Cojoaică de pădure

Cojoaica de pădure are o răspândire mare în Europa, exceptând sud-vestul și nordul continentului, iar în Asia este răspândită în toată regiunea centrală, de la Munții Urali și până la coasta de est a continentului, cu excepția regiunilor sudice și nordice. Unele efective de cojoaică de pădure sunt, de asemenea, prezente și în regiunea centrală și de est a Chinei. Preferă habitatele de păduri de foioase și conifere, cu precădere cele de pin și molid. Păsările au un succes reproductiv mai mare în pădurile naturale cu copaci bătrâni decât în cele amenajate, a căror rată de vârstă rareori poate trece de 100 de ani, în consecință fiind întâlnită la altitudini de peste 400 m. Coloritul este la fel cu al rudei sale cojoaica cu degete scurte (Certhia brachydactyla), exceptând lungimea ghearelor și a degetelor care este mai mare decât al acesteia. Partea inferioară este de culoare albă, iar cea posterioară maronie cu puncte albe pe cap și spate, ochiul prezentând o sprânceană albă. Ciocul este ușor curbat în jos. Lungimea corpului este de 12-13 cm, iar anvergura aripilor este de 15-17 cm, cu o masă corporală de 8-11 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 8-9 ani.

Cojoaica de pădure are o răspândire mare în Europa, exceptând sud-vestul și nordul continentului, iar în Asia este răspândită în toată regiunea centrală, de la Munții Urali și până la coasta de est a continentului, cu excepția regiunilor sudice și nordice. Unele efective de cojoaică de pădure sunt, de asemenea, prezente și în regiunea centrală și de est a Chinei. Preferă habitatele de păduri de foioase și conifere, cu precădere cele de pin și molid. Păsările au un succes reproductiv mai mare în pădurile naturale cu copaci bătrâni decât în cele amenajate, a căror rată de vârstă rareori poate trece de 100 de ani, în consecință fiind întâlnită la altitudini de peste 400 m. Coloritul este la fel cu al rudei sale cojoaica cu degete scurte (Certhia brachydactyla), exceptând lungimea ghearelor și a degetelor care este mai mare decât al acesteia. Partea inferioară este de culoare albă, iar cea posterioară maronie cu puncte albe pe cap și spate, ochiul prezentând o sprânceană albă. Ciocul este ușor curbat în jos. Lungimea corpului este de 12-13 cm, iar anvergura aripilor este de 15-17 cm, cu o masă corporală de 8-11 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 8-9 ani. mai putin

Asemenea cojoaicei cu degete scurte, și această specie este sedentară în regiunea de distribuție. Cuibărește în perioada martie-iunie, cuibul fiind amenajat de obicei în scorburi din copaci, precum și în spațiile dintre scoarța copacului și trunchiul acestuia. Cuibul este alcătuit din crenguțe, ace de conifere și iarbă, fiind căptușit la interior cu material mai fin, cum sunt penele, lâna, mușchi, licheni și pânză de păianjeni. Perechile sunt monogame, ambii părinți îngrijindu-se de prima serie de pui, dar în cele mai multe cazuri, cea de-a doua pontă este îngrijită doar de femelă, comportamentul fiind asemănător cu cel al cojoaicei cu degete scurte. Cojoaica de pădure caută hrana pe trunchiul copacilor, urcând în spirală pe acesta și plonjând în zbor spre baza altui copac, unde urmează același procedeu. Se hrănește în special cu insecte și alte nevertebrate pe care le capturează de sub scoarța copacilor. Păsările devin active pentru reproducere din primul an de viață.

Asemenea cojoaicei cu degete scurte, și această specie este sedentară în regiunea de distribuție. Cuibărește în perioada martie-iunie, cuibul fiind amenajat de obicei în scorburi din copaci, precum și în spațiile dintre scoarța copacului și trunchiul acestuia. Cuibul este alcătuit din crenguțe, ace de conifere și iarbă, fiind căptușit la interior cu material mai fin, cum sunt penele, lâna, mușchi, licheni și pânză de păianjeni. Perechile sunt monogame, ambii părinți îngrijindu-se de prima serie de pui, dar în cele mai multe cazuri, cea de-a doua pontă este îngrijită doar de femelă, comportamentul fiind asemănător cu cel al cojoaicei cu degete scurte. Cojoaica de pădure caută hrana pe trunchiul copacilor, urcând în spirală pe acesta și plonjând în zbor spre baza altui copac, unde urmează același procedeu. Se hrănește în special cu insecte și alte nevertebrate pe care le capturează de sub scoarța copacilor. Păsările devin active pentru reproducere din primul an de viață. mai putin

Populația europeană este relativ mare, însumând aproximativ 6.050.000-11.400.000 de perechi cuibăritoare, rămânând stabilă în perioada 1990-2000. Populația europeană a rămas stabilă și pe perioada 2000-2010, chiar fiind în creștere în unele țări. În România efectivele speciei numără aproximativ 380.000-760.000 de perechi cuibăritoare.

Populația europeană este relativ mare, însumând aproximativ 6.050.000-11.400.000 de perechi cuibăritoare, rămânând stabilă în perioada 1990-2000. Populația europeană a rămas stabilă și pe perioada 2000-2010, chiar fiind în creștere în unele țări. În România efectivele speciei numără aproximativ 380.000-760.000 de perechi cuibăritoare. mai putin

Femelele depun 5-6 ouă, în lunile martie-aprilie, incubația fiind de 13-17 zile. Puii sunt hrăniți și îngrijiți de ambii părinți timp de 15-18 zile, apoi masculul începe amenajarea unui nou cuib în timp ce femela se îngrijește de puii din prima pontă. Ulterior, femela depune a doua pontă în timp ce masculul preia sarcinile femelei în îngrijirea primilor pui. Perechile au două ponte pe sezon.

Femelele depun 5-6 ouă, în lunile martie-aprilie, incubația fiind de 13-17 zile. Puii sunt hrăniți și îngrijiți de ambii părinți timp de 15-18 zile, apoi masculul începe amenajarea unui nou cuib în timp ce femela se îngrijește de puii din prima pontă. Ulterior, femela depune a doua pontă în timp ce masculul preia sarcinile femelei în îngrijirea primilor pui. Perechile au două ponte pe sezon. mai putin

Specia este amenințată de degradarea și fragmentarea habitatului propice prin defrișarea pădurilor. Protejarea acestei specii depinde numai de interzicerea sau păstrarea pădurilor virgine într-o stare favorabilă de conservare.

Specia este amenințată de degradarea și fragmentarea habitatului propice prin defrișarea pădurilor. Protejarea acestei specii depinde numai de interzicerea sau păstrarea pădurilor virgine într-o stare favorabilă de conservare. mai putin