Foto: Szabo József Iosif
Taxonomie
RegnulAnimalia
ClasaAves
OrdinulPasseriformes
FamiliaCorvidae
GenulCorvus
SpeciaCorvus corax
Descriere
Este o specie de talie mare din familia Corvidelor. Nu prezintă dimorfism sexual. Coloritul general este complet negru, cu reflexe metalice. Are cioc masiv, tot de culoare neagră. Lungimea corpului este de 54 - 67 de cm și are o greutate medie de 585 - 2000 de grame. Anvergura aripilor este 115 - 130 cm.
Etimologia denumirii stiintifice
Numele de gen provine din cuvântul latin corvus, care înseamnă corb, iar numele de specie - corax - este forma latinizată a denumirii speciei (corb) în limba greacă.
Localizare si comportament
Distribuție
Corbul are o distribuție foarte largă, fiind prezent în aproape întreaga emisferă nordică, cu excepția părții central-estice a Americii de Nord, sud-estul Asiei și regiunile nordice extreme (nordul Groenlandei și al Siberiei). În Europa este prezent pe aproape întreg continentul, lipsind pe arii mai largi doar în partea de vest. În România specia este prezent pe aproape întreg teritoriul, lipsind din zonele joase de câmpie (agricole) din sud-est.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară.
Corbul are o distribuție foarte largă, fiind prezent în aproape întreaga emisferă nordică, cu excepția părții central-estice a Americii de Nord, sud-estul Asiei și regiunile nordice extreme (nordul Groenlandei și al Siberiei). În Europa este prezent pe aproape întreg continentul, lipsind pe arii mai largi doar în partea de vest. În România specia este prezent pe aproape întreg teritoriul, lipsind din zonele joase de câmpie (agricole) din sud-est.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară.
Habitate
Specia utilizează o gamă foarte largă de habitate pe întreaga zonă de distribuție (zone de coastă, montane, tundră, stepă etc.), însă în România este preponderent forestieră, cuibărind însă și în zone stâncoase sau zone deschise (adesea pe stâlpii de înaltă tensiune). Pentru hrănire folosește atât habitatele forestiere, cât mai ales zonele deschise din apropiere.
Hrană
Este o specie omnivoră și oportunistă. Consumă în special hrană animală (nevertebrate, păsări (inclusiv ouă), mamifere, reptile etc.). Este frecvent întâlnit în zonele de depozitare a deșeurilor și deseori consumă cadavre sau resturi animale din zonele cu abatoare, unde se adună uneori zeci de indivizi.
Alte informații
Este una din cele mai mari păsări din lume din ordinul Paseriformelor (păsărele cântătoare) și cu siguranță cea mai mare din Europa (de ... mai multe
Specia utilizează o gamă foarte largă de habitate pe întreaga zonă de distribuție (zone de coastă, montane, tundră, stepă etc.), însă în România este preponderent forestieră, cuibărind însă și în zone stâncoase sau zone deschise (adesea pe stâlpii de înaltă tensiune). Pentru hrănire folosește atât habitatele forestiere, cât mai ales zonele deschise din apropiere.
Hrană
Este o specie omnivoră și oportunistă. Consumă în special hrană animală (nevertebrate, păsări (inclusiv ouă), mamifere, reptile etc.). Este frecvent întâlnit în zonele de depozitare a deșeurilor și deseori consumă cadavre sau resturi animale din zonele cu abatoare, unde se adună uneori zeci de indivizi.
Alte informații
Este una din cele mai mari păsări din lume din ordinul Paseriformelor (păsărele cântătoare) și cu siguranță cea mai mare din Europa (de ... mai multe
Populatie
Populația globală este estimată la peste 16 000 000 de indivizi. Populația europeană este estimată la 611 000 - 1 160 000 de perechi. Tendința populațională la nivel european este crescătoare. Populația din România este estimată la 27 000 - 55 000 de perechi, tendința populațională fiind nesigură.
Reproducere
Cuibărește foarte devreme, începând cu luna februarie. Depune de obicei 4 - 6 ouă, care sunt clocite în special de femelă (masculul doar ocazional), pentru o perioadă de 20 - 25 de zile. Eclozarea este asincronă, astfel că perioada până când sunt hrăniți în cuib și devin capabili de zbor este de 4 - 7 săptămâni. Cuibul este construit de ambii părinți din crengi uscate și alte materiale vegetale, este masiv (până la 1,5 metri în diametru) și amplasat în coroana arborilor, stâncărie sau adesea pe suporturi artificiale (stâlpi de înaltă tensiune, turnuri).
Amenintari si masuri de conservare
Fiind o specie larg răspândită și oportunistă, are puține amenințări. Una dintre cele mai severe este otrăvirea, fie intenționată (cu ajutorul cadavrelor otrăvite, puse mai ales pentru specii de mamifere prădătoare), fie accidentală (în cazul în care consumă cadavre ale unor animale vânate care conțin alice de plumb).
