Expand pic

Chiră mică

Sternula albifrons

Deschide galerie
Foto: Daniel Petrescu
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulCharadriiformes

FamiliaLaridae

GenulSternula

SpeciaSternula albifrons

Descriere

Chira mică este caracteristică zonelor umede costiere, dar şi lacurilor interioare cu apă dulce situate la o distanţă de câţiva km de mare. Lungimea corpului este de 20-28 cm şi are o greutate de 45-60 g. Anvergura aripilor este de circa 45-55 cm. Este cea mai mică dintre speciile de chire. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri, fruntea albă, ciocul galben cu vârful negru, iar picioarele sunt galbene. Se hrăneşte cu peşti, insecte şi larvele acestora, melci şi scoici.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen este probabil de origine scandinavă. Numele de gen atribuit recent este un diminutiv de la sterna . Numele de specie rezultă din combinaţia cuvintelor latine albus – alb şi frons – frunte, cu referire la caracteristicile păsării.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Pentru a se hrăni plonjează, după detectarea prăzii, de la 3-10 m înălţime. Planează pe loc, fluturându-şi aripile în urmărirea prăzii. Este o specie monogamă şi teritorială. Atinge maturitatea sexuală la trei ani. Ritualul nupţial este iniţiat de mascul care aduce peşte femelei. Cuibăreşte solitar sau în colonii mici. Cuibul este reprezentat de o depresiune superficială a solului, unde sunt depuse ouăle. Durata medie de viaţă este de 12 ani şi longevitatea maximă cunoscută este de 23 de ani. Iernează în Africa şi Peninsula Arabică.

Populatie

Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 35000-55000 de perechi. Un declin moderat s-a manifestat în perioada anilor 1970-1990, continuând şi în perioada 1990-2000. Pe ansamblu, populaţia manifestă un declin moderat. Populaţia estimată în România este de 500-800 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Italia şi Franţa.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă în a doua parte a lunii mai şi în prima parte a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 31,5 x 23,1 mm. Incubaţia durează în jur de 17-22 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare şi sunt îngrijiţi de adulţi. Devin zburători la 19-20 de zile.

Amenintari si masuri de conservare

Deranjul determinat de activităţile umane, ce duce la pierderea locurilor de cuibărit prin urbanizarea teritoriilor caracteristice speciei, alături de inundarea cuiburilor reprezintă pericolele principale ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane şi construirea de platforme artificiale pentru asigurarea de locuri pentru cuibărit sunt prioritare.

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII