Câmpia Nirului - Valea Ierului

Situl este caracterizat printr-o heterogenitate mare a habitatelor (fâneţe, păşuni, tufărişuri, terenuri arabile extensive, păduri de foioase, lacuri de acumulare, heleșteie), care adăpostesc o avifaună bogată atât ca număr de specii cât şi ca dimensiuni populaţionale. De remarcat este faptul că în acest sit se găsește o treime din habitatul de dune de nisip din țară. Situl a fost desemnat în scopul conservării a 26 ... mai multe

Situl este caracterizat printr-o heterogenitate mare a habitatelor (fâneţe, păşuni, tufărişuri, terenuri arabile extensive, păduri de foioase, lacuri de acumulare, heleșteie), care adăpostesc o avifaună bogată atât ca număr de specii cât şi ca dimensiuni populaţionale. De remarcat este faptul că în acest sit se găsește o treime din habitatul de dune de nisip din țară. Situl a fost desemnat în scopul conservării a 26 de specii de păsări de interes comunitar între care se găsesc atât specii de habitate forestiere, cât şi specii de habitate deschise şi zone umede. Situl adăposteşte trei specii de interes conservativ la nivel internațional (şoimul dunărean, dumbrăveanca și vânturelul de seară), șase specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene (eretele de stuf, eretele sur, stârcul roşu, buhaiul de baltă, pasărea ogorului și barză albă), precum şi aglomerări mari de câteva zeci de mii de păsări acvatice migratoare din 27 de specii în perioadele de pasaj. Ca şi particularităţi avifaunistice, acest sit adăposteşte singura populaţie semnificativă numeric de pasărea ogorului din Câmpia de Vest şi cea mai mare populaţie cuibăritoare de barză din ţară, ale cărei cuiburi sunt cantonate în localitatea Andrid, cunoscut ca Sat European al Berzei. mai putin

Situl, aflat în Câmpia Nirului şi Valea Ierului, reprezintă rămăşiţele întinselor zone umede din această parte a ţării. Solul aluvionar nisipos-argilos rămas în albiile secate în timpul ultimei ere postglaciare a fost supus eroziunii sub acţiunea vântului, formându-se dune de nisip fixe sau mobile. Acestea reprezintă o treime din suprafaţa ocupată de acest tip de biotop la nivel naţional, fiind un habitat emblematic ... mai multe

Situl, aflat în Câmpia Nirului şi Valea Ierului, reprezintă rămăşiţele întinselor zone umede din această parte a ţării. Solul aluvionar nisipos-argilos rămas în albiile secate în timpul ultimei ere postglaciare a fost supus eroziunii sub acţiunea vântului, formându-se dune de nisip fixe sau mobile. Acestea reprezintă o treime din suprafaţa ocupată de acest tip de biotop la nivel naţional, fiind un habitat emblematic pentru sit. El adăpostește singura populaţie semnificativă numeric de pasărea ogorului din vestul României, specie amenințată în spațiul comunitar. Pajiştile se întind pe 22% din suprafața sitului, fiind prezente pe terenurile de interdune şi în lungul cursurilor de apă. Speciile de floră caracteristice sunt iarba câmpului şi păiuşul, care domină în majoritatea pajiştilor, pe alocuri existând și zone mai umede în care crește coada vulpii. Dumbrăveanca şi vânturelul de seară sunt două specii de interes conservativ global care pot fi întâlnite în aceste pajiști hrănindu-se în special cu lăcuste, gândaci și fluturi, dar și cu șopârle, șerpi și broaște de talie mică. Vânturelul de seară își completează dieta cu șoareci sau chițcani și cuibărește în pâlcurile de copaci de pe aceste păşuni, reprezentate în special de plantații de salcâmi. Tot în aceste pajiști cuibăresc pe sol și alte două specii de interes comunitar pentru conservare, cristelul de câmp (30-50 de perechi) și fâsa de câmp (până la 200 de perechi). Oferta bogată de mamifere mici și mijlocii a pajiștilor și a culturilor agricole, care este formată din peste 15 specii de rozătoare la care se adaugă multe specii de păsări și/sau insecte, determină ca aceste terenuri să fie intens vizitate de mai multe specii de răpitoare diurne de interes conservativ care au efective cuibăritoare în sit: viesparul, gaia neagră, eretele de stuf, eretele sur, acvila țipătoare mică, acvila mică, la acestea adăugându-se șoimul rândunelelor, șorecarul comun, vânturelul roșu, uliu păsărar și uliul porumbar. Şoimul dunărean este observat cu regularitate aici, fiind posibil ca în viitor să devină o specie care se reproduce în aceste teritorii. De remarcat este numărul mare de ereți suri care cuibăresc în sit (4-6 perechi), dar și acela al viesparilor (5-7 perechi). Reţeaua hidrografică formată din câteva pâraie este centrifugă şi inconsecventă, principalul curs de apă fiind Ierul, și el având un debit modest. Pe teritoriul sitului există şi câteva lacuri şi bălţi mici la Şimian, Resighea, Urziceni, Foieni, Sanislău şi Scărişoara Nouă. Mlaştinile cele mai întinse se găsesc la Sanislău, Ciumeşti, Urziceni, Foieni, Scărişoara Nouă şi Curtuișeni. Asociaţiile vegetale natante cele mai caracteristice acestor zone sunt cele formate din lintiţă, foarfeca bălții, iarba broaștelor, nufăr alb sau galben, plutică și castana de apă, iar vegetaţia palustră este edificată în principal de trestie, papură, rogoz şi mană de apă. Zonele umede cuprinse în sit găzduiesc efective importante de stârc pitic, buhai de baltă, stârc roşu, egretă mică, stârc de noapte, piciorong şi raţă roşie, toate fiind specii de interes comunitar care cuibăresc în sit. Alături de acestea mai cuibăresc în număr mare pe bălți sau în mlaștini următoarele specii: corcodelul mare, lișița, lebăda de vară, corcodelul mic, rața mare, rața pestriță, rața cârâitoare, fluierarul cu picioare roșii, pescărușul râzător, lăcarul mare etc. În perioadele de pasaj din primăvară şi toamnă zona este tranzitată de efective importante numeric de păsări acvatice. Între acestea se remarcă prin foarte multe exemplare următoarele specii de rațe și gâște: raţa mare, rața mică, raţa cârâitoare, raţa cu cap castaniu, rața fluierătoare, rața lingurar, rața moțată, rața sulițar, rața pestriță, călifarul alb, gâsca de vară și gârliţa mare. Impresionează totodată și numărul de exemplare de corcodel mare, ferestraș mare, pescăruș argintiu, pescăruș sur şi pescăruş râzător, stolurile acestuia din urmă totalizând și 10000 de exemplare. În drumurile lor, poposesc pe habitatele cu apă mică din sit și păsările de țărm, dintre care se remarcă specia mai rară de culic mic (50-150 de exemplare) și dominanța numerică a fluierarului negru (până la 600 de exemplare). Condiţiile climatice ale zonei au creat condiţii favorabile pentru instalarea vegetaţiei lemnoase. Ecosistemele forestiere naturale ajunse la maturitate sunt dominate de stejarul pedunculat alături de care sunt prezenți teiul și\n \n jugastrul. Pe alocuri, în terenurile joase, s-au păstrat stejăreto-ulmete de luncă în care mai există sporadic și arbori seculari.\n \n Vegetaţia arbustivă este edificată în special de sălcii și răchite, existând și pâlcuri de arinişuri care sunt dispuse fragmentar, de-a lungul luncilor. Între Foieni şi cătunul Viişoara există un pâlc de pădure edificat de tei argintiu. Vegetaţia de tufărișuri dominată de porumbar şi păducel este prezentă de regulă la marginea pădurilor. Toate aceste habitate forestiere ocupă un sfert din suprafața sitului și sunt locul de cuibărit al răpitoarelor diurne, alături de care apar și ale specii de interes comunitar așa cum sunt cele patru specii de ciocănitori care au populații rezidente în sit (ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, cea de stejar și cea de grădină). Caprimulgul impresionează prin numărul mare de perechi cuibăritoare (până la 80 de perechi), la fel ca și sfrânciocul roșiatic (cu 1200-1400 de perechi) și cel cu frunte neagră (120-150 de perechi). Situl este extrem de important și pentru populaţia de barză albă (până la 130 de perechi cuibăritoare), acesta fiind probabil cea mai numeroasă din ţară. mai putin

Principalele activităţi care manifestă un impact negativ asupra populaţiilor de păsări din sit sunt păşunatul/creşterea animalelor (dacă se practică în perioada de reproducere în zonele favorabile cuibăritului), agricultura (dacă devine intensivă şi se folosesc fertilizanţi şi mai ales pesticide), braconajul (acţiuni ce reprezintă o cauză a diminuării diversităţii şi numărului unor specii de păsări şi de ... mai multe

Principalele activităţi care manifestă un impact negativ asupra populaţiilor de păsări din sit sunt păşunatul/creşterea animalelor (dacă se practică în perioada de reproducere în zonele favorabile cuibăritului), agricultura (dacă devine intensivă şi se folosesc fertilizanţi şi mai ales pesticide), braconajul (acţiuni ce reprezintă o cauză a diminuării diversităţii şi numărului unor specii de păsări şi de mamifere), exploatarea forestieră neadecvată (afectează răpitoarele care cuibăresc în arborii bătrâni şi ciocănitoarele care se hrănesc cu insectele xilofage), arderea stufului, a miriştilor şi a pârloagelor (acţiune ilegală cu efecte negative majore asupra speciilor de păsări care cuibăresc în această vegetaţie) şi pescuitul intensiv (care reduce oferta trofică a speciilor de păsări ihtiofage). mai putin

Există puncte de intrare în sit, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. Sunt necesare puncte de informare în comunităţile aflate în sit sau limitrofe acestuia, panouri de avertizare/atenţionare şi panouri de informare, amenajări pentru observare sau supraveghere şi locuri de campare.

Există puncte de intrare în sit, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. Sunt necesare puncte de informare în comunităţile aflate în sit sau limitrofe acestuia, panouri de avertizare/atenţionare şi panouri de informare, amenajări pentru observare sau supraveghere şi locuri de campare. mai putin