Cheile Nerei - Beuşniţa

Situl este localizat în partea de SV a României și împreună cu ariile învecinate, care sunt la fel de ample, realizează o rețea de protecție a biodiversității de mari dimensiuni din această parte a țării. Relieful carstic al sitului este modelat de râul Nera și formează un ecosistem ce asigură condiții optime de hrănire și cuibărire pentru 124 specii de păsări caracteristice habitatelor forestiere, stâncoase, ... mai multe

Situl este localizat în partea de SV a României și împreună cu ariile învecinate, care sunt la fel de ample, realizează o rețea de protecție a biodiversității de mari dimensiuni din această parte a țării. Relieful carstic al sitului este modelat de râul Nera și formează un ecosistem ce asigură condiții optime de hrănire și cuibărire pentru 124 specii de păsări caracteristice habitatelor forestiere, stâncoase, pajiștilor și terenurilor deschise. Habitatele foarte bine conservate și impactul antropic de mică amploare permit existența acestei avifaune bogate, din care 28 de specii sunt de interes comunitar. Situl are întinse păduri bătrâne de fag, păşuni şi fâneţe semi-naturale, chei şi zone stâncoase, care adăpostesc cele mai însemnate efective cuibăritoare de şoim călător din țară și respectiv populaţii foarte importante de buhă, acvilă țipătoare mică și viespar. Efective importante dezvoltă în sit și alte specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene precum acvila de munte, şerparul, caprimulgul, ciocănitoarea cu spate alb, ghionoaia sură, silvia porumbacă, muscarul mic și presura de grădină. Pajiştile susţin un efectiv important de cristel de câmp şi servesc ca zonă de hrănire pentru răpitoare. În partea estică şi vestică a sitului, pe câmpurile deschise din valea Nerei, se găsesc densităţi remarcabile de presură de grădină, iar în partea vestică cuibăresc şi dumbrăvencele. mai putin

Situl se găsește pe teritoriul Munților Aninei, care sunt formați din calcare și roci sedimentare, calcare metamorfozate, șisturi cristaline și roci eruptive. Suprafețele masive de calcare reprezintă cel mai mare depozit compact de calcare din România, care a fost modelat în timp de apele Nerei, formându-se astfel un sector de chei lung de 20 km. Relieful urmează structura geologică și este alcătuit dintr-o succesiune de ... mai multe

Situl se găsește pe teritoriul Munților Aninei, care sunt formați din calcare și roci sedimentare, calcare metamorfozate, șisturi cristaline și roci eruptive. Suprafețele masive de calcare reprezintă cel mai mare depozit compact de calcare din România, care a fost modelat în timp de apele Nerei, formându-se astfel un sector de chei lung de 20 km. Relieful urmează structura geologică și este alcătuit dintr-o succesiune de culmi și văi paralele, între care se interpun întinse podișuri carstificate. În perimetrul sitului altitudinea variază între 90 și 1162 m. În zonele de platou şi culmi se întâlnesc frecvent avene şi peşteri fosile sau active în diferite stadii evolutive. Toate aceste trăsături geomorfologice, la care se adaugă poziţia sitului la adăpostul arcului carpatic și importantele influenţe climatice submediteraneene, diferențiază situl de cele învecinate și îi asigură importanța în conservarea unei biodiversități bogate. Masivitatea și izolarea de orice intervenție umană a calcarelor este reflectată în numărul mare de cuiburi de șoim călător (9-11) și de acvilă de munte (2-3), care fac din sit o zonă cheie pentru conservarea acestor specii în România. Cele două specii de răpitoare cuibăresc pe polițele stâncoase din afara traseelor de escaladă, hrănindu-se în special din terenurile deschise învecinate. Cu un număr mare de perechi cuibăritoare (4-6) se găsește în sit și un alt prădător de talie mare, buha, care de asemenea își alege pentru reproducere teritoriile împădurire cu stâncării care sunt izolate de orice prezență umană. Această specie, împreună cu acvila de munte, sunt rezidente în sit. Stâncile de calcar sunt populate și de mierla de piatră și fluturașul de stâncă. În fisuri sau polițe stâncoase și sub plafonul unor mici grote cuibăresc două specii rare în restul țării, lăstunul de stâncă și rândunica roșcată. Zonele de calcare sunt și habitat de reproducere pentru corb, drepnea mare, drepnea neagră, codroș de munte și pietrar sur. Câteva perechi de vânturel roșu preferă să își amplaseze cuibul pe polițe stâncoase sau în deschiderea unor grote mici. Un procent mare din suprafața sitului (88%) este acoperit de păduri în compoziția cărora se resimte influența climatică submediteraneană și care astfel sunt diferențiate în mai multe subetaje. La cea mai mică altitudine se găsesc pădurile de cer și gârniță care au fost parțial defrișate, în locul lor instalându-se pajiști xerofile și tufărișuri xerotermofile. Pădurile de gorun formează o bandă îngustă și fragmentată întâlnită pe platouri și pante însorite, iar pe văi și pante umbrite gorunul se amestecă cu cărpinița. Subetajul pădurilor de gorun și fag este caracterizat prin alternanța între făgetele de pe versanții umbriți și gorunetele de pe platouri și pantele însorite. Subetajul pădurilor de fag este cel mai bine reprezentat, făgetele fiind pure sau amestecate cu carpen. Toate aceste păduri întinse pe suprafețe mari sunt habitatul pentru numeroase specii de păsări, foarte multe dintre ele fiind de interes comunitar pentru conservare sau chiar amenințate la nivelul Uniunii Europene sau la nivel global. Depărtarea de așezările umane a permis mai multor perechi de păsări răpitoare să cuibărească anual în acest sit, precum viesparul (25-40 de perechi), acvila țipătoare mică (5-8 perechi) și acvila mică (2-4 perechi). Ultimele două specii aleg să-și amplaseze cuibul în păduri mature, cu copaci mari și coronamente bogate, intercalate cu pajiști și/sau terenuri agricole cu plante nu prea înalte, unde pot vâna hrana preferată formată în special din mamifere dar și din păsări și chiar reptile. Diversitatea de 12 specii a faunei de reptile, cum sunt gușterul, șopârla de câmp, cea de ziduri și cea de munte, năpârca, șarpele de casă și cel de apă, șarpele lui Esculap, șarpele rău, șarpele de alun, vipera cu corn și vipera comună, este principala ofertă trofică a celor 5-8 perechi cuibăritoare de șerpar. Tabloul de specii răpitoare al sitului este întregit de uliul porumbar, uliul păsărar, șoimul rândunelelor, șorecarul comun și șorecarul încălțat. Acesta din urmă coboară din nordul continentului pentru a ierna la noi. Tot specii de pasaj în sit sunt și eretele de stuf și eretele sur, iar în fiecare an un număr de maxim 4 exemplare de erete vânăt rămân să ierneze în zonele mai joase ale sitului. Alte specii de interes comunitar care cuibăresc în număr mare în pădurile din sit sunt ierunca, muscarul mic, caprimulgul, ciocârlia de pădure, huhurezul mare, presura de grădină și muscarul gulerat, la acesta din urmă numărul de perechi cuibăritoare ajungând la 16000. Tot în număr mare sunt prezente și cele cinci ciocănitori protejate în spațiul european: ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, cea de stejar, de grădini și cea cu spate alb. Alte specii care se întâlnesc frecvent în pădurile din sit sunt porumbelul de scorbură și cel gulerat, cucul, turturica și mai multe specii de păsări cântătoare precum brumărița de pădure, codroșul de pădure, măcăleandrul, privighetoarea de zăvoi și cea roșcată, aușelul cu cap galben, ochiul boului, mierla neagră, sturzul cântător, cocoșarul, țicleanul, silvia cu cap negru, cea de zăvoi și cea de câmp, silvia mică, frunzărița galbenă și cea cenușie, pitulicea mică, cea sfârâitoare și cea fluierătoare, muscarul sur, pițigoiul de livadă, cel mare, albastru sau cel sur, cinteza de pădure, florintele, botgrosul, mugurarul, cănărașul, câneparul, sticletele, presura de munte, capîntortura și presura bărboasă. Poienile dintre păduri pe care sunt instalate pajiști utilizate în special ca fânețe, adăpostesc un număr de 10-15 perechi de cristel de câmp, alături de care se mai întâlnesc multe exemplare de prepeliță, ciocârlie de câmp, codobatură galbenă și codobatură albă. Tot aici vânează până la cinci perechi de dumbrăveancă ce cuibăresc în lizierele pădurilor aflate în vestul sitului. Tufărișurile din aceste habitate sunt ocupate de un număr mare de sfrâncioci roșiatici (până la 1500 de cuiburi), dar și de sfrâncioc cu frunte neagră, presură sură, silvie porumbacă, mărăcinar mare și mărăcinar negru. Rețeaua hidrografică este formată de râul Nera și câțiva afluenți, la care se adaugă Lacul Ochiul Beiului și Lacul Dracului, care s-a format prin prăbușirea bolții unei peșteri. Râul Nera are o ihtiofaună formată din 31 de specii de pești, fiind în legătură permanentă cu ihtiofauna Dunării. Fâsa mare este una dintre raritățile acestei faune acvatice, fiind un relict terțiar al Europei, nemaiîntâlnit în alt râu din țara noastră. Malurile pietroase ale Nerei sunt căutate de fluierarul de munte iar cele mâloase de către pescărelul albastru, care își sapă cuibul în acestea. Tot specii care însoțesc cursurile de apă sunt și codobatura de munte, fluierarul de zăvoi și mierla de apă. mai putin

Impact negativ asupra speciilor de păsări din sit au păşunatul (dacă se intră cu turmele în pădure) şi braconajul prin otrăvire sau cu capcane (cu efecte în special la nivelul speciilor de răpitoare diurne).

Impact negativ asupra speciilor de păsări din sit au păşunatul (dacă se intră cu turmele în pădure) şi braconajul prin otrăvire sau cu capcane (cu efecte în special la nivelul speciilor de răpitoare diurne). mai putin

Situl are spaţii administrative în Oraviţa, la sediul Administraţiei Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, panouri de informare şi panouri pentru orientare cu hărţi, un centru de vizitare/informare şi un punct de informare în Comuna Sasca Montană, sat Comuna Română, bariere pentru restricţionarea accesului cu autovehicule, puncte de intrare în sit, poteci/drumuri pentru vizitare, un număr de zece trasee ... mai multe

Situl are spaţii administrative în Oraviţa, la sediul Administraţiei Parcului Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, panouri de informare şi panouri pentru orientare cu hărţi, un centru de vizitare/informare şi un punct de informare în Comuna Sasca Montană, sat Comuna Română, bariere pentru restricţionarea accesului cu autovehicule, puncte de intrare în sit, poteci/drumuri pentru vizitare, un număr de zece trasee turistice, un loc de campare special amenajat cu vetre de foc, iar în comunităţile locale din raza sitului există amenajări pentru colectarea deşeurilor. Sitului îi sunt necesare panouri de avertizare/atenţionare, amenajări pentru observare/supraveghere şi trasee tematice. mai putin