Cheile Bicazului - Hăşmaş

Scopul desemnării sitului este protecţia şi conservarea unei regiuni de munte cu habitate diverse de stâncării abrupte, păduri, cursuri de apă și un lac, care constituie un mediu favorabil pentru un număr de 19 specii de interes conservativ în spațiul european. Dintre acestea 12 sunt specii rezidente, cinci doar cuibăresc în sit, iar două sunt specii care trec doar în timpul pasajului. În sit sunt prezente cu efective ... mai multe

Scopul desemnării sitului este protecţia şi conservarea unei regiuni de munte cu habitate diverse de stâncării abrupte, păduri, cursuri de apă și un lac, care constituie un mediu favorabil pentru un număr de 19 specii de interes conservativ în spațiul european. Dintre acestea 12 sunt specii rezidente, cinci doar cuibăresc în sit, iar două sunt specii care trec doar în timpul pasajului. În sit sunt prezente cu efective cuibăritoare mari trei specii amenințate la nivelul Uniunii Europene: cocoșul de munte, ierunca și buha, ultima dintre ele atingând aici efective semnificative pe plan național. Important de menționat sunt și populațiile mari de minuniță, muscar gulerat, ciocănitoare de munte, dar și perechile cuibăritoare de șoim călător și acvilă de munte. Prezența Lacului Roșu în sit aduce în lista de păsări mai multe specii caracteristice habitatelor acvatice, cum sunt rațele de suprafață și scufundătoare, gâștele, stârcii, corcodeii și pescărușii, aproape toate utilizând lacul ca loc de staționare scurtă în timpul pasajelor. mai putin

Situl face parte din Carpaţii Orientali și este caracterizat de prezenţa calcarelor şi a dolomitelor din care rezultă un relief relativ înalt (1600–1700 m) cu abrupturi şi vârfuri semeţe izolate și chei adânci despicate de cursul râului Bicaz și unii afluenți ai acestuia (Bicăjel, Șugău, Lapoș și Cupaș), la care se adaugă întinse suprafețe de păduri și un lac. Relieful se desfășoară pe două trepte principale: ... mai multe

Situl face parte din Carpaţii Orientali și este caracterizat de prezenţa calcarelor şi a dolomitelor din care rezultă un relief relativ înalt (1600–1700 m) cu abrupturi şi vârfuri semeţe izolate și chei adânci despicate de cursul râului Bicaz și unii afluenți ai acestuia (Bicăjel, Șugău, Lapoș și Cupaș), la care se adaugă întinse suprafețe de păduri și un lac. Relieful se desfășoară pe două trepte principale: una înaltă, cu altitudini de peste 1400 m, care cuprinde câteva vârfuri și una joasă. Aceasta din urmă este mult mai bine dezvoltată în partea de vest a sitului, unde apar și microformele de relief spectaculoase reprezentate prin turnuri, ace, lapiezuri şi alveole. În anumite zone apar şi acumulări de grohotiş rezultate în urma proceselor de dezagregare care afectează pereţii de calcar. Versantul vestic al Hăşmaşului Mare se prezintă sub forma unui abrupt calcaros, cu multe formaţiuni spectaculoase. Aceste habitate de stâncării constituie locul de cuibărit a trei răpitoare de interes comunitar pentru conservare, care sunt specii rezidente în acest sit: acvila de munte (1-2 perechi), șoimul călător (1-2 perechi) și buha. Aceasta din urmă caută pentru reproducere stâncăriile abrupte și pădurile bătrâne neumblate, populația de 9-12 perechi fiind semnificativă pe plan național și reliefând sălbăticia și gradul mare de integritate al habitatelor montane din acest sit. Stâncăriile mai sunt preferate pentru cuibărire și de către fluturașul de stâncă (20-40 de perechi), mierla de piatră (6-10 perechi), brumărița de stâncă (circa 30 de perechi), dar și de codroșul de munte, drepneaua neagră și drepneaua mare. Vegetaţia lemnoasă este alcătuită predominant din păduri de molid care cresc pe spodosoluri sau de păduri de fag în amestec cu molid şi mai rar cu brad, dezvoltate pe molisoluri și cambisoluri. Spre zona de mai mică altitudine apar și făgetele dezvoltate pe soluri brune podzolite. În aceste păduri cuibăresc cele mai multe dintre speciile de păsări de interes conservativ european pentru care a fost desemnat situl, efectivele numerice ale acestor specii impresionând. Cele două specii galinacee protejate, cocoșul de munte și ierunca, sunt caracteristice pădurilor de molid, unde cuibăresc în efective de 12-17 perechi și respectiv 80-110 perechi. Aceste păsări preferă molidișurile mature și nu prea dese, cu strat subarbustiv bogat, format din afin negru și merișor, fiind deranjate de orice fel de intervenție umană (turism, activități silvice sau vânătoare). Tot în aceste păduri trăiesc și cele două bufnițe extrem de greu de observat datorită taliei mici și vieții ascunse pe care o duc: ciuvica și minunița. Ambele specii caută pentru cuibărit scorburi, rupturi de arbori sau cuiburi vechi de ciocănitoare. De remarcat este numărul mare de perechi cuibăritoare de minuniță din acest sit (19-21 de perechi). Tot dintre răpitoarele nocturne face parte și huhurezul mare, fiind reprezentat în sit prin 7-10 perechi rezidente care cuibăresc în pădurile mature întinse, formate în special din conifere, unde își amplasează cuibul în scorburi mari, trunchiuri groase rupte, cuiburi vechi ale altor păsări, dar și pe sol sau chiar în fisuri de stânci. Iarna se retrage spre pădurile de foioase de la periferia sitului unde este mai accesibilă hrana formată în principal din rozătoare dar și din reptile, broaște și păsări. În special în pădurile de foioase unde arboretele alternează cu pajiștile, cuibăresc până la 20 de perechi de viespar, care este oaspete de vară în acest sit, la fel ca și caprimulgul (3-8 perechi), ciocârlia de pădure (90-110 perechi), muscarul mic (60-80 perechi) și sfrânciocul roșiatic (80-120 perechi). Pădurile de conifere ale sitului abundă în păsări din specii comune, precum aușelul cu cap galben, mierla gulerată, pițigoiul de munte, pițigoiul cu creastă, pițigoiul de brădet, cojoaica de pădure, pitulicea fluierătoare, alunarul, pitulicea mică sau forfecuța. În tufărișurile de pe versanți se întâlnește presura de munte, iar pe cursurile de apă bogate în larve de insecte cuibăresc mierla de apă și codobatura de munte. Păsări frecvent întâlnite în pădurile de foioase sunt cinteza de pădure, porumbelul de scorbură, sturzul cântător, pitulicea mică, brumărița de pădure și scorțarul. Muscarul gulerat este o specie de interes comunitar pentru conservare care impresionează prin numărul mare de exemplare cuibăritoare în acest sit. Astfel, până la 2000 de perechi din această specie cuibăresc în scorburile pădurilor de foioase bogate în subarboret. Trei specii de ciocănitori de interes european pentru conservare au în sit populații rezidente: ciocănitoarea neagră (13-15 perechi), ghionoaia sură (circa cinci perechi) și ciocănitoarea de munte, ultima fiind reprezentată de un număr impresionant de exemplare cuibăritoare (până la 28 de perechi). Habitatul preferat al acestei ciocănitori este cel de păduri dese de molid în care caută pentru cuibărire arborii complet sau parțial uscați în care își sapă scorburile. Lacul Roşu este situat în amonte de Cheile Bicazului, fiind singurul lac de baraj natural din țară. El s-a format în anul 1837 prin blocarea râului Bicaz în urma deplasării gravitaţionale a unui pachet mare de roci. Are aproximativ 13 hectare şi o adâncime maximă de 12,5 m, aflându-se în plin proces de succesiune. Acest ecosistem determină ca pe lista avifaunei sitului să fie și o specie acvatică cuibăritoare (rața mare), dar și multe alte specii care poposesc câteva zile pe lac în timpul pasajelor, așa cum o fac corcodelul mic, corcodelul mare și cel cu gât negru, rața mică, rața cu cap castaniu, rața moțată, rața sulițar, rața cârâitoare, pescărușul râzător și nagâțul. Pe lac au fost văzute și rare exemplare de ferestraș mare, rață sunătoare și chiar rață cu cap negru. Unul din drumurile de migrație peste Carpații Orientali ai gârliței mari trece chiar peste Lacul Roșu, câteva stoluri coborând pentru scurt timp pe acesta. Specii de interes conservativ european care migrează prin sit sunt șerparul (3-8 exemplare) și eretele de stuf (5-10 exemplare). mai putin

Activităţile din sit care au impact negativ major asupra speciilor de păsări de interes european pentru conservare sunt: exploatarea forestieră (prin tăierea arborilor bătrâni şi scorburoşi), turismul necontrolat şi recoltarea de ciuperci şi fructe de pădure (prin deranjul provocat în habitate în care nu există trasee turistice sau recoltarea în perioadele de cuibărit).

Activităţile din sit care au impact negativ major asupra speciilor de păsări de interes european pentru conservare sunt: exploatarea forestieră (prin tăierea arborilor bătrâni şi scorburoşi), turismul necontrolat şi recoltarea de ciuperci şi fructe de pădure (prin deranjul provocat în habitate în care nu există trasee turistice sau recoltarea în perioadele de cuibărit). mai putin

Situl dispune în prezent de mai multe tipuri de panouri (de avertizare/atenţionare, de informare şi pentru orientare), dar care sunt insuficiente, fiind necesară suplimentarea lor. Are o clădire administrativă, zone împrejmuite, bariere care interzic accesul autovehiculelor, puncte de intrare, poteci şi drumuri pentru vizitare, trasee turistice, un traseu tematic şi un punct de informare. Sunt necesare puncte de informare, ... mai multe

Situl dispune în prezent de mai multe tipuri de panouri (de avertizare/atenţionare, de informare şi pentru orientare), dar care sunt insuficiente, fiind necesară suplimentarea lor. Are o clădire administrativă, zone împrejmuite, bariere care interzic accesul autovehiculelor, puncte de intrare, poteci şi drumuri pentru vizitare, trasee turistice, un traseu tematic şi un punct de informare. Sunt necesare puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere şi pentru colectarea deşeurilor. mai putin