Chiră de mare

Este o specie de chiră de talie medie. Sexele sunt asemănătoare. Adulții au penajul de culoare alb-cenușiu, cu creștetul capului și creasta de culoare neagră și coada bifurcată. Picioarele sunt negre, iar ciocul de culoare neagră este lung și relativ subțire, vârful fiind de culoare galbenă. Juvenilii au penajul mai pestriț, lipsind de asemenea culoarea galbenă de la vârful ciocului. Lungimea corpului este de 36 - 46 cm, anvergura aripilor de 85 - 97 cm, iar greutatea este de 130 - 311 grame.

Este o specie de chiră de talie medie. Sexele sunt asemănătoare. Adulții au penajul de culoare alb-cenușiu, cu creștetul capului și creasta de culoare neagră și coada bifurcată. Picioarele sunt negre, iar ciocul de culoare neagră este lung și relativ subțire, vârful fiind de culoare galbenă. Juvenilii au penajul mai pestriț, lipsind de asemenea culoarea galbenă de la vârful ciocului. Lungimea corpului este de 36 - 46 cm, anvergura aripilor de 85 - 97 cm, iar greutatea este de 130 - 311 grame.
mai putin

Numele genului provine din numele grecesc Thalassa - zeiță primordială a mărilor. Numele de specie provine din denumirea orașului portuar Sandwich, Anglia.

Numele genului provine din numele grecesc Thalassa - zeiță primordială a mărilor. Numele de specie provine din denumirea orașului portuar Sandwich, Anglia.
mai putin

Distribuție
Specie cu distribuție largă, dar restrânsă la zonele de coastă. Este prezentă în partea sud-estică a Americii de nord, în America centrală și în aproape toate regiunile de coastă din America de sud. În Europa este prezentă în regiunile de coastă din vestul și nord-vestul Europei, precum și pe coastele Mărilor: Mediterană, Neagră și Caspică. În Asia este prezentă în Golful Persic și Marea Arabiei, iar în Africa este prezentă în toate zonele de coastă. În România cuibărește localizat la vărsarea Dunării în Marea Neagră, iar în timpul pasajului este prezentă pe toată coasta Mării Negre. Iernează în partea sudică a distribuției, inclusiv în sudul Mării Negre.
Fenologie
Este o specie migratoare care cuibărește insular în România. Sosește începând cu luna aprilie și este prezentă pe tot parcursul perioadei de cuibărire și pasaj, existând exemplare observate și în timpul iernii, specia iernând și în partea sudică a Mării Negre.
Habitate
Specie strict legată de zonele de coastă, preferând apele marine relativ calde. Cuibărește pe insule mici lipsite de vegetație, bancuri de nisip izolate, habitate inundabile din zonele de coastă și construcții antropice abandonate prezente în apele de coastă. În afara sezonului de cuibărit este prezentă în apele costiere unde se hrănește, preferând pentru odihnă malurile stâncoase sau ... mai multe

Distribuție
Specie cu distribuție largă, dar restrânsă la zonele de coastă. Este prezentă în partea sud-estică a Americii de nord, în America centrală și în aproape toate regiunile de coastă din America de sud. În Europa este prezentă în regiunile de coastă din vestul și nord-vestul Europei, precum și pe coastele Mărilor: Mediterană, Neagră și Caspică. În Asia este prezentă în Golful Persic și Marea Arabiei, iar în Africa este prezentă în toate zonele de coastă. În România cuibărește localizat la vărsarea Dunării în Marea Neagră, iar în timpul pasajului este prezentă pe toată coasta Mării Negre. Iernează în partea sudică a distribuției, inclusiv în sudul Mării Negre.
Fenologie
Este o specie migratoare care cuibărește insular în România. Sosește începând cu luna aprilie și este prezentă pe tot parcursul perioadei de cuibărire și pasaj, existând exemplare observate și în timpul iernii, specia iernând și în partea sudică a Mării Negre.
Habitate
Specie strict legată de zonele de coastă, preferând apele marine relativ calde. Cuibărește pe insule mici lipsite de vegetație, bancuri de nisip izolate, habitate inundabile din zonele de coastă și construcții antropice abandonate prezente în apele de coastă. În afara sezonului de cuibărit este prezentă în apele costiere unde se hrănește, preferând pentru odihnă malurile stâncoase sau nisipoase și stâncile izolate.
Hrană
Se hrănește aproape exclusiv cu pești de dimensiune mică-medie pe care îi prinde plonjând în apă. Consumă și crustacee sau uneori puii altor păsări care cuibăresc în habitate acvatice. 
Alte informații
Specia răspunde bine la măsurile de management care privesc eliminarea vegetației din habitatele specifice cuibăritului și eliminarea surselor de deranj antropic
mai putin

Populația mondială a speciei este estimată la 490 000 - 640 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 79 900 - 148 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind considerată fluctuantă.
În România, populația este estimată la 20 - 300 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.

Populația mondială a speciei este estimată la 490 000 - 640 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 79 900 - 148 000 de perechi, tendința populațională la nivel european fiind considerată fluctuantă.
În România, populația este estimată la 20 - 300 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată necunoscută.
mai putin

Perioada de reproducere se desfășoară în lunile mai - iunie. Ponta este formată din 1 - 3 ouă, clocite pentru o perioadă de 21 - 29 de zile. Puii sunt capabili de de zbor după 28 - 35 de zile de la eclozare, fiind îngrijiți de părinți pe o perioadă lungă, inclusiv în prima iarnă a acestora. Formează colonii dense, de multe ori în amestec cu alte specii de chire sau pescăruși. Coloniile ajung să conțină până la 4000 de cuiburi, în cazuri extreme până la 20 000 - 35 000 de cuiburi. Cuibul este o adâncitură superficială în pământ, delimitată prin excreții și este amplasat de obicei pe insule izolate lipsite de vegetație.

Perioada de reproducere se desfășoară în lunile mai - iunie. Ponta este formată din 1 - 3 ouă, clocite pentru o perioadă de 21 - 29 de zile. Puii sunt capabili de de zbor după 28 - 35 de zile de la eclozare, fiind îngrijiți de părinți pe o perioadă lungă, inclusiv în prima iarnă a acestora. Formează colonii dense, de multe ori în amestec cu alte specii de chire sau pescăruși. Coloniile ajung să conțină până la 4000 de cuiburi, în cazuri extreme până la 20 000 - 35 000 de cuiburi. Cuibul este o adâncitură superficială în pământ, delimitată prin excreții și este amplasat de obicei pe insule izolate lipsite de vegetație.
mai putin

Principala amenințare asupra speciei este reprezentată de deranjul antropic, specia fiind sensibilă în prima parte a sezonului de cuibărire, când coloniile mari pot fi abandonate complet. Alte amenințări sunt legate prădarea cuiburilor de către specii de pescăruși dar și vânătoarea în anumite zone.

Principala amenințare asupra speciei este reprezentată de deranjul antropic, specia fiind sensibilă în prima parte a sezonului de cuibărire, când coloniile mari pot fi abandonate complet. Alte amenințări sunt legate prădarea cuiburilor de către specii de pescăruși dar și vânătoarea în anumite zone.
mai putin