Cresteț mic

Cresteţul mic este o specie caracteristică zonelor umede cu apă dulce sau sărată, păşunilor inundate, mlaştinilor cu adâncime mică. Lungimea corpului este de 16-18 cm şi are o greutate medie de 23-45 g pentru mascul şi 17-55 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 23-37 cm. Adulţii au înfăţişare similară, fiind cu puţin mai mici decât cresteţul cenuşiu ( Porzana parva ). Corpul este albăstrui-gri. Se hrăneşte cu insecte, moluşte, peşti mici, seminţe şi plante.

Cresteţul mic este o specie caracteristică zonelor umede cu apă dulce sau sărată, păşunilor inundate, mlaştinilor cu adâncime mică. Lungimea corpului este de 16-18 cm şi are o greutate medie de 23-45 g pentru mascul şi 17-55 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 23-37 cm. Adulţii au înfăţişare similară, fiind cu puţin mai mici decât cresteţul cenuşiu ( Porzana parva ). Corpul este albăstrui-gri. Se hrăneşte cu insecte, moluşte, peşti mici, seminţe şi plante.
mai putin

Provenienţa numelui de gen nu este clară. Singura menţiune face referire la un nume veneţian dat acestei familii de păsări. Numele de specie provine din cuvântul latin pusilla – foarte mic, cu referire la dimensiunile sale.

Provenienţa numelui de gen nu este clară. Singura menţiune face referire la un nume veneţian dat acestei familii de păsări. Numele de specie provine din cuvântul latin pusilla – foarte mic, cu referire la dimensiunile sale.
mai putin

Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Duce o viaţă retrasă şi este greu de observat. Ritualul nupţial se manifestă prin chemările masculului care atrage femela. Monogamă şi teritorială, perechea se menţine numai pe perioada unui sezon. Este mai activă dimineaţa sau după-amiaza târziu spre seară. Cuibul are formă de cupă, fiind alcătuit din frunze şi aşezat în vegetaţie, în apropierea apei. Iernează în Africa.

Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Duce o viaţă retrasă şi este greu de observat. Ritualul nupţial se manifestă prin chemările masculului care atrage femela. Monogamă şi teritorială, perechea se menţine numai pe perioada unui sezon. Este mai activă dimineaţa sau după-amiaza târziu spre seară. Cuibul are formă de cupă, fiind alcătuit din frunze şi aşezat în vegetaţie, în apropierea apei. Iernează în Africa.
mai putin

Populaţia europeană a speciei este foarte mică, cuprinsă între 760-3200 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi un declin s-a observat în unele ţări în perioada 1990-2000, pentru că nu sunt date disponibile pentru Rusia e dificil de apreciat tendinţa populaţiei. Fiind o populaţie mică, este întotdeauna supusă riscului, de accea specia este considerată rară. În România, populaţia estimată este de 10-20 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Serbia, Bulgaria şi Croaţia.

Populaţia europeană a speciei este foarte mică, cuprinsă între 760-3200 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990. Deşi un declin s-a observat în unele ţări în perioada 1990-2000, pentru că nu sunt date disponibile pentru Rusia e dificil de apreciat tendinţa populaţiei. Fiind o populaţie mică, este întotdeauna supusă riscului, de accea specia este considerată rară. În România, populaţia estimată este de 10-20 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Serbia, Bulgaria şi Croaţia.
mai putin

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune de obicei 4-11 ouă. Incubaţia durează în medie 16-20 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii se pot hrăni singuri la câteva zile după ce ies din ouă, dar devin zburători la 32-37 de zile.

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune de obicei 4-11 ouă. Incubaţia durează în medie 16-20 de zile şi este asigurată de ambii părinţi. Puii se pot hrăni singuri la câteva zile după ce ies din ouă, dar devin zburători la 32-37 de zile.
mai putin

Distrugerea şi degradarea zonelor umede, tăierea şi arderea stufului în perioadele nepotrivite şi coliziunile cu liniile electrice în timpul migraţiei sunt principalele pericole ce afectează specia. Monitorizarea nivelului apei în bazinele piscicole artificiale şi asigurarea menţinerii vegetaţiei acvatice pe malurile acestora sunt măsuri necesare pentru conservarea speciei.

Distrugerea şi degradarea zonelor umede, tăierea şi arderea stufului în perioadele nepotrivite şi coliziunile cu liniile electrice în timpul migraţiei sunt principalele pericole ce afectează specia. Monitorizarea nivelului apei în bazinele piscicole artificiale şi asigurarea menţinerii vegetaţiei acvatice pe malurile acestora sunt măsuri necesare pentru conservarea speciei.
mai putin