Dealurile Homoroadelor

Situl se află într-o zonă deluroasă mozaicată cu multe pajişti semi-naturale şi păduri de foioase, pe alocuri cu terenuri cultivate în mod tradițional, toate realizând un peisaj tipic pentru sud-estul Transilvaniei. În lista de 33 de specii de interes conservativ european există 15 specii acvatice datorită includerii în sit a zonelor cu exces de umiditate de la Sânpaul, în care există o bogată faună de păsări formată ... mai multe

Situl se află într-o zonă deluroasă mozaicată cu multe pajişti semi-naturale şi păduri de foioase, pe alocuri cu terenuri cultivate în mod tradițional, toate realizând un peisaj tipic pentru sud-estul Transilvaniei. În lista de 33 de specii de interes conservativ european există 15 specii acvatice datorită includerii în sit a zonelor cu exces de umiditate de la Sânpaul, în care există o bogată faună de păsări formată din 256 de specii. O asemenea diversitate de păsări pe o suprafaţă relativ mică constituie o raritate în Europa. Situl include și Cheile Vârghişului, care aduc în lista de specii de interes conservativ pe acelea caracteristice habitatelor de stâncărie. Situl este una dintre cele mai importante zone din ţară pentru conservarea acvilei ţipătoare mici, iar cu regularitate se pot observa, în timpul pasajelor, specii de răpitoare mai rare și periclitate pe plan global precum acvila de câmp şi acvila ţipătoare mare. Alte specii de răpitoare cu efective numeroase în sit sunt viesparul și huhurezul mare. Populaţiile de cristel de câmp și sfrâncioc roșiatic sunt de asemenea semnificative numeric și oglindesc un grad redus de intervenție antropică la nivelul ecosistemelor de pajiște și un mod tradițional de practicare a agriculturii. Importanța sitului este întregită de rolul pe care îl au habitatele umede de la Sânpaul pentru pasajul speciilor acvatice din Transilvania. Aici se pot observa efective de sute de exemplare de stârc de noapte, corcodel mic, stârc cenușiu, cormoran mare, rață fluierătoare, rață moțată, pescăruș argintiu și stârc pitic, efective de mii de exemplare de rață mică, rață cârâitoare, rață cu cap castaniu și lișiță și, în final, efective de zeci de mii de exemplare de rață mare și pescăruș râzător. De asemenea, se pot observa stoluri impresionante de păsări de țărm din cele mai diverse specii, precum fluierarul de mlaștină, bătăușul sau nagâțul. mai putin

Situl se află în sud-estul Transilvaniei ocupând o regiune de dealuri cu păduri întinse de foioase și pajişti semi-naturale presărate cu terenuri agricole. Include spectaculoasele Chei ale Vârghișului, dar și Heleșteiele de la Sânpaul împreună cu întinsele zone mlăștinoase din preajmă. Pădurile mature de foioase din sit, care se întind pe aproape jumătate din suprafața acestuia (unele aflate în apropierea zonelor ... mai multe

Situl se află în sud-estul Transilvaniei ocupând o regiune de dealuri cu păduri întinse de foioase și pajişti semi-naturale presărate cu terenuri agricole. Include spectaculoasele Chei ale Vârghișului, dar și Heleșteiele de la Sânpaul împreună cu întinsele zone mlăștinoase din preajmă. Pădurile mature de foioase din sit, care se întind pe aproape jumătate din suprafața acestuia (unele aflate în apropierea zonelor umede), intercalate cu pajiști naturale și agrosisteme, reprezintă una dintre cele mai importante zone din ţară pentru conservarea acvilei ţipătoare mici. Cele 37-42 de perechi cuibăresc în arbori înalți, de preferință în apropierea lizierelor, hrănindu-se pe habitatele de pajiști și culturi agricole, în care plantele nu sunt prea mari, cu mamifere, păsări, reptile, amfibieni sau insecte mari. Pe lângă alte specii de răpitoare cuibăritoare precum viesparul (70-90 de perechi), apar cu o regularitate variabilă în această zonă şi două specii periclitate pe plan global, acvila de câmp\n \n şi acvila ţipătoare mare. Pădurile bătrâne oferă habitat de cuibărit şi pentru barza neagră (5-7 perechi) și, de asemenea, pentru populaţii semnificative de ciocănitoare de stejar (280-320 de perechi), ghionoaie sură (110-130 de perechi), huhurez mare (38-42 de perechi) și ciocănitoare neagră (45-50 de perechi). Populaţia cristelului de câmp, formată din 160-180 de perechi cuibăritoare oglindește modul extensiv de practicare a agriculturii dar și un grad de naturalitate mare al pajiştilor, utilizate predominant ca fânețe, pe care cositul se practică în sistem tradițional. În zonele cu tufărişuri găsim efective mari de sfrâncioc roşiatic care ajung până la 7500 de perechi. În Cheile Vârghișului, habitatele de stâncărie sunt formate din pereţi verticali, turnuri și creste de calcar, abriuri, martori de eroziune și grohotişuri. În aceste chei spectaculoase și în pădurile din jur au fost identificate 500 de specii de plante din care 44 de specii sunt rare, vulnerabile sau endemisme carpatice, precum papucul doamnei, irisul bărbos, tulichina lupului, rotoţele albe, pelinul de stâncă, feriguţa, ruginiţa, căpşunica, mâna Maicii Domnului, barba ungurului, crucea voinicului, buhaiul, poroinicul și untul vacii. Observaţiile ornitologice indică prezenţa următoarelor specii de interes european pentru conservare: acvila de munte, acvila ţipătoare mică, buha și şoimul călător. Firul apei este habitatul codobaturii de munte și al mierlei de apă. Pe valea Homorodului Mare se află sărăturile de la Sânpaul. Circa o treime din suprafaţa luncii este mlăştinoasă, fiind bogată în stufăriş şi păpuriş, iar pe celelalte două treimi se întind păşuni şi terenuri agricole. Din punct de vedere botanic zona se caracterizează prin pajiști și păduri de foioase care se întind pe dealurile din împrejurimi. În apropierea heleșteielor sunt prezente numeroase specii de plante protejate, inclusiv orhidee şi specii relicte glaciare. Suprafețe mari sunt acoperite de iarbă sărată de culoare roşie, bumbăcariţă cu inflorescențe albe, albăstrică, sisinei și sică. Fauna este caracteristică zonelor cu exces de umiditate fiind reprezentată de numeroase specii de nevertebrate, amfibieni și reptile, o ihtiofaună bogată şi nu în ultimul rând o avifaună diversă. În zona heleșteielor au fost observate 256 de specii de păsări, o asemenea diversitate a speciilor de păsări pe o suprafaţă relativ mică constituind o raritate în Europa. În aceste habitate cuibăresc specii acvatice de interes comunitar pentru conservare precum pescărelul albastru, eretele de stuf, buhaiul de baltă, stârcul pitic dar și nagâțul, corcodelul mare, rața mare și lișița. Importanța acestor zone umede pentru migrația păsărilor din Transilvania se poate observa în timpul lunilor de toamnă și primăvară, când se întâlnesc efective foarte mari din multe specii acvatice. Frecvent pot fi văzute în pasaj specii de interes comunitar cum sunt bătăușul (până la 3000 de exemplare), fluierarul de mlaștină (până la 1200 de exemplare), ploierul auriu (până la 100 de exemplare) și mai multe specii de stârci (buhaiul de baltă, stârcul pitic, stârcul de noapte, egreta mare, lopătarul și stârcul galben). Alte specii de păsări cu migraţie regulată și care au efective foarte mari în timpul acestor pasaje sunt raţa mare, pescăruşul râzător, raţa mică, raţa cârâitoare, raţa cu cap castaniu, raţa fluierătoare, raţa moţată, lişiţa, pescăruşul sur, pescăruşul argintiu, nagâţul, corcodelul mic, corcodelul mare, cormoranul mare și stârcul cenuşiu. Zona reprezintă un cartier de iernare important pentru eretele vânăt, din această specie fiind văzute în acest anotimp până la 30-50 de exemplare. mai putin

Activităţile din sit care au un impact negativ asupra speciilor de păsări sunt cosirea (practicată în perioada de cuibărire), schimbarea habitatului semi-natural (de încetarea activităţilor agricole tradiţionale, a cositului sau a păşunatului fiind afectată în special populaţia de cristel de câmp), incendierea stufului şi a miriştilor (ameninţă habitatele de hrănire şi de cuibărit ale unor păsări protejate), ... mai multe

Activităţile din sit care au un impact negativ asupra speciilor de păsări sunt cosirea (practicată în perioada de cuibărire), schimbarea habitatului semi-natural (de încetarea activităţilor agricole tradiţionale, a cositului sau a păşunatului fiind afectată în special populaţia de cristel de câmp), incendierea stufului şi a miriştilor (ameninţă habitatele de hrănire şi de cuibărit ale unor păsări protejate), accesul cu vehiculele motorizate (deranj mare în timpul reproducerii, dar şi al pasajelor), vânătoarea şi braconajul (perturbă şi are efecte asupra întregii comunităţi de păsări), intensificarea agriculturii (prin schimbarea metodelor de cultivare a terenurilor din cele tradiţionale în cele intensive, cu monoculturi mari, folosirea excesivă a chimicalelor sau efectuarea lucrărilor numai cu utilaje şi maşini, toate deranjând locurile de hrănire şi de cuibărit ale păsărilor şi fragmentând habitatele), desecarea (determină reducerea zonelor umede), managementul forestier (prin extragerea arborilor bătrâni sau tăieri selective de anumite specii dispar locuri de hrănire şi cuibărire ale ciocănitorilor şi păsărilor răpitoare diurne şi nocturne) şi pescuitul sportiv (deranjează păsările în timpul migraţiilor sau reproducerii). mai putin

Situl are în prezent următoarele amenajări şi dotări: panouri de avertizare şi atenţionare, panouri de informare, centre de vizitare şi informare, puncte de informare, bariere, puncte de intrare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi locuri de campare prevăzute cu vetre de foc.

Situl are în prezent următoarele amenajări şi dotări: panouri de avertizare şi atenţionare, panouri de informare, centre de vizitare şi informare, puncte de informare, bariere, puncte de intrare, amenajări pentru colectarea deşeurilor şi locuri de campare prevăzute cu vetre de foc. mai putin