Ciocârlie de bărăgan

Ciocârlia de Bărăgan este caracteristică regiunilor joase aride şi cultivate, pajiştilor şi stepelor naturale. Lungimea corpului este de 17,5-20 cm, cu o greutate de 54-73 g pentru mascul şi 44-66 g pentru femelă. Anvergura aripilor este de circa 37-40 cm. Penajul maroniu este similar la ambele sexe. În zbor, privită de jos, apare închisă la culoare, aproape neagră. În timpul sezonului de cuibărit se hrăneşte predominant cu insecte şi iarna cu seminţe şi rădăcini.

Ciocârlia de Bărăgan este caracteristică regiunilor joase aride şi cultivate, pajiştilor şi stepelor naturale. Lungimea corpului este de 17,5-20 cm, cu o greutate de 54-73 g pentru mascul şi 44-66 g pentru femelă. Anvergura aripilor este de circa 37-40 cm. Penajul maroniu este similar la ambele sexe. În zbor, privită de jos, apare închisă la culoare, aproape neagră. În timpul sezonului de cuibărit se hrăneşte predominant cu insecte şi iarna cu seminţe şi rădăcini.
mai putin

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti melas – negru şi koryphe – creştet. Numele de specie provine din grecescul kalandra – specie de ciocârlie.

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti melas – negru şi koryphe – creştet. Numele de specie provine din grecescul kalandra – specie de ciocârlie.
mai putin

Este o specie răspândită în sudul şi sud-estul continentului european. Masculii se aud cântând încă din martie. Când se ridică în aer, începe să cânte şi apoi se roteşte deasupra teritoriului său la o înăţime de 80-100 m timp de câteva minute. Zborul este caracteristic, cu bătai rare ale aripilor, plutind cu aripile întinse şi coada strânsă. Poate imita cântecul altor specii. Este teritorială şi urmăreşte intruşii în zbor. Se hrăneşte atât singură cât şi în stoluri mari. În afara sezonului de cuibărit se hrăneşte şi împreună cu alte specii (presura sură). Este monogamă, iar cuiburile sunt solitare. Cuiburile sunt reprezentate de o adâncitură în pământ căptuşităcu paie şi tulpini vegetale uscate, peste care este aşezată o împletitură fină de iarbă. Cuiburile sunt în general adăpostite sub tufişuri sau alte plante. Este parţial sedentară. În afara perioadei de cuibărit se înregistrează mişcări pe distanţe mai mari. Unele populaţii din estul Europei cum sunt cele din Rusia sunt parţial migratoare sau migratoare şi iernează în nordul Africii.

Este o specie răspândită în sudul şi sud-estul continentului european. Masculii se aud cântând încă din martie. Când se ridică în aer, începe să cânte şi apoi se roteşte deasupra teritoriului său la o înăţime de 80-100 m timp de câteva minute. Zborul este caracteristic, cu bătai rare ale aripilor, plutind cu aripile întinse şi coada strânsă. Poate imita cântecul altor specii. Este teritorială şi urmăreşte intruşii în zbor. Se hrăneşte atât singură cât şi în stoluri mari. În afara sezonului de cuibărit se hrăneşte şi împreună cu alte specii (presura sură). Este monogamă, iar cuiburile sunt solitare. Cuiburile sunt reprezentate de o adâncitură în pământ căptuşităcu paie şi tulpini vegetale uscate, peste care este aşezată o împletitură fină de iarbă. Cuiburile sunt în general adăpostite sub tufişuri sau alte plante. Este parţial sedentară. În afara perioadei de cuibărit se înregistrează mişcări pe distanţe mai mari. Unele populaţii din estul Europei cum sunt cele din Rusia sunt parţial migratoare sau migratoare şi iernează în nordul Africii.
mai putin

Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 10000000-24000000 de perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. Deşi în unele ţări cum este Turcia s-a menţinut stabilă în perioada 1990-2000, la nivel european populaţia a suferit un declin moderat. În România este estimată prezenţa a 85000-105000 de perechi. Cele mai mari efective sunt înregistrate în Rusia, Turcia şi Spania.

Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 10000000-24000000 de perechi. A înregistrat un declin moderat în perioada 1970-1990. Deşi în unele ţări cum este Turcia s-a menţinut stabilă în perioada 1990-2000, la nivel european populaţia a suferit un declin moderat. În România este estimată prezenţa a 85000-105000 de perechi. Cele mai mari efective sunt înregistrate în Rusia, Turcia şi Spania.
mai putin

Femela depune în mod obişnuit 4-5 ouă în a doua parte a lunii aprilie. Incubaţia durează în jur de 12-14 zile şi este asigurată în cea mai mare parte de către femelă. Puii sunt hrăniţi în cuib circa zece zile, însă devin zburători după 20 de zile, perioadă în care sunt hrăniţi de ambii părinţi. Depune două ponte pe sezon.

Femela depune în mod obişnuit 4-5 ouă în a doua parte a lunii aprilie. Incubaţia durează în jur de 12-14 zile şi este asigurată în cea mai mare parte de către femelă. Puii sunt hrăniţi în cuib circa zece zile, însă devin zburători după 20 de zile, perioadă în care sunt hrăniţi de ambii părinţi. Depune două ponte pe sezon.
mai putin

Folosirea insecticidelor în agricultură, braconajul şi creşterea numărului de animale ce păşunează au un impact negativ puternic. Îmbunătăţirea practicilor agricole şi reducerea braconajului sunt prioritare.

Folosirea insecticidelor în agricultură, braconajul şi creşterea numărului de animale ce păşunează au un impact negativ puternic. Îmbunătăţirea practicilor agricole şi reducerea braconajului sunt prioritare.
mai putin