Cheile Dobrogei

Cheile Dobrogei prezintă o importanţă deosebită prin cele 42 de specii de păsări de interes european pentru conservare prezente aici. Zona oferă excelente condiții de cuibărit și hrană pentru specii precum pasărea ogorului, vânturelul de seară, caprimulgul, dumbrăveanca, ciocârlia de stol, ciocârlia de Bărăgan, ciocârlia de pădure, fâsa de câmp, presura de grădină și pietrarul negru. Deși aici cuibăresc ... mai multe

Cheile Dobrogei prezintă o importanţă deosebită prin cele 42 de specii de păsări de interes european pentru conservare prezente aici. Zona oferă excelente condiții de cuibărit și hrană pentru specii precum pasărea ogorului, vânturelul de seară, caprimulgul, dumbrăveanca, ciocârlia de stol, ciocârlia de Bărăgan, ciocârlia de pădure, fâsa de câmp, presura de grădină și pietrarul negru. Deși aici cuibăresc populații semnificative de păsări răpitoare diurne precum șerparul, șorecarul mare, uliul cu picioare scurte sau vânturelul de seară, totuși importanța mare a sitului în conservarea speciilor din acest grup de păsări rezultă din amplasarea lui pe rutele lor de migrație care în această regiune a Dobrogei suferă o puternică îngustare, ce are ca rezultat o concentrare a efectivelor numerice. Aceasta determină ca prin sit să treacă în timpul pasajelor un număr de 18 specii de răpitoare, unele dintre ele având efective semnificative, precum viesparul, acvila țipătoare mică, vânturelul de seară, eretele de stuf, eretele sur, gaia neagră, șorecarul mare, codalbul, șerparul sau șoimul dunărean. Zona este importantă și pentru pasajul berzelor, în timpul migrației fiind observate până la 10000 de exemplare. Întinsele zone de culturi agricole care acoperă peste jumătate din suprafața sitului determină ca aici să ierneze câteva mii de gârlițe mari împreună cu circa 2000 de gâște cu gât roșu. Zona este un important cartier de iernare și pentru șoimul de iarnă. mai putin

Cheile Dobrogei prezintă o importanţă ştiinţifică deosebită prin flora și fauna bogată şi variată și prin numărul mare de specii rare, atât pentru Dobrogea, cât şi pentru România, aici fiind prezent și cel mai bogat punct fosilifer cu faună jurasică din întreg podișul Casimcei. Cheile Dobrogei sunt situate în cea mai veche unitate geologică din România (Podișul Casimcei), care reprezintă o zonă întinsă de ... mai multe

Cheile Dobrogei prezintă o importanţă ştiinţifică deosebită prin flora și fauna bogată şi variată și prin numărul mare de specii rare, atât pentru Dobrogea, cât şi pentru România, aici fiind prezent și cel mai bogat punct fosilifer cu faună jurasică din întreg podișul Casimcei. Cheile Dobrogei sunt situate în cea mai veche unitate geologică din România (Podișul Casimcei), care reprezintă o zonă întinsă de stepă și silvostepă situată pe substrat mixt format din șisturi verzi peste care se suprapun calcare recifale. Acestea din urmă formează un relief ruiniform ce include canioane, diferite forme carstice precum turnuri, coloane și văi care sunt mărginite de stânci în formă cilindrică, formând astfel un peisaj unic pentru România. Sunt prezente circa 15 peșteri, două dintre ele fiind de importanță internațională. Aceste cavități în calcare sunt utilizate de perechile rezidente de buhă pentru amplasarea cuiburilor. Datorită configurației sale geologice, Cheile Dobrogei constituie un reper ușor de identificat de către păsări în timpul migrației. Prin sit trece în timpul pasajelor un număr de 18 specii de răpitoare, unele dintre ele având efective numerice semnificative, precum viesparul (1500-3000 de exemplare), acvila țipătoare mică (200-400 de exemplare), vânturelul de seară și eretele de stuf (fiecare cu câte 200-300 de exemplare), eretele sur (120-130 de exemplare) și șorecarul mare (circa 40 exemplare). Printre rarități se remarcă vulturul hoitar, o specie critic periclitată care nu mai are efective cuibăritoare la noi în țară, dar din care se pot vedea accidental exemplare eratice în căutare de hrană. O altă specie periclitată în tot spațiul european este și acvila de câmp, care se poate vedea în trecere în număr de până la zece indivizi în timpul pasajelor. Zona este traversată și de efective importante de barză albă (până la 10000 de exemplare), dar și de ciovlică ruginie, muscar mic, muscar gulerat, cocor, pasărea ogorului și cristel de câmp. Culturile agricole care se întind pe mai mult de jumătate din suprafața sitului sunt utilizate ca locuri de hrănire în timpul pasajelor și în timpul iernii de către cârduri de până la 2000 de exemplare de gâscă cu gât roșu, amestecate cu mai multe mii de gârlițe mari. Zona reprezintă cartier de iernare și pentru 12-15 de exemplare de șoim de iarnă. Situl este deosebit de valoros prin cele cinci tipuri de ecosisteme și anume tufărișuri, păduri, pajiști, râuri și stâncării, care au o importanţă floristică deosebită dată de prezenţa speciilor de interes comunitar precum clopoţelul dobrogean, vineţele şi merinană (taxoni amenințați la nivel european) şi de prezenţa multor specii periclitate în țara noastră, cum ar fi cosacii, brânduşa trifilă, volbura lineată, cununiţa de calcar, scânteiuţa bulbiferă, brânduşa aurie și zambila. Climatul temperat continental predominant arid este caracterizat de mai multe zile tropicale și secete frecvente și determină ca în zonele stâncoase de pe vârfurile dealurilor să fie prezente condiții de semideșert, în timp ce pe mai mult de 40% din suprafața sitului se dezvoltă o vegetație caracteristică stepei de loess şi stepei petrofile. Dintre speciile care formează vegetaţia ierboasă pe loess amintim bărboasa, păiuşul stepic, firuţa, năgara, iarba de sadină, rostogolul, vârtejul-pământului, ochiul lupului, sparceta, pelinul, iarba câinelui, sugărelul alb, coroniştea, laptele-cucului, mărgica, timoftica de stepă, cioroiul, buruiana surpăturii, ciuleiul și molotrul. Tot aici se consideră că vegetează și cea mai mare populaţie de bujor de stepă din România. Aceste ierburi ascund cuiburile unor specii de interes european pentru conservare care se evidențiază prin numărul mare de exemplare cuibăritoare: 1200-2000 perechi de ciocârlie de Bărăgan, 2000-5000 de perechi de ciocârlie de stol și 300-400 perechi de fâsă de câmp. Zonele mai nisipoase sunt teritorii de cuibărit pentru 25-35 de perechi de pasărea ogorului. Stepa petrofilă, având o foarte mare valoare conservativă, este formată de păiuşul dobrogean, jaleşul, cinci degete, miliţeaua dobrogeană, garofiţa pitică de stâncă, merinană, luşca ambiguă, urechelniţă, bărbişoara și iarbă grasă. În astfel de habitate cuibăresc pietrarul sur și codroșul de munte, dar și mai rar întâlnitul pietrar răsăritean. Specia de interes european pentru conservare, pietrarul negru, se remarcă prin numărul mare de perechi cuibăritoare în acest sit (70-80), care își aleg teritoriile de cuibărit în locurile unde există pietre, râpe sau faleze înalte de stâncă, dar și tufe mici și buruieni formate din păducel, porumbar, măceş, lemn câinesc și păr pădureţ. Tot în aceste zone se întâlnesc și tufărișurile formate din specii mediteraneene, pontice şi balcanice, iubitoare de căldură și substrat calcaros precum iasomia, cărpiniţa, scumpia, mojdreanul, avrămeasa, sparanghelul, ulmul pitic, flocoşelele, vişinul turcesc și migdalul pitic. Habitatul de tufărișuri este preferat pentru cuibărit de către sfrânciocul roșiatic, sfrânciocul cu frunte neagră, silvia de zăvoi, privighetoarea roșiatică, silvia cu cap negru, mărăcinarul negru și silvia de câmp. Vegetaţia forestieră este reprezentată prin păduri submeditareene de stejar pufos cu cărpiniţă, mojdrean, scumpie, arţar tătărăsc și păr pădureţ, având în stratul ierbos bujor de pădure, sparanghel și trepădătoare, alături de multe alte specii. Deși ocupă numai 4% din suprafața sitului, aceste păduri oferă condiții foarte bune de cuibărit și hrană speciilor de păsări răpitoare de interes comunitar: uliul cu picioare scurte (7-12 perechi), vânturelul de seară (17-23 de perechi), acvila țipătoare mică (o pereche), acvila mică (1-3 perechi), șorecarul mare (10-12 perechi), viesparul (2-4 perechi) și gaia neagră (o pereche). Este foarte probabil ca în această zonă să cuibărească și șoimul dunărean, specie care este în declin numeric drastic la nivel național, cunoscându-se în prezent doar câteva perechi cuibăritoare în toată țara. Cele 3-5 perechi de șerpar găsesc o ofertă trofică bogată în habitatele deschise și aride, formată în principal din șopârla de stepă, guşterul vărgat, șopârla de câmp, guşterul verde și șarpele balaur. Habitatele de pădure sunt și teritoriile perechilor rezidente de ciocănitoare neagră, ghionoaie sură, ciocănitoare de stejar și ciocănitoare de grădină, dar și pentru presura de grădină, dumbrăveancă și caprimulg, toate acestea fiind specii protejate în spațiul european. mai putin

Următoarele activităţi au loc în interiorul sitului şi manifestă un impact negativ asupra speciilor pentru care a fost desemnat acesta: turismul neorganizat (are loc în special în zilele de sărbătoare naţională şi are un impact major asupra unor specii de păsări cuibăritoare), cariera de exploatare de şisturi verzi (influenţează mai ales prin poluarea cu pulberi şi zgomot, îndepărtând păsările), păşunatul ... mai multe

Următoarele activităţi au loc în interiorul sitului şi manifestă un impact negativ asupra speciilor pentru care a fost desemnat acesta: turismul neorganizat (are loc în special în zilele de sărbătoare naţională şi are un impact major asupra unor specii de păsări cuibăritoare), cariera de exploatare de şisturi verzi (influenţează mai ales prin poluarea cu pulberi şi zgomot, îndepărtând păsările), păşunatul (activitate prezentă în zonă cu impact asupra avifaunei cuibăritoare pe sol). În vecinătatea şi în interiorul sitului sunt propuse spre instalare 211 turbine eoliene (14 parcuri eoliene), care vor avea un impact major asupra speciilor de păsări reducându-le habitatul de cuibărit şi hrănire şi producând mortalităţi însemnate în perioada de migraţie. mai putin

Situl are spaţii administrative, un panou de avertizare aflat la ieşirea din Rezervaţia Cheia din interiorul sitului, puncte de informare la sediile a zece primării aflate pe raza sitului, poteci/drumuri pentru vizitare, mai multe puncte de intrare în sit şi amenajări pentru colectarea deşeurilor amplasate în comunităţile locale. Sunt necesare panouri de informare, panouri cu hărţi pentru orientare, amenajări pentru ... mai multe

Situl are spaţii administrative, un panou de avertizare aflat la ieşirea din Rezervaţia Cheia din interiorul sitului, puncte de informare la sediile a zece primării aflate pe raza sitului, poteci/drumuri pentru vizitare, mai multe puncte de intrare în sit şi amenajări pentru colectarea deşeurilor amplasate în comunităţile locale. Sunt necesare panouri de informare, panouri cu hărţi pentru orientare, amenajări pentru observare şi supraveghere, bariere, trasee turistice şi trasee tematice. mai putin