Eider

Specia este caracteristică coastelor nord europene și americane, efectuează migrații sezoniere de la nord la sud, ajunge până în Europa centrală și coastele nordice ale Mării Negre. Rareori poate ajunge în sezonul de iarnă și în România, cu precădere pe coasta de vest a Mării Negre. Habitatul specific de cuibărit este reprezentat prin insulițe solitare stâncoase situate în apropierea coastelor sau în lagune costiere, lacuri și chiar râuri. Masculul are penajul în cea mai mare parte alb cu negru pe abdomen și aripi, în eclipsă gri-maro cu alb pe spate. Femela este de culoare maro pestriță uniformizată. Ciocul este ascuțit de formă triunghiulară de culoare cenușiu deschis. Masculul de eider are un cap predominant alb, dar prezintă o coroană neagră și au o tentă de verde smarald pe spate și pe laturile capului. Penajul de adult nu este complet până la vârsta de 3 ani, astfel încât pe parcursul unui an juvenilii pot avea un penaj foarte diferit de la unul la altul, care se poate observa mai ales în grupurile numeroase. Se hrănesc în mod normal cu moluște, echinoderme, crustacei și cu pești mici. Lungimea corpului este de 53-60 cm, iar anvergura aripilor este de 80-110 cm, cu o masă corporală de aproximativ 1,8-3 kg. Longevitatea maximă atinsă în captivitate este de 22-23 de ani.

Specia este caracteristică coastelor nord europene și americane, efectuează migrații sezoniere de la nord la sud, ajunge până în Europa centrală și coastele nordice ale Mării Negre. Rareori poate ajunge în sezonul de iarnă și în România, cu precădere pe coasta de vest a Mării Negre. Habitatul specific de cuibărit este reprezentat prin insulițe solitare stâncoase situate în apropierea coastelor sau în lagune costiere, lacuri și chiar râuri. Masculul are penajul în cea mai mare parte alb cu negru pe abdomen și aripi, în eclipsă gri-maro cu alb pe spate. Femela este de culoare maro pestriță uniformizată. Ciocul este ascuțit de formă triunghiulară de culoare cenușiu deschis. Masculul de eider are un cap predominant alb, dar prezintă o coroană neagră și au o tentă de verde smarald pe spate și pe laturile capului. Penajul de adult nu este complet până la vârsta de 3 ani, astfel încât pe parcursul unui an juvenilii pot avea un penaj foarte diferit de la unul la altul, care se poate observa mai ales în grupurile numeroase. Se hrănesc în mod normal cu moluște, echinoderme, crustacei și cu pești mici. Lungimea corpului este de 53-60 cm, iar anvergura aripilor este de 80-110 cm, cu o masă corporală de aproximativ 1,8-3 kg. Longevitatea maximă atinsă în captivitate este de 22-23 de ani.
mai putin

Eiderii sunt specii de păsări migratoare care trăiesc și călătoresc în stoluri mari care numără adesea zeci până la mii de indivizi. Teritoriile de cuibărit se extind din nordul Canadei, Siberia, Alaska și coastele estice ale Americii de Nord, ajung până în Norvegia, Marea Britanie și chiar Germania. Cuibăritul începe spre sfârștiul primăverii, chiar începutul verii, de obicei în colonii care numără de la 100 până la 10.000-15.000 de perechi. Perechile sunt monogame, formându-se pe toată perioada de cuibărit. În timpul primăverii, curtarea devine foarte intensă și durează chiar și după ce femela și masculul au format perechea. Acest comportament asigură o legătură puternică între mascul și femelă. Durează câteva zile până când perechea își alege locul de cuibărit, pe care femela îl ornează cu propriile pene înainte de a depune ouăle. Ambii parteneri protejează cuibul și puii de prădători, precum pescărușii sau păsările de pradă. Femelele de eideri devin active reproductiv începând cu al doilea an de viață, iar masculii pot deveni activi din al treilea an.

Eiderii sunt specii de păsări migratoare care trăiesc și călătoresc în stoluri mari care numără adesea zeci până la mii de indivizi. Teritoriile de cuibărit se extind din nordul Canadei, Siberia, Alaska și coastele estice ale Americii de Nord, ajung până în Norvegia, Marea Britanie și chiar Germania. Cuibăritul începe spre sfârștiul primăverii, chiar începutul verii, de obicei în colonii care numără de la 100 până la 10.000-15.000 de perechi. Perechile sunt monogame, formându-se pe toată perioada de cuibărit. În timpul primăverii, curtarea devine foarte intensă și durează chiar și după ce femela și masculul au format perechea. Acest comportament asigură o legătură puternică între mascul și femelă. Durează câteva zile până când perechea își alege locul de cuibărit, pe care femela îl ornează cu propriile pene înainte de a depune ouăle. Ambii parteneri protejează cuibul și puii de prădători, precum pescărușii sau păsările de pradă. Femelele de eideri devin active reproductiv începând cu al doilea an de viață, iar masculii pot deveni activi din al treilea an.
mai putin

Populația europeană este relativ mare, însumând aproximativ 840.000 de perechi, și a suferit un declin în perioada 1970-1990. Cu toate că specia a suferit un declin în unele țări în perioada 1990-2000, populația a crescut sau a rămas stabilă per total.

Populația europeană este relativ mare, însumând aproximativ 840.000 de perechi, și a suferit un declin în perioada 1970-1990. Cu toate că specia a suferit un declin în unele țări în perioada 1990-2000, populația a crescut sau a rămas stabilă per total.
mai putin

Femelele depun 4-5 ouă în luna iunie, incubația fiind de 25-26 zile. Puii sunt îngrijiți de femelă timp de aproximativ 10-25 de zile, până când puii dezvoltă penaj de juvenili, rămânând în continuare cu femela pentru încă 5-10 zile. Puii sunt capabili de zbor la vârsta de 60 de zile de la eclozare. Femela depune o singură pontă pe an.

Femelele depun 4-5 ouă în luna iunie, incubația fiind de 25-26 zile. Puii sunt îngrijiți de femelă timp de aproximativ 10-25 de zile, până când puii dezvoltă penaj de juvenili, rămânând în continuare cu femela pentru încă 5-10 zile. Puii sunt capabili de zbor la vârsta de 60 de zile de la eclozare. Femela depune o singură pontă pe an.
mai putin

Declinul speciei este atribuit poluării prin deversarea substanțelor toxice, precum și a acumulărilor de deșeuri plastice în teritoriile de hrănire și de cuibărit. O altă amenințare constă în suprapescuit prin utilizarea năvoadelor de suprafață în teritoriile de hrănire care pot cauza prinderea accidentală a păsărilor în plase și produc mortalitatea prin asfixiere a acestora. Ca măsuri de conservare se impun colectarea deșeurilor plastice din apele internaționale, precum și oprirea acestora de a fi eliberate prin apele curgătoare continentale. De asemenea, măsuri de reducere a eliberării substanțelor toxice în ape și  protejarea habitatelor specifice, prevenirea mortalității, precum și creșterea gradului de conștientizare în rândurile populației, sunt necesare.

Declinul speciei este atribuit poluării prin deversarea substanțelor toxice, precum și a acumulărilor de deșeuri plastice în teritoriile de hrănire și de cuibărit. O altă amenințare constă în suprapescuit prin utilizarea năvoadelor de suprafață în teritoriile de hrănire care pot cauza prinderea accidentală a păsărilor în plase și produc mortalitatea prin asfixiere a acestora. Ca măsuri de conservare se impun colectarea deșeurilor plastice din apele internaționale, precum și oprirea acestora de a fi eliberate prin apele curgătoare continentale. De asemenea, măsuri de reducere a eliberării substanțelor toxice în ape și  protejarea habitatelor specifice, prevenirea mortalității, precum și creșterea gradului de conștientizare în rândurile populației, sunt necesare.
mai putin