Expand pic

Cristel de câmp

Crex crex

Relativ Comuna Deschide galerie
Foto: Mircea Achim
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulGruiformes

FamiliaRallidae

GenulCrex

SpeciaCrex crex

Descriere

Cristelul de câmp, cunoscut şi sub denumirea de cârstei de câmp, este o specie caracteristică zonelor joase cum sunt păşunile umede, dar şi culturilor agricole (cereale, rapiţă, trifoi, cartofi). În Alpi cuibăreşte până la 1400 m altitudine, în China până la 2700 m iar în Rusia până la 3000 m. Lungimea corpului este de 27-30 cm şi are o greutate medie de 165 g pentru mascul şi 145 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 42-53 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este maroniu cu ruginiu pe aripi. Se hrăneşte cu insecte şi larvele acestora, viermi, seminţe, plante şi mugurii acestora.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen şi de specie e menţionat de Herodot (484-425 î.Hr.), Aristophanus (446-386 î.Hr.) şi Aristotel (384-322 î. Hr). Se consideră că numele provine de la grecescul krex, cu sensul de lăudăros, zgomotos.

Localizare si comportament

Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european. Masculul atrage femelele printr-un cântec sonor care se aude aproape toată noaptea. Specia este teritorială şi poligamă, iar ritualul nupţial este scurt şi include reverenţe, aplecări, în timp ce îşi desface aripile şi îşi înfoaie gâtul. În timpul acestui ritual masculul poate oferi hrană femelei. Teritoriul mediu al unui mascul este de 15,7 ha. După ce formează pereche cu o femelă, rămâne cu aceasta până ce este depusă ponta şi apoi atrage altă femelă, schimbându-şi teritoriul. Cuibul este aşezat într-o scobitură pe sol (12-15 cm diametru şi 3-4 cm adâncime) şi căptuşit cu vegetaţie. Femelele pot produce o a doua pontă la începutul lunii iulie. Iernează în Africa.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este foarte mare, cuprinsă între 1300000-2000000 de perechi. A scăzut semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi s-a înregistrat o tendinţă crescătoare în perioada 1990-2000 în multe ţări, populaţia din Rusia a fluctuat, astfel încât pe ansamblu populaţia a rămas stabilă. În România, populaţia estimată este de 44000-60000 de perechi, efective mai mari fiind în Rusia şi Ucraina.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune de obicei 8-12 ouă la sfârşitul lunii mai, cu o dimensiune medie de 37,2 x 26,4 mm şi o greutate medie de 13-16 g. Incubaţia durează în medie 19-20 de zile şi este asigurată numai de către femelă. După eclozare puii sunt acoperiţi cu puf negru, iar ciocul este brun negru. Puii pot părăsi cuibul după o zi sau două. Sunt hrăniţi în continuare de către femelă încă 3-4 zile, după care se hrănesc singuri. Puii devin zburători la 34-38 de zile. Succesul cuibăritului este de 80-90% în teritoriile nederanjate şi de circa 50% acolo unde păşunile se cosesc, iar culturile agricole se recoltează.

Amenintari si masuri de conservare

Distrugerea şi degradarea habitatelor reprezentate de păşunile umede, distrugerea pontelor şi a cuiburilor în timpul cositului în cazul păşunilor şi al recoltării în cazul culturilor sunt principalele pericole ce afectează specia. Măsura agro-mediu prin care fermierii sunt plătiţi pentru respectarea unor condiţii (data cosirii etc.) care asigură supravieţuirea speciei pe terenurile acestora sprijină conservarea speciei (propusă de SOR/BirdLife România).

Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)

GALERIE POZE SI ILUSTRATII