Codobatură cu cap galben

Codobatura cu cap galben este o specie cu răspândire relativ redusă în estul Europei, dar cu o distribuție largă în Asia. Specia migrează din regiunile centrale, nordice și vestice ale Asiei, spre sudul continentului asiatic. În perioada de cuibărit, ocupă habitate din apropierea zonelor umede, cum sunt lacuri, pajiști inundabile, iar în teritoriile de iernat preferă mlaștinile costiere, lagunele cu apă salmastră și insulele formate pe râuri. Mai poate fi întâlnită și în habitate de terenuri agricole și zone rurale, mai puțin prezentă însă în zone urbane. Masculul este inconfundabil, având capul galben, partea din spate a gâtului neagră, spatele gri și două dungi late albe pe aripi. Femela are maro-cenușiu și galben pe obraji. Juvenilul este gri deasupra, cu dungi albe pronunțate pe aripi, cu partea superioară a cozii de culoare neagră. Flancurile juvenilului sunt gri, asemănătoare codobaturii albe. Lungimea corpului este de 17-20 cm, iar anvergura aripilor este de 26-30 cm. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 13-14 ani.

Codobatura cu cap galben este o specie cu răspândire relativ redusă în estul Europei, dar cu o distribuție largă în Asia. Specia migrează din regiunile centrale, nordice și vestice ale Asiei, spre sudul continentului asiatic. În perioada de cuibărit, ocupă habitate din apropierea zonelor umede, cum sunt lacuri, pajiști inundabile, iar în teritoriile de iernat preferă mlaștinile costiere, lagunele cu apă salmastră și insulele formate pe râuri. Mai poate fi întâlnită și în habitate de terenuri agricole și zone rurale, mai puțin prezentă însă în zone urbane. Masculul este inconfundabil, având capul galben, partea din spate a gâtului neagră, spatele gri și două dungi late albe pe aripi. Femela are maro-cenușiu și galben pe obraji. Juvenilul este gri deasupra, cu dungi albe pronunțate pe aripi, cu partea superioară a cozii de culoare neagră. Flancurile juvenilului sunt gri, asemănătoare codobaturii albe. Lungimea corpului este de 17-20 cm, iar anvergura aripilor este de 26-30 cm. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 13-14 ani. mai putin

Specia migrează spre sudul continentului asiatic din teritoriile de cuibărit în lunile septembrie-octombrie, revenind în lunile martie-aprilie. Rareori, în pasaj, efectivele din estul Europei pot staționa și în România și țările din sud-estul continentului, dar fără a cuibări aici, fiind considerată o specie accidentală în aceeastă regiune. Cuibăritul se desfășoară în perioada aprilie-iunie, perechile monogame formându-se încă din teritoriile de iernat, în lunile februarie-martie. Ca și rudele sale, codobatura cu cap galben balansează coada atunci când staționează. Cuibul este amplasat pe sol, de obicei la baza unei tufe sau în iarbă deasă, fiind alcătuit din crenguțe uscate, frunze și iarbă, căptușit cu blană sau păr de la diverse animale. Ambii parteneri au grijă de pui, hrănindu-i cu insecte și semințe, adesea capturate sau găsite la nivelul solului, mai rar în aer. Păsările devin active pentru reproducere din al doilea an de viață.

Specia migrează spre sudul continentului asiatic din teritoriile de cuibărit în lunile septembrie-octombrie, revenind în lunile martie-aprilie. Rareori, în pasaj, efectivele din estul Europei pot staționa și în România și țările din sud-estul continentului, dar fără a cuibări aici, fiind considerată o specie accidentală în aceeastă regiune. Cuibăritul se desfășoară în perioada aprilie-iunie, perechile monogame formându-se încă din teritoriile de iernat, în lunile februarie-martie. Ca și rudele sale, codobatura cu cap galben balansează coada atunci când staționează. Cuibul este amplasat pe sol, de obicei la baza unei tufe sau în iarbă deasă, fiind alcătuit din crenguțe uscate, frunze și iarbă, căptușit cu blană sau păr de la diverse animale. Ambii parteneri au grijă de pui, hrănindu-i cu insecte și semințe, adesea capturate sau găsite la nivelul solului, mai rar în aer. Păsările devin active pentru reproducere din al doilea an de viață. mai putin

Populația europeană este relativ mică, însumând între 210.000 – 520.000 de perechi cuibăritoare, fiind stabilă în perioada 1970-1990. Efectivele europene ale speciei au crescut în perioada 1990-2000, neexistând dovezi că statutul său ar suferi modificări în această perioadă. În România efectivele speciei sunt reduse, fiind întâlnită accidental numai în perioada de migrație.

Populația europeană este relativ mică, însumând între 210.000 – 520.000 de perechi cuibăritoare, fiind stabilă în perioada 1970-1990. Efectivele europene ale speciei au crescut în perioada 1990-2000, neexistând dovezi că statutul său ar suferi modificări în această perioadă. În România efectivele speciei sunt reduse, fiind întâlnită accidental numai în perioada de migrație. mai putin

Femelele depun 3-6 ouă în lunile aprilie-mai, incubația fiind de 14-15 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți până la vârsta de 10-13 zile, părăsind cuibul și devenind independenți după această perioadă. Perechile au o singură pontă pe an.

Femelele depun 3-6 ouă în lunile aprilie-mai, incubația fiind de 14-15 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți până la vârsta de 10-13 zile, părăsind cuibul și devenind independenți după această perioadă. Perechile au o singură pontă pe an. mai putin

Specia este amenințată de degradarea și pierderea habitatului propice, fapt care a cauzat reducerea efectivelor din unele țări. Protecția zonelor umede și a habitatelor adiacente specifice codobaturii albe este prioritară pentru păstrarea parametrilor acestei specii în limitele favorabile.

Specia este amenințată de degradarea și pierderea habitatului propice, fapt care a cauzat reducerea efectivelor din unele țări. Protecția zonelor umede și a habitatelor adiacente specifice codobaturii albe este prioritară pentru păstrarea parametrilor acestei specii în limitele favorabile. mai putin