Cozia - Buila - Vânturariţa

Situl conservă o avifaună specifică bogată formată din circa 120 de specii de păsări, într-un peisaj de mare sălbăticie alcătuit din adevărate cetăţi de stâncă zidite din abrupturi, la poalele cărora se întind pajişti alpine și insule de jneapăn, grohotişuri, sectoare de chei și păduri vaste. Din cele 17 specii de păsări de interes conservativ european care au fost identificate, 12 sunt specii rezidente în acest ... mai multe

Situl conservă o avifaună specifică bogată formată din circa 120 de specii de păsări, într-un peisaj de mare sălbăticie alcătuit din adevărate cetăţi de stâncă zidite din abrupturi, la poalele cărora se întind pajişti alpine și insule de jneapăn, grohotişuri, sectoare de chei și păduri vaste. Din cele 17 specii de păsări de interes conservativ european care au fost identificate, 12 sunt specii rezidente în acest sit. Populații numerice importante realizează buha, huhurezul mare și cele cinci specii de ciocănitori protejate la nivel european: ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, cea de stejar, cea de grădină și ciocănitoarea cu spate alb. Dintre păsările pentru care a fost desemnat situl se remarcă șoimul călător, o specie periclitată care cuibărește anual într-un număr de 3-5 perechi, dar și acvila de munte și acvila țipătoare mică. mai putin

Spre deosebire de Munţii Căpăţânii din care face parte, Masivul Buila-Vânturariţa prezintă caractere aparte specifice crestelor calcaroase liniare și insulare. Peisajele caracteristice Masivului Cozia sunt cele care se încadrează în tipul reliefului dinamic, cu diferenţe altitudinale mari pe spaţii restrânse. Culmea principală are o lungime de circa 14 km și un aspect accidentat, fiind fragmentată de râurile care au ... mai multe

Spre deosebire de Munţii Căpăţânii din care face parte, Masivul Buila-Vânturariţa prezintă caractere aparte specifice crestelor calcaroase liniare și insulare. Peisajele caracteristice Masivului Cozia sunt cele care se încadrează în tipul reliefului dinamic, cu diferenţe altitudinale mari pe spaţii restrânse. Culmea principală are o lungime de circa 14 km și un aspect accidentat, fiind fragmentată de râurile care au săpat chei. Sectorul nordic al culmii principale are aspectul unei creste ascuţite și zimţate, în care sunt prezente spectaculoase turnuri sau ace, unele de dimensiuni mari (35 m), dar și brâne şi pereţi stâncoşi lipsiţi de vegetaţie, cu jgheaburi înguste şi înierbate. Aici își găsesc habitatul ideal pentru reproducere cele opt perechi de buhă, dar și perechea de acvilă de munte care cuibărește aici anual. Șoimul călător, o specie periclitată, are tot în aceste zone sălbatice și stâncoase instalate cele 3-5 cuiburi. Cheile Bistriţei, Cheile Costeşti şi zonele stâncoase din sit precum Hornurile Popii sunt populate de fluturaş de stâncă și mierlă de piatră, două specii rare care sunt legate strict de habitate stâncoase. Lipite de pereții verticali și ușor surplombați își fac cuiburile și drepneaua mare și drepneaua neagră. Această parte a masivului se deosebeşte prin morfologie și prin vegetaţie de versantul apusean, care este acoperit mai uniform de păduri. Habitatele forestiere urcă până sub sectorul stâncos, fiind întinse pe 97% din suprafața sitului și repartizate altitudinal în mai multe tipuri. Cea mai mare suprafaţă din sit este ocupată de pădurile de foioase dezvoltate pe soluri podzolice humico-feriiluviale. O suprafață de peste 6000 ha este ocupată de făgete virgine, în care se dezvoltă specii vegetale protejate precum clopoţelul, papucul Doamnei, curechii de munte, gălbenele, irisul bărbos sau iarba gâtului și șase endemite locale. Fauna de păsări a acestor păduri este extrem de bogată în specii dintre care se disting cele protejate la nivel european precum acvila țipătoare mică (2-3 perechi), viesparul (3-4 perechi), muscarul mic și cel gulerat și cele cinci ciocănitori: cea neagră, cea de grădini, cea cu spate alb, cea de stejar și ghionoaia sură. Se remarcă numărul de perechi cuibăritoare de huhurez mare (42-50 perechi), ceea ce face ca acest sit să fie o zonă importantă în conservarea acestui răpitor nocturn de talie mare. Arealul de cuibărit al acestei păsări se întinde și în pădurile de amestec și mai ales în cele de conifere, unde caută pentru amplasarea cuibului scorburile mari din arborii bătrâni sau rupți. În pădurile de foioase cu rariști situate la poalele versanților trăiește și sitarul de pădure, o pasăre extrem de greu de văzut datorită culorilor de camuflaj și a vieții ascunse pe care o duce. Pădurile sitului abundă în specii de păsări cântătoare precum sunt brumărița de pădure, privighetoarea roșcată și cea de zăvoi, codroșul de pădure, mierla neagră, sturzul cântător, cinteza de pădure, mugurarul, muscarul sur, botgrosul, pitulicea mică, cea sfârâitoare și cea fluierătoare, silvia mică, cea cu cap negru, alături de multe altele. Deasupra acestor păduri de foioase, se dezvoltă pe soluri podzolice, brune acide, criptopodzolice și podzolice humico-feriiluviale, păduri de amestec în care fagul se găsește inițial alături de brad și apoi de molid, pentru ca ultimul brâu de pădure să fie format doar din molidișuri. Aceste păduri umbroase sunt importante pentru conservarea celor două specii de galinacee de interes european, cocoșul de munte și ierunca, care au în sit un număr de 12 perechi și respectiv 45 de perechi rezidente. Alte păsări care populează molidișurile și urcă până în limita lor superioară, fiind prezente și chiar în pâlcurile de jneapăn, sunt mierla gulerată, pițigoiul de brădet, pițigoiul cu creastă, aușelul cu cap galben, pițigoiul de munte și forfecuța. Tot aici își fac cuibul cele șase perechi de minuniță, pe care îl amplasează în special în scorburile vechi de ciocănitori, specia fiind greu de observat datorită taliei foarte mici și a unei activități strict nocturne. Reţeaua hidrografică este reprezentată în principal de râul Olt, care traversează situl de la nord la sud, și de principalul afluent din zonă al acestuia, Râul Lotru. Aceste două cursuri de apă, împreună cu altele mai mici care formează chei sălbatice, aduc pe lista de păsări a sitului și specii care trăiesc pe lângă ecosisteme acvatice cu apă curgătoare, precum pescărelul albastru, mierla de apă, fluierarul de munte și codobatura de munte. mai putin

Un impact negativ asupra speciilor de păsări îl au managementul forestier general (care include activităţi de îndepărtare a tuturor arborilor uscaţi şi bătrâni), braconajul prin otrăvire sau capcane (afectează în special răpitoarele dar şi cocoşul de munte), turismul necontrolat (prin drumeţii montane sau alpinism practicate în afara traseelor special amenajate), păşunatul (în perioada de cuibărit).

Un impact negativ asupra speciilor de păsări îl au managementul forestier general (care include activităţi de îndepărtare a tuturor arborilor uscaţi şi bătrâni), braconajul prin otrăvire sau capcane (afectează în special răpitoarele dar şi cocoşul de munte), turismul necontrolat (prin drumeţii montane sau alpinism practicate în afara traseelor special amenajate), păşunatul (în perioada de cuibărit). mai putin

Situl are în prezent următoarele amenajări şi dotări, dar care sunt insuficiente, fiind nevoie de suplimentarea acestora: panouri de avertizare/atenţionare, de informare şi pentru orientare, o clădire administrativă, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi trasee tematice, locuri de campare şi vetre de foc. De asemenea este necesar un centru de vizitare/informare.

Situl are în prezent următoarele amenajări şi dotări, dar care sunt insuficiente, fiind nevoie de suplimentarea acestora: panouri de avertizare/atenţionare, de informare şi pentru orientare, o clădire administrativă, puncte de informare, amenajări pentru observare/supraveghere, bariere, puncte de intrare, poteci/drumuri pentru vizitare, trasee turistice şi trasee tematice, locuri de campare şi vetre de foc. De asemenea este necesar un centru de vizitare/informare. mai putin