Cojoaică cu degete scurte

Cojoaica cu degete scurte are o răspândire relativ redusă, fiind distribuită strict pe regiunea de vest, centru și sudul Europei, având efective reduse și în nord-vestul Africii și în Turcia. În România specia are efective relativ reduse, fiind întâlnită rareori în centrul țării, precum și în sud-vest, cu contingente reduse și în Dobrogea. Preferă habitatele de păduri de foioase cu copaci cu coronament bogat, cum sunt cele de stejar și fag, ocupând teritorii până la altitudinea de 1400-1500 m. Spre deosebire de ruda ei, cojoaica de pădure (Certhia familiaris), această specie prezintă o gheară mai scurtă la degetul posterior, în rest coloritul penajului fiind identic. Partea inferioară este de culoare albă, iar cea posterioară maronie cu puncte albe pe cap și spate, ochiul prezentând o sprânceană albă. Ciocul este ușor curbat în jos, iar degetele sunt scurte. Lungimea corpului este de 12-13 cm, iar anvergura aripilor este de 15-17 cm, cu o masă corporală de 8-11 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 8-9 ani.

Cojoaica cu degete scurte are o răspândire relativ redusă, fiind distribuită strict pe regiunea de vest, centru și sudul Europei, având efective reduse și în nord-vestul Africii și în Turcia. În România specia are efective relativ reduse, fiind întâlnită rareori în centrul țării, precum și în sud-vest, cu contingente reduse și în Dobrogea. Preferă habitatele de păduri de foioase cu copaci cu coronament bogat, cum sunt cele de stejar și fag, ocupând teritorii până la altitudinea de 1400-1500 m. Spre deosebire de ruda ei, cojoaica de pădure (Certhia familiaris), această specie prezintă o gheară mai scurtă la degetul posterior, în rest coloritul penajului fiind identic. Partea inferioară este de culoare albă, iar cea posterioară maronie cu puncte albe pe cap și spate, ochiul prezentând o sprânceană albă. Ciocul este ușor curbat în jos, iar degetele sunt scurte. Lungimea corpului este de 12-13 cm, iar anvergura aripilor este de 15-17 cm, cu o masă corporală de 8-11 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 8-9 ani. mai putin

Cojoaica cu degete scurte este o specie sedentară, ocupând același teritoriu pe tot parcursul anului. Cuibărește în perioada aprilie-iulie, cuibul fiind amenajat de obicei în crăpături din copaci sau sub scoarța desprinsă de trunchi a copacilor bătrâni. Mai pot fi folosite, de asemenea, și cuiburi părăsite de ciocănitori, crăpături din zidurile unor clădiri, precum și în cuiburile artificiale. Cuibul este alcătuit din crenguțe, ace de conifere și iarbă, fiind căptușit la interior cu material mai fin, cum sunt penele, lâna, mușchi, licheni și pânză de păianjeni. Ambii parteneri construiesc cuibul, apoi femela clocește ouăle, puii fiind hrăniți ulterior de ambii părinți. La 15-18 zile de la eclozare, masculul începe să construiască un nou cuib, femela îngrijindu-se de puii din prima pontă, masculul preluând apoi această sarcină în timp ce femela depune a doua pontă. Cojoaica cu degete scurte caută hrana pe trunchiul copacilor, urcând în spirală pe acesta și plonjând în zbor spre baza altui copac, procedând la fel. Se hrănește în special cu insecte și alte nevertebrate pe care le capturează de sub scoarța copacilor. Pe timp de iarnă este solitară, iar când temperaturile scad se adună în grupuri de 10-20 de indivizi în crăpăturile acoperite din copaci sau ziduri de clădire. Păsările devin active pentru reproducere din al doilea an de viață.

Cojoaica cu degete scurte este o specie sedentară, ocupând același teritoriu pe tot parcursul anului. Cuibărește în perioada aprilie-iulie, cuibul fiind amenajat de obicei în crăpături din copaci sau sub scoarța desprinsă de trunchi a copacilor bătrâni. Mai pot fi folosite, de asemenea, și cuiburi părăsite de ciocănitori, crăpături din zidurile unor clădiri, precum și în cuiburile artificiale. Cuibul este alcătuit din crenguțe, ace de conifere și iarbă, fiind căptușit la interior cu material mai fin, cum sunt penele, lâna, mușchi, licheni și pânză de păianjeni. Ambii parteneri construiesc cuibul, apoi femela clocește ouăle, puii fiind hrăniți ulterior de ambii părinți. La 15-18 zile de la eclozare, masculul începe să construiască un nou cuib, femela îngrijindu-se de puii din prima pontă, masculul preluând apoi această sarcină în timp ce femela depune a doua pontă. Cojoaica cu degete scurte caută hrana pe trunchiul copacilor, urcând în spirală pe acesta și plonjând în zbor spre baza altui copac, procedând la fel. Se hrănește în special cu insecte și alte nevertebrate pe care le capturează de sub scoarța copacilor. Pe timp de iarnă este solitară, iar când temperaturile scad se adună în grupuri de 10-20 de indivizi în crăpăturile acoperite din copaci sau ziduri de clădire. Păsările devin active pentru reproducere din al doilea an de viață. mai putin

Populația europeană este relativ mare, însumând aproximativ 2.700.000-9.700.000 de perechi cuibăritoare, rămânând stabilă în perioada 1970-1990. Populația europaeană a rămas stabilă și pe perioada 1990-2000, chiar fiind în creștere în unele țări. În România efectivele speciei numără aproximativ 4.000-7.000 de perechi cuibăritoare.

Populația europeană este relativ mare, însumând aproximativ 2.700.000-9.700.000 de perechi cuibăritoare, rămânând stabilă în perioada 1970-1990. Populația europaeană a rămas stabilă și pe perioada 1990-2000, chiar fiind în creștere în unele țări. În România efectivele speciei numără aproximativ 4.000-7.000 de perechi cuibăritoare. mai putin

Femelele depun 5-7 ouă, în lunile aprilie-iunie, incubația fiind de 13-15 zile. Puii sunt hrăniți și îngrijiți de ambii părinți timp de 15-18 zile, apoi masculul începe amenajarea unui nou cuib în timp ce femela se îngrijește de puii din prima pontă. Ulterior, femela depune a doua pontă în timp ce masculul preia sarcinile femelei în îngrijirea primilor pui. Puii devin independenți la 27-30 zile de la eclozare. Perechile au de obicei două ponte pe sezon.

Femelele depun 5-7 ouă, în lunile aprilie-iunie, incubația fiind de 13-15 zile. Puii sunt hrăniți și îngrijiți de ambii părinți timp de 15-18 zile, apoi masculul începe amenajarea unui nou cuib în timp ce femela se îngrijește de puii din prima pontă. Ulterior, femela depune a doua pontă în timp ce masculul preia sarcinile femelei în îngrijirea primilor pui. Puii devin independenți la 27-30 zile de la eclozare. Perechile au de obicei două ponte pe sezon. mai putin

Specia este amenințată de degradarea și fragmentarea habitatului propice prin defrișarea pădurilor. Protejarea acestei specii depinde numai de interzicerea sau păstrarea regiunilor de cuibărit forestiere într-o stare favorabilă de conservare.

Specia este amenințată de degradarea și fragmentarea habitatului propice prin defrișarea pădurilor. Protejarea acestei specii depinde numai de interzicerea sau păstrarea regiunilor de cuibărit forestiere într-o stare favorabilă de conservare. mai putin