul de mal şi culicul mic, situl este extrem de important deoarece adăpostește în perioadele de pasaj efective numerice care depăşesc 1% din populațiile acestor păsări la nivel european. mai putin

Situl se află în Câmpia Crişurilor, fiind format prin colmatarea Lacului Panonic, care însă nu s-a produs total, lăsând numeroase microdepresiuni mlăştinoase şi lunci inundabile. În prezent, reţeaua hidrografică de suprafaţă a sitului este reprezentată de râurile Crişul Negru şi Crişul Alb, ambele având un curs lent cu numeroase meandre. La Socodor şi Tămaşda sunt prezente şi două complexe de heleştee pisciole. ... mai multe

Situl se află în Câmpia Crişurilor, fiind format prin colmatarea Lacului Panonic, care însă nu s-a produs total, lăsând numeroase microdepresiuni mlăştinoase şi lunci inundabile. În prezent, reţeaua hidrografică de suprafaţă a sitului este reprezentată de râurile Crişul Negru şi Crişul Alb, ambele având un curs lent cu numeroase meandre. La Socodor şi Tămaşda sunt prezente şi două complexe de heleştee pisciole. La aceste habitate acvatice permanente cu apă stătătoare se adaugă numeroase bălţi şi mlaştini temporare, a căror existență depinde de cantitatea de precipitaţii. Vegetaţia acvatică deosebit de abundentă în trecut s-a restrâns foarte mult în prezent, dezvoltându-se luxuriant și accelerând procesul de colmatare a apelor stătătoare. Dintre asociaţiile de plante acvatice o importanță deosebită pentru păsări o au cele natante, care sunt utilizate ca suporturi de cuibărit, dar și întinsele suprafețe acoperite de trestiișuri, rogozișuri și păpurișuri. În acestea, de cele mai multe ori, se găsesc și desișuri de răchite și sălcii utilizate de o multitudine de păsări acvatice pentru reproducere. Aici cuibăresc izolat sau în colonii mixte stârcul pitic, buhaiul de baltă, stârcul purpuriu, egreta mică, stârcul galben, lopătarul, stârcul de noapte, țigănușul și stârcul cenușiu, alături de care se găsesc uneori și cuiburile de cormoran mic și cormoran mare. Tot aici se adăpostesc și cele 3-6 perechi de cresteț cenușiu, dar și privighetoarea de baltă. În zonele mlăștinoase cu stufăriș își ascund cuiburile câteva perechi de gușă-vânătă, o specie de importanță comunitară mai greu de observat. Habitatele acvatice cu apă mică și cu întinderi de stuf sunt căutate de rațe din diverse specii (rața mare, rața cârâitoare, rața cu cap castaniu sau rața pestriță) în perioada lor de năpârlire, când penajul în eclipsă nu permite realizarea zborului în condiții optime. Vegetația natantă formată îndeosebi din cornaci, dar și din peștișoară, lintiță, nufăr galben și plutică este intens combătută de administratorii fermelor piscicole. Acolo unde aceste plante reușesc să se dezvolte pe suprafețe mai mari, devin suport pentru cuiburile unor specii de interes european pentru conservare cum sunt chira de baltă, rața roșie, chirighița cu obraz alb și chirighița neagră. Din aceste plante, la care se adaugă și tulpini de brădișor și chiar stuf, își fac cuiburile corcodelul mare, lișița (până la 500 de perechi), corcodelul mic, cel cu gât negru și cel cu gât roșu și rața cu cap castaniu. Pe mici insule sau în zonele mlăștinoase de la marginea apelor și chiar pe sărături ferite de orice prezență umană, cuibăresc în colonii până la 22 de perechi de piciorong și până la 60 de perechi de ciocîntors. Tot insulele sunt căutate și de perechile de lebădă de vară pentru amplasarea cuiburilor masive departe de accesul uman. Importanța sitului pentru conservarea păsărilor acvatice rezultă însă din amploarea pe care o au aici pasajele de primăvară și cel de toamnă ale păsărilor migratoare, momente în care zona este utilizată de peste 110000 de păsări din cele mai diverse grupe (rațe scufundătoare, rațe de suprafață, gâște, corcodei, cormorani, cufundaci, ferestrași, călifari, stârci, berze, egrete, cocori, pescăruși, chire, chirighițe și păsări de țărm). Acestea se opresc pentru odihnă sau hrănire în special acolo unde heleșteiele sunt golite total sau parțial de apă pentru pescuitul industrial și, astfel, este accesibilă păsărilor bogăția de pești mici și nevertebrate diverse (insecte, viermi inelați, melci, scoici și crustacee). Se remarcă, în aceste perioade, numărul mare de exemplare din următoarele specii de interes comunitar: barză neagră (40-150), egretă mare (30-80), stârc purpuriu (20-40), ciocântors (80-150), ploier auriu (50-300), fluierar de mlaștină (300-800) și chiră de baltă (20-100). Impresionează stolurile de bătăuș care pot să ajungă în aceste momente până la 10000 de exemplare. Alte specii acvatice care se adună în efective extrem de numeroase în timpul pasajelor sunt următoarele: rața mare (până la 12000), lișița (până la 6000), pescărușul râzător (până la 5000), culicul mic (până la 4000), rața mică și cea cu cap castaniu (fiecare cu până la 5000 de exemplare), nagâțul (până la 4000), rața fluierătoare și sitarul de mal (fiecare cu până la 1500 de exemplare), culicul mare, pescărușul sur, rața cârâitoare, rața lingurar și rața moțată (fiecare cu câte 1000 de exemplare). De menționat este faptul că pentru sitarul de mal și culicul mic populațiile care trec prin sit în timpul pasajelor reprezintă 1% din întregul efectiv al acestor specii la nivel european. Rareori, în timpul toamnei, se opresc grupuri de maxim 40 de cocori pentru odihnă în drumul lor spre Câmpia Panonică, în care în câteva locații se adună cea mai mare parte a populației din Europa, înainte de plecarea spre locurile de iernare. În timpul pasajelor, multitudinea de păsări atrage și răpitoarele, dintre care se remarcă 1-3 exemplare de acvilă de câmp, 1-3 exemplare de șoim dunărean și 1-3 exemplare de șoricar mare, toate acestea fiind de interes conservativ european. Un număr de 6 până la 10 vulturi pescari poposesc aici în căutarea locurilor bogate în pește de pe traseul lor de migrație. Pentru păsările răpitoare situl reprezintă și un cartier de iernare bogat în mamifere și păsări, ofertă valorificată de cele două până la cinci exemplare de codalb, circa 60 de exemplare de erete vânăt și de trei până la șase exemplare de șoim de iarnă. Vânturelul de seară are în sit câteva dintre locurile de înnoptare aflate în Câmpia de Vest în care, în timpul serilor, se adună pentru petrecerea nopții foarte multe exemplare. Aceste locuri se află de obicei în arbori singuratici, aliniamente de-a lungul arterelor rutiere sau în pâlcuri de copaci. Ele încep să fie frecventate de vânturei imediat după terminarea perioadei de reproducere și până la începutul lunii octombrie, moment în care stolurile pleacă spre cartierele de iernare. Această specie este singura din rândul răpitoarelor care migrează în mod gregar. În astfel de locuri de înnoptare, în sit, se adună un număr de până la 300 de exemplare din această pasăre de pradă de talie mică, care a fost declarată specie de interes conservativ global. În trecut, întreaga zonă a fost acoperită cu păduri de stejar în alternanţă cu pajişti stepice, iar văile şi terenurile mlăştinoase erau acoperite cu stejărişuri de luncă, arinişuri şi sălcete. În prezent, din vechile păduri nu au mai rămas decât trupuri de pădure dispuse insular și fără conectivitate, alcătuite în principal din stejar şi ulm, iar de-a lungul luncilor se mențin în câteva locuri mici păduri de luncă cu asociaţii de plop şi salcie. În liziere şi izolat pe câmpuri se dezvoltă asociații de măceș, porumbar şi păducel, în care sunt prezente silvia mică, silvia cu cap negru, fâsa de luncă, mărăcinarul mic și cel negru, presura sură, codobatura galbenă, sfrânciocul cu frunte neagră şi cel roşiatic. Ultimele două specii sunt de interes comunitar pentru conservare, fiecare dintre ele fiind reprezentate de maxim 400 de perechi cuibăritoare. În pădurile din sit sunt amplasate câteva colonii de stârci, în care cuibăresc mai multe perechi de stârc cenuşiu, egretă mică și stârc de noapte. Aceste habitate forestiere reprezintă și locul de cuibărit pentru cele 2-3 perechi de viespar, 1-2 perechi de acvilă mică, o pereche de codalb, 2-3 perechi de gaie neagră, o pereche de șerpar și 1-2 perechi de acvilă țipătoare mică. Alte specii frecvent cuibăritoare sunt porumbelul de scorbură și cel gulerat, turturica, patru specii de ciocănitori de interes conservativ european care sunt rezidente în sit (ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, cea de stejar și cea de grădină), capîntortura, caprimulgul și foarte multe specii de păsări cântătoare. În scorburile prezente în liziere sau în pâlcurile izolate de copaci cuibăresc cele 20-30 de perechi de dumbrăveancă și pupăza. Teritoriul ocupat iniţial de pajişti stepice a fost în trecut desţelenit pentru agricultură iar terenurile rămase au fost folosite ca păşuni şi fânaţe în care dominante sunt iarba câmpului şi păiuşul de stepă. O suprafață mare din aceste pajiști se dezvoltă pe soluri sărăturate (solonceacuri, soloneţuri şi solodii) care sunt numite în toponimia locală sicuri. Pe aceste soluri vegetează mai multe asociaţii de plante, dintre care un grad de acoperire semnificativ îl au asociaţiile de iarba şopârlelor cu coada vulpii, pelin şi păiuş. Sub puternica presiune antropică o mare parte din suprafața sitului (26%) a fost transformată într-un vast teren agricol. Acesta, împreună cu pajiștile utilizate ca fânețe și mai ales pășuni, realizează peste 83% din întinderea sitului, fiind deosebit de importante pentru păsările răpitoare care vânează aici. Unele dintre ele chiar cuibăresc în vegetația acestor soluri, așa cum o fac anual cele 6-9 perechi de erete sur și până la două perechi de ciuf de câmp. Tot aici cuibăresc și cristelul de câmp (20-30 de perechi) și până la 60 de perechi de fâsă de câmp. Pe pajiștile inundate cuibăresc sitarul de mal (maxim 10 perechi) și fluierarul cu picioare roșii (între 10 și 40 de perechi). mai putin

Activităţi care au impact negativ asupra speciilor de păsări pentru care a fost desemnat situl sunt agricultura intensivă (reduce suprafeţele de cuibărit şi calitatea acestor terenuri ca teritorii de hrănire pentru păsările răpitoare), asanarea zonelor umede (cu efecte majore la nivelul tuturor speciilor acvatice), incendierea miriştilor şi a vegetaţiei palustre (distrug teritorii de hrănire şi cuibărit ale multor ... mai multe

Activităţi care au impact negativ asupra speciilor de păsări pentru care a fost desemnat situl sunt agricultura intensivă (reduce suprafeţele de cuibărit şi calitatea acestor terenuri ca teritorii de hrănire pentru păsările răpitoare), asanarea zonelor umede (cu efecte majore la nivelul tuturor speciilor acvatice), incendierea miriştilor şi a vegetaţiei palustre (distrug teritorii de hrănire şi cuibărit ale multor specii), accesul autovehiculelor în afara drumurilor publice (atunci când acestea ajung în teritoriile de cuibărit, odihnă sau hrănire ale mai multor specii), extinderea speciilor vegetale invazive (în detrimentul celor native care oferă spaţii de cuibărit mai multor specii de păsări), exploatare forestieră neadecvată (reduce habitatele mai multor specii de păsări cântătoare, ciocănitori şi răpitoare), braconajul (produce perturbări de amploare ale populaţiilor de păsări) şi pescuitul sportiv şi industrial (care se practică în apropierea locurilor de cuibărit sau dacă au loc lucrări de management piscicol în perioada de reproducere). mai putin

Situl este dotat cu panouri de avertizare şi atenţionare, panouri de informare, centre de vizitare şi informare, bariere, puncte de intrare, trasee turistice, locuri de campare, vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor, acestea din urmă fiind însă insuficiente necesitând suplimentare. De asemenea sunt necesare mai multe amenajări pentru observarea păsărilor acvatice fără a se provoca deranjul acestora.

Situl este dotat cu panouri de avertizare şi atenţionare, panouri de informare, centre de vizitare şi informare, bariere, puncte de intrare, trasee turistice, locuri de campare, vetre de foc şi amenajări pentru colectarea deşeurilor, acestea din urmă fiind însă insuficiente necesitând suplimentare. De asemenea sunt necesare mai multe amenajări pentru observarea păsărilor acvatice fără a se provoca deranjul acestora. mai putin