Comana

Situl se află la limita dintre silvostepă și stepă, incluzând Balta Comana care s-a format la vărsarea Neajlovului în Argeș, dar și rămășițe ale Codrilor Vlăsiei. Este prezent un mozaic de habitate acvatice și terestre care au o structură naturală foarte bine conservată, asigurând astfel condiții optime pentru cel puțin 150 de specii de păsări caracteristice zonelor acvatice, de păduri, pășuni și terenuri pe care ... mai multe

Situl se află la limita dintre silvostepă și stepă, incluzând Balta Comana care s-a format la vărsarea Neajlovului în Argeș, dar și rămășițe ale Codrilor Vlăsiei. Este prezent un mozaic de habitate acvatice și terestre care au o structură naturală foarte bine conservată, asigurând astfel condiții optime pentru cel puțin 150 de specii de păsări caracteristice zonelor acvatice, de păduri, pășuni și terenuri pe care se practică o agricultură extensivă. Dintre acestea, 45 sunt specii de importanță comunitară pentru conservare. Prin habitatele sale acvatice, zona este importantă pentru cuibăritul mai multor specii cum sunt stârcul pitic, buhaiul de baltă, stârcul de noapte, stârcul purpuriu, rața roșie, eretele de stuf, gușa vânătă, chirighița cu obraz alb, crestețul cenușiu, piciorongul și ciocîntorsul. În timpul iernii, bălțile de la Comana oferă un excelent habitat de repaos și hrănire pentru foarte multe specii și exemplare de rațe și gâște. Situl este deosebit de important în perioada de migrație pentru următoarele specii: chirighiță cu obraz alb, bătăuș, chirighița neagră, țigănuș, egretă mare și cea mică, piciorong, ciocîntors, ciovlică ruginie, fluierar de mlaștină, ciuf de câmp și cormoran mic. Datorită gradului mare de conservare al habitatului forestier, situl se remarcă și prin numărul mare de perechi cuibăritoare din 12 specii de păsări protejate în spațiul european. mai putin

Situl face parte din Câmpia Teleormanului, situată în Câmpia Româna, având un relief caracteristic de câmpie plană cu uşoare denivelări formate prin săparea albiilor râurilor Argeş, Neajlov și a afluenților acestora. Zona este caracterizată de câmpii joase cu văi puțin adânci care se termină cu limane fluviatile. Prin fenomene de tasare s-au format microdepresiuni în care se acumulează apa din precipitații ... mai multe

Situl face parte din Câmpia Teleormanului, situată în Câmpia Româna, având un relief caracteristic de câmpie plană cu uşoare denivelări formate prin săparea albiilor râurilor Argeş, Neajlov și a afluenților acestora. Zona este caracterizată de câmpii joase cu văi puțin adânci care se termină cu limane fluviatile. Prin fenomene de tasare s-au format microdepresiuni în care se acumulează apa din precipitații rezultând băltiri. Habitate acvatice cu apă stătătoare se mai află în cadrul complexului Zboiu-Măgura și al fermei piscicole Comana, însă cea mai mare întindere o are Balta Comana, care are aspectul unei delte cu ochiuri de apă, braţe, grinduri și suprafețe foarte mari acoperite de stuf. Balta este un bazin eutrof în mare măsură colmatat de aluviunile transportate de Neajlov, ecosistemele acvatice de aici fiind considerate a treia zonă umedă ca importanță pentru păsări din sudul țării. Datorită adâncimii mici a apei vegetația este abundentă, stufărișurile ocupând aproape 75% din suprafața bălții. Impresionează aici numărul foarte mare de stârci pitici, care ajunge până la 600 de perechi cuibăritoare, dar și al exemplarelor de gușă-vânătă. Această foarte rară și extrem de ascunsă pasăre cântătoare insectivoră are în acest sit un număr foarte mare de perechi (40-50) care cuibăresc în zonele de mlaștini cu stuf în care vegetația nu este prea deasă, fiind prezente și alte plante acvatice, inclusiv sălcii sau tufe de răchită. În întinderile de stuf cuibăresc și 16-20 de perechi de buhai de baltă, 40-50 de perechi de stârc purpuriu, 8-10 perechi de erete de stuf și mai multe perechi de pițigoi de stuf și boicuși. În porțiunea din amonte s-au format câteva insule (grinduri). Acestea, împreună cu malurile mlăștinoase care sunt ferite de accesul uman și chiar plaurii formați de vegetația natantă, sunt folosite pentru instalarea coloniilor de către perechile de ciocîntors, piciorong, chiră de baltă și chirighița cu obraz alb. Cea din urmă specie are în fiecare an între 800 și 1000 de perechi cuibăritoare în acest sit. Tot cuibăritoare în zonele umede sunt și rața roșie (până la 100 de perechi), rața mare, lișița, rața cu cap castaniu, găinușa de baltă, rața pestriță, pescărelul albastru (20-30 de perechi) alături de mai multe specii de lăcari și greușei. În smârcurile din jurul bălții cuibărește codobatura galbenă, alături de un număr impresionant de perechi de cresteț cenușiu (100-120) și cresteț pestriț (60-80). Formaţiuni vegetale ierboase sunt prezente sub formă de pajişti xerice fragmentate la marginile pădurilor şi în rarişti, fiind formate din asociații de păiuș stepic și colilie. Pe terenurile păşunate intensiv apar asociaţii vegetale specifice pajiştilor afectate de suprapăşunat, formate din bărboasă, pelin și firuță. În zona aluvială apar pajişti umede de iarba câmpului și coada vulpii, iar pe terenurile sărăturate dintre Comana şi Grădiştea sunt frecvente asociaţiile vegetale halofile formate din iarbă de sărătură. Toate aceste tipuri de pajiști ocupă 12% din suprafața sitului și au un rol deosebit în înmulțirea cristelului de câmp, specie care are în sit o populație de 30-40 de perechi. Acest cristel cuibărește în vegetația înaltă din lunci și chiar în culturile agricole care ocupă în sit peste 35% din suprafață. După recoltarea culturilor, cristeii se retrag în pârloage și ierburi cu tufărișuri, care sunt importante și pentru cuibăritul altor specii de importanță comunitară pentru conservare precum sunt sfrânciocul roșiatic, sfrânciocul cu frunte neagră și silvia porumbacă. Pădurile din sit sunt formate din diverse esențe, dominante fiind speciile de stejar, pe lângă care se pot observa toate speciile autohtone de frasin, cele trei specii de tei din România, patru specii de ulm, carpen, jugastru și arţar tătăresc. Dintre stejari sunt prezente șapte specii, cele mai frecvent întâlnite fiind stejarul pufos, stejarul brumăriu și cerul. În stratul ierbos al acestor păduri se întâlnesc și specii rare sau protejate cum sunt bujorul românesc, ghimpele, limba şarpelui, mărgăritarul, stânjenelul pestriţ, gura lupului, vinariţa, barba-împăratului, frăsinelul, coada-şobolanului, gemănarița și stupinița. În zona malurilor cu apă freatică, la adâncime mică, apar păduri de frasin de luncă care e însoţit frecvent de ulm de câmp, jugastru, sânger, porumbar, păducel și mur de pădure, având în stratul ierbos ciuboţica cucului, pecetea lui Solomon, turiţă mare, rogoz sau gălbioară. Aceste păduri de luncă sunt deosebit de importante pentru reglarea microclimatului din întreaga zonă. Toate habitatele forestiere din sit se află într-o stare bună de conservare și sunt prezente pe 32% din suprafața acestuia, fiind extrem de importante pentru speciile de răpitoare de zi protejate în spațiul european precum viesparul (10-12 perechi), acvila țipătoare mică (6-8 perechi), uliul cu picioare scurte (2-4 perechi) sau șerparu(1-2 perechi), dar și pentru cuibăritul uliului păsărar, uliului porumbar, al șorecarului comun și al șoimului rândunelelor. În apropierea unor cursuri de apă sau a lacurilor care sunt lângă păduri cu arbori bătrâni și înalți, departe de orice intervenție umană, își fac cuiburile pe care le folosesc mulți ani la rând cele 1-3 perechi de barză neagră. Alte specii de interes comunitar pentru conservare dependente de habitatul forestier sunt presura de grădină, ciocănitoarea de stejar, ghionoaia sură, ciocănitoarea de grădină, caprimulgul, muscarul gulerat, și ciocârlia de pădure. Importanța pentru conservarea a acestui sit este mult amplificată în perioada pasajelor de primăvară și toamnă. Atunci poposesc stoluri mari de păsări de țărm în special pe habitatele acvatice ale complexelor piscicole, care au apă mică în această perioadă sau sunt chiar golite, mâlul bogat în nevertebrate fiind accesibil păsărilor. Se remarcă în acele zile numărul mare de ciocîntors (până la 1300 de exemplare), bătăuș (3000-4000 de exemplare), fluierar de mlaștină (până la 1.000 de exemplare), ciovlică ruginie (20-50 de exemplare), dar și de stârci precum țigănușul (750-1000 de exemplare), lopătarul (150-200 exemplare), egreta mică (300-500 de exemplare), stârcul de noapte (200-300 de exemplare), stârcul galben (până la 1.000 de exemplare) și egreta mare (230-400 de exemplare). Pe întinderile de apă se hrănesc în timpul pasajelor până la 8000 de exemplare de chirighiță cu obraz alb și până la 3000 de exemplare de chirighiță neagră. Cormoranii mici vin în număr mare (500-800 de exemplare), atrași fiind de bogăția de pește a acestor ecosisteme, în special a complexelor piscicole. Până la 50 de cormorani mici rămân chiar să ierneze în sit, alături de cârduri mari de gârlițe și stoluri de mii de rațe din mai multe specii. Tot în pasaj este observată gaia neagră și un număr de 10-15 ciufi de câmp. mai putin

Impact negativ asupra speciilor de păsări din sit au turismul necontrolat (în lipsa unei infrastructuri adecvate poate deranja păsările în perioadele de cuibărit), drenarea apei (această activitate a afectat drastic populaţiile multor specii de păsări de apă, diminuându-le numărul), pescuitul industrial (dacă are loc cu modificarea nivelului apei în perioada de cuibărit, poate afecta populaţiile care cuibăresc pe sol ... mai multe

Impact negativ asupra speciilor de păsări din sit au turismul necontrolat (în lipsa unei infrastructuri adecvate poate deranja păsările în perioadele de cuibărit), drenarea apei (această activitate a afectat drastic populaţiile multor specii de păsări de apă, diminuându-le numărul), pescuitul industrial (dacă are loc cu modificarea nivelului apei în perioada de cuibărit, poate afecta populaţiile care cuibăresc pe sol sau pe vegetaţia natantă), activitatea balstierelor şi a staţiilor de sortare a agregatelor miniere (localizate la limita estică a parcului, au efecte negative asupra habitatelor păsărilor), lucrările de exploatare forestieră (în situaţiile în care sunt eliminaţi toţi arborii bătrâni şi scorburoşi), braconajul (acţiune ilegală ce reprezintă o cauză a diminuării diversităţii şi numărului unor specii de păsări), păşunatul (dăunează speciilor care cuibăresc pe sol şi a celor forestiere, dacă turmele intră în pădure), recoltarea şi arderea stufului (practicate pentru menţinerea constantă a unor suprafeţe de luciu de apă, aceste activităţi au efecte negative în perioadele de cuibărire şi creştere a puilor). mai putin

Situl dispune de următoarele amenajări şi dotări: panouri de avertizare/atenţionare pentru prevenirea braconajului, panouri de informare pe care sunt descrise trasee turistice şi tematice şi care conţin şi informaţii utile pentru orientarea în teren, o clădire administrativă în localitatea Comana care are şi funcţia de centru de cercetare, mai multe puncte de informare la sediul Administraţiei Parcului Natural Comana ... mai multe

Situl dispune de următoarele amenajări şi dotări: panouri de avertizare/atenţionare pentru prevenirea braconajului, panouri de informare pe care sunt descrise trasee turistice şi tematice şi care conţin şi informaţii utile pentru orientarea în teren, o clădire administrativă în localitatea Comana care are şi funcţia de centru de cercetare, mai multe puncte de informare la sediul Administraţiei Parcului Natural Comana şi în primăriile din zona sitului, bariere amplasate la fiecare intrare de drum de acces spre zonele sensibile, câteva puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi tematice, locuri de campare cu amenajări pentru colectarea deşeurilor şi vetre de foc. În sit mai este necesar un centru de vizitare şi informare. mai putin