Cresteţ cenuşiu

Cresteţul cenuşiu este o specie caracteristică zonelor umede cu multă vegetaţie şi în special stuf. Lungimea corpului este de 17-19 cm. Anvergura aripilor este cuprinsă între 34-40 cm. Adulţii au înfăţişare diferită. Masculul are corpul albastru-gri, iar femela gri-alburiu. Îşi face simţită prezenţa prin sunete care se aud de la distanţă. Se hrăneşte cu insecte, larve, moluşte, seminţe ale plantelor acvatice.

Cresteţul cenuşiu este o specie caracteristică zonelor umede cu multă vegetaţie şi în special stuf. Lungimea corpului este de 17-19 cm. Anvergura aripilor este cuprinsă între 34-40 cm. Adulţii au înfăţişare diferită. Masculul are corpul albastru-gri, iar femela gri-alburiu. Îşi face simţită prezenţa prin sunete care se aud de la distanţă. Se hrăneşte cu insecte, larve, moluşte, seminţe ale plantelor acvatice.
mai putin

Provenienţa numelui de gen nu este clară. Singura menţiune face referire la un nume veneţian dat acestei familii de păsări. Numele de specie provine din cuvântul latin parva – mic.

Provenienţa numelui de gen nu este clară. Singura menţiune face referire la un nume veneţian dat acestei familii de păsări. Numele de specie provine din cuvântul latin parva – mic.
mai putin

Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european, teritorială, monogamă, la care perechea se păstrează pe durata unui sezon de cuibărit. Duce o viaţă retrasă şi este greu de observat, mai ales că este activă seara şi noaptea. Cuibul este construit de către ambii parteneri, din frunze de stuf şi fire de plante, în locuri greu accesibile având formă de sferă. În serile de primăvară se aud chemările repezite ale masculului. Iernează în Africa şi Peninsula Arabică. Longevitatea cunoscută este de 5 ani şi nouă luni.

Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european, teritorială, monogamă, la care perechea se păstrează pe durata unui sezon de cuibărit. Duce o viaţă retrasă şi este greu de observat, mai ales că este activă seara şi noaptea. Cuibul este construit de către ambii parteneri, din frunze de stuf şi fire de plante, în locuri greu accesibile având formă de sferă. În serile de primăvară se aud chemările repezite ale masculului. Iernează în Africa şi Peninsula Arabică. Longevitatea cunoscută este de 5 ani şi nouă luni.
mai putin

Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 61000-140000 de perechi. Aceasta a crescut semnificativ între 1970-1990. Deşi s-a menţinut stabilă în cea mai mare parte a teritoriului european, în perioada 1990-2000 a înregistrat un declin în Ucraina ceea ce a determinat o descreştere a populaţiei pe ansamblu. În România, populaţia estimată este de 5000-8000 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Ucraina, Austria şi Rusia.

Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 61000-140000 de perechi. Aceasta a crescut semnificativ între 1970-1990. Deşi s-a menţinut stabilă în cea mai mare parte a teritoriului european, în perioada 1990-2000 a înregistrat un declin în Ucraina ceea ce a determinat o descreştere a populaţiei pe ansamblu. În România, populaţia estimată este de 5000-8000 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Ucraina, Austria şi Rusia.

mai putin

Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii martie şi început de aprilie. Femela depune de obicei 7-9 ouă la sfârşitul lunii aprilie şi început de mai, cu o dimensiune medie de 30,1 x 21,7 mm. Incubaţia durează în medie 19-21 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii ies din ou cu un puf lung şi negru, iar ciocul e alb-gălbui. Puii îşi urmează părinţii, care le asigură hrana, şi devin zburători la 25-29 de zile.

Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii martie şi început de aprilie. Femela depune de obicei 7-9 ouă la sfârşitul lunii aprilie şi început de mai, cu o dimensiune medie de 30,1 x 21,7 mm. Incubaţia durează în medie 19-21 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. Puii ies din ou cu un puf lung şi negru, iar ciocul e alb-gălbui. Puii îşi urmează părinţii, care le asigură hrana, şi devin zburători la 25-29 de zile.

mai putin

Distrugerea şi degradarea zonelor umede reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Prin proiectul Wings Over Wetlands se urmăreşte refacerea unor zone umede situate pe traseul de migraţie al speciei.

Distrugerea şi degradarea zonelor umede reprezintă principalele pericole ce afectează specia. Prin proiectul Wings Over Wetlands se urmăreşte refacerea unor zone umede situate pe traseul de migraţie al speciei.
mai putin