Canaralele de la Hârşova

În sit se remarcă prezența a 39 de specii de păsări de interes european pentru conservare, fiind în special un loc important pentru cuibăritul unor efective mari de păsări care sunt legate de habitatele forestiere. Totodată, situl este amplasat pe calea de migrație a berzelor și a mai multor specii de păsări răpitoare care trec prin acest punct în număr foarte mare (peste 1100 de viespari sau ereți de stuf, circa 5500 de ... mai multe

În sit se remarcă prezența a 39 de specii de păsări de interes european pentru conservare, fiind în special un loc important pentru cuibăritul unor efective mari de păsări care sunt legate de habitatele forestiere. Totodată, situl este amplasat pe calea de migrație a berzelor și a mai multor specii de păsări răpitoare care trec prin acest punct în număr foarte mare (peste 1100 de viespari sau ereți de stuf, circa 5500 de acvile țipătoare mici, între 5000 și 9000 de șorecari comuni și până la 1.200 de ulii păsărari). Diversitatea răpitoarelor care sunt de interes comunitar pentru conservare ajunge la 15 specii. Numărul de păsări migratoare care utilizează situl pentru cuibărire, iernare sau repaus în timpul pasajelor este de 33 de specii care sunt listate pe anexele Convenției de la Bonn asupra speciilor migratoare. Situl este valoros datorită faptului că aici cuibăresc populații mari ale unor specii amenințate la nivel european cum sunt gaia neagră, caprimulgul, dumbrăveanca, ciocârlia de Bărăgan, sfrânciocul roșiatic, acvila mică, ciocârlia de stol, sfrânciocul cu fruntea neagră, uliul cu picioare scurte, ciocârlia de pădure, ciocănitoarea de grădină și fâsa de câmp. Zona este deosebit de importantă în perioada de iarnă pentru suprafețele de apă care rămân neînghețate și sunt căutate de stoluri mari formate din diverse specii de rațe și gâște sălbatice, fiind de asemenea un important loc de iernat pentru cormoranul mic, gâsca cu gâtul roșu și codalb. mai putin

Teritoriul este foarte interesant din punct de vedere geologic, prezentând un adevărat mozaic format în principal dintr-o cuvertură de loess şi calcare jurasice aşezate pe un fundament de şisturi verzi. Toate acestea realizează un relief cu forme specifice și spectaculoase de poduri, turnuri sau peşteri în care cuibăresc anual până la 15 perechi de pietrar negru și o pereche rezidentă de buhă. Acolo unde solul este ... mai multe

Teritoriul este foarte interesant din punct de vedere geologic, prezentând un adevărat mozaic format în principal dintr-o cuvertură de loess şi calcare jurasice aşezate pe un fundament de şisturi verzi. Toate acestea realizează un relief cu forme specifice și spectaculoase de poduri, turnuri sau peşteri în care cuibăresc anual până la 15 perechi de pietrar negru și o pereche rezidentă de buhă. Acolo unde solul este prezent, el este format din litosoluri subțiri pe care se dezvoltă o vegetație saxicolă, presărată cu specii rare și amenințate precum clopoțelul dobrogean, merinana, sâmbovina, mierluța, unghioara, lușca, scânteiuța bulbiferă, zambila moțată și cimbrișorul dobrogean. Tufărișurile sunt destul de slab reprezentate, făcând parte din structura pajiştilor sau găsindu-se izolat, pe suprafeţe restrânse, în zona malurilor nisipoase. Cele din pajiști sunt dominate de cătina roșie, alături de care se mai întâlnesc măceșul și sângerul. Tufărişurile de maluri nisipoase sunt diferenţiate în insule mici de-a lungul canalelor şi braţelor Dunării, ajungând până la suprafaţa apei. Aici sunt prezente specii de sălcii și răchite, care au în stratul ierbos urzică, pelin negru, pălămidă, mur de miriște și cosițel. Se mai întâlnesc tufărişuri de salcâm pitic (amorfă), care au tendinţa să înlocuiască în mod invaziv asociaţiile native de sălcii. Zona Celea Mare-Valea lui Ene constituie una din rarele zone din țară în care este întâlnită asociația endemică cu sâmbovină, caracteristic fiind stratul arbustiv dominat de păliur, alături de care mai apar verigarul și iasomia. În toate aceste tufărișuri își ascund cuiburile un număr impresionant de mare de sfrâncioci roșiatici (până la 1300 de perechi) și sfrâncioci cu frunte neagră (120-130 de perechi), fiind totodată locul în care se opresc în timpul deplasărilor de pasaj muscarul gulerat și muscarul mic. Mai sunt prezente în aceste habitate și foarte multe păsări cântătoare ca frunzărița galbenă, pitulicea mică, privighetoarea roșcată, presura sură, silvia cu cap negru, cea de zăvoi, cea de câmp și cea mică, codobatura galbenă, ochiul boului și măcăleandrul. Tot aici, cucul își alege din cuiburile acestor specii pe acelea în care să-și depună propria pontă. Vegetația forestieră este reprezentată de păduri tipice de zăvoi care ocupă grindurile de mal, de prival şi pe cele interioare, crescând pe un sol de tip aluvionar. Stratul arborilor este compus din plop alb, plop negru, ulm, frasin, stejar pedunculat, plesnitoare sau glădiţă, iar în stratul inferior domină piperul de baltă, ciorvana mare sau murul de miriște, acesta putând uneori să acopere complet solul. Stratul arbustiv este dezvoltat variabil, fiind compus din sânger, soc negru, alun, păducel și măceș. În astfel de habitate forestiere, care ocupă peste jumătate din suprafața sitului, cuibăresc 4-5 perechi de gaie neagră, o pereche rezidentă aici de codalb, până la trei perechi de acvilă mică, o pereche de șerpar, 2-3 perechi șorecar mare și până la zece perechi de uliu cu picioare scurte. Foarte multe ciocănitori din speciile de interes conservativ rezidente în acest sit își au aici locurile ideale de cuibărit, și presurile de grădină (până la 120 de perechi) și circa 300 de perechi de ciocârlie de pădure. Frecvent se întâlnesc turturica, porumbelul gulerat și grangurele. Situl este important și pentru populația de caprimulg pe care o conservă (110-120 de perechi), dar și pentru cea de dumbrăveancă (până la 130 de perechi), ambele fiind legate pentru reproducere de aceste habitate forestiere, în care ocupă lizierele. Pajiștile se întind pe doar 2% din suprafața sitului, fiind reprezentate de pajişti de luncă și pajişti de stepă. Pajiştile de luncă se găsesc în şesurile depresionare, pe grinduri interioare sau între pâlcuri de pădure și sunt dominate de iarba câmpului, firuță, păiuș de livadă şi coada vulpii, alături de care se mai întâlnesc și șovarul, zâzania, lăsniciorul și lucerna galbenă. Pajiştile de stepă sunt mult mai sărace din punct de vedere al compoziţiei de plante şi se întâlnesc pe şesurile depresionare mai înalte, aflându-se într-un continuu regres din cauza păşunatului. Sunt formate în principal din holeră, scaiul dracului, alior, pir gros sau traista ciobanului și sunt importante pentru ciocârlia de stol, ciocârlia de Bărăgan și fâsa de câmp, toate acestea fiind specii de interes conservativ european care cuibăresc într-un număr foarte mare în sit. Câteva perechi de pasărea ogorului sunt prezente în locurile aride cu porțiuni nisipoase și vegetație scundă, departe de locurile frecventate de oameni. Ecosistemele acvatice sunt bine reprezentate, ocupând circa 30% din suprafața sitului. Aici se unesc cele două brațe principale ale Dunării (Brațul Borcea și Dunărea Veche), cu un aspect de arc de cerc caracterizat de meandrări și despletiri care includ în interior ostroave și insule. Malurile mai înalte prezintă colonii însemnate de albinărel și lăstun de mal, dar și cuiburi izolate de dumbrăveancă și chiar de pupăză. În imediata apropiere a apei cuibăresc un număr impresionant de perechi de pescăraș albastru (150-160), care se hrănesc cu peștii mici ce se găsesc din belșug în apele sitului. La importanța sitului ca loc de cuibărire pentru toate aceste specii se adaugă și cea dată de poziția în cadrul rutelor de migrație ale răpitoarele diurne, dar și ale unor specii acvatice de interes comunitar cum sunt pelicanul comun și pescărușul mic. Impresionează în timpul migrațiilor numărul mare de berze albe și negre care pot fi văzute trecând prin sit (42000 exemplare și respectiv, 4000 de exemplare). Sunt observate anual în timpul pasajelor peste 2200 exemplare de viespar și erete de stuf, circa 5500 de acvile țipătoare mici, între 5000 și 9000 de șorecari comuni și până la 1200 de ulii păsărari. mai putin

Următoarele activităţi au loc în interiorul sitului cu efecte negative asupra faunei de păsări: păşunatul/creşterea animalelor (dacă se face în perioada de reproducere în zonele de cuibărire), braconajul prin otrăvire şi capcane (diminuează diversitatea şi efectivele numerice ale unor specii de păsări din sit sau ale hranei acestora) şi pescuitul (prin perturbarea locurilor de la malul apei în care se hrănesc sau ... mai multe

Următoarele activităţi au loc în interiorul sitului cu efecte negative asupra faunei de păsări: păşunatul/creşterea animalelor (dacă se face în perioada de reproducere în zonele de cuibărire), braconajul prin otrăvire şi capcane (diminuează diversitatea şi efectivele numerice ale unor specii de păsări din sit sau ale hranei acestora) şi pescuitul (prin perturbarea locurilor de la malul apei în care se hrănesc sau cuibăresc anumite specii). În vecinătatea sitului sunt prezente comunităţi umane mari (ce au un impact mare asupra calităţii mediului, din cauza unui sistem deficitar de canalizare) şi are loc cultivarea terenului care afectează păsările prin pesticidele şi fertilizanţii utilizaţi. mai putin

În sit sunt necesare următoarele dotări şi amenajări pentru administrare şi vizitare: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare, centru de vizitare/informare şi puncte de informare, observatoare ornitologice, bariere pe unele drumuri care duc în zonele sensibile ale sitului, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor.

În sit sunt necesare următoarele dotări şi amenajări pentru administrare şi vizitare: panouri de avertizare/atenţionare, panouri de informare, panouri pentru orientare, centru de vizitare/informare şi puncte de informare, observatoare ornitologice, bariere pe unele drumuri care duc în zonele sensibile ale sitului, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deşeurilor. mai putin