Fluierar de zăvoi

Cuibărește în zăvoaie și păduri umede din jumătatea nordică a Europei și Asiei și iernează în apropierea apelor dulci continentale și costiere, precum mlaștini, lacuri, canale și râuri. Adulții au un spate verde-negricios cu pete albe, cap și piept gri-maroniu și abdomen și târtiță albe. În timpul iernii părțile superioare sunt mai puțin pătate și fața și partea de sus a gâtului sunt pale. Ciocul este drept și negru, iar picioarele sunt verzi închise. Sexele sunt similare cu toate că femelele sunt de obicei mai voluminoase. Lungimea corpului este de 20-24 cm, anvergura aripilor de 41-46 cm și greutatea corpului de 75 g. 

Cuibărește în zăvoaie și păduri umede din jumătatea nordică a Europei și Asiei și iernează în apropierea apelor dulci continentale și costiere, precum mlaștini, lacuri, canale și râuri. Adulții au un spate verde-negricios cu pete albe, cap și piept gri-maroniu și abdomen și târtiță albe. În timpul iernii părțile superioare sunt mai puțin pătate și fața și partea de sus a gâtului sunt pale. Ciocul este drept și negru, iar picioarele sunt verzi închise. Sexele sunt similare cu toate că femelele sunt de obicei mai voluminoase. Lungimea corpului este de 20-24 cm, anvergura aripilor de 41-46 cm și greutatea corpului de 75 g. 
mai putin

Specia cuibărește în centrul și nordul Europei și Asiei, iernând în bazinul Mediteraneean și Africa, precum și în sudul Asiei. În România specia este prezentă doar în perioada de migrație (uneori, exemplare puține pot rămâne și peste iarnă). Păsările încep migrația de toamnă încă din luna iunie și revin în lunile martie-aprilie ale următorului an. Se hrănește cu nevertebrate mici și pești. Se hrănește prin ciugulirea hranei din apele puțin adânci, uneori stârnind hrana cu picioarele. Cuibul este instalat într-un copac înalt, de obicei în cuibul abandonat al unei specii de sturzi sau porumbei.

Specia cuibărește în centrul și nordul Europei și Asiei, iernând în bazinul Mediteraneean și Africa, precum și în sudul Asiei. În România specia este prezentă doar în perioada de migrație (uneori, exemplare puține pot rămâne și peste iarnă). Păsările încep migrația de toamnă încă din luna iunie și revin în lunile martie-aprilie ale următorului an. Se hrănește cu nevertebrate mici și pești. Se hrănește prin ciugulirea hranei din apele puțin adânci, uneori stârnind hrana cu picioarele. Cuibul este instalat într-un copac înalt, de obicei în cuibul abandonat al unei specii de sturzi sau porumbei.
mai putin

Populația cuibăritoare europeană este mare, fiind estimată la 616 000 - 1 050 000 de perechi, iar tendința populațională este în creștere. 

Populația cuibăritoare europeană este mare, fiind estimată la 616 000 - 1 050 000 de perechi, iar tendința populațională este în creștere. 
mai putin

Femela depune 3-4 ouă, de 39x28 mm în dimensiune, în lunile aprilie-mai. Ambii parteneri clocesc ouăle pentru 20-23 de zile și se îngrijesc de pui mai întâi, cu toate că femela îi poate părăsi înainte de dezvoltarea penajului la 27-29 de zile de la eclozare. Perechile cresc o singură generație de pui pe sezon.

Femela depune 3-4 ouă, de 39x28 mm în dimensiune, în lunile aprilie-mai. Ambii parteneri clocesc ouăle pentru 20-23 de zile și se îngrijesc de pui mai întâi, cu toate că femela îi poate părăsi înainte de dezvoltarea penajului la 27-29 de zile de la eclozare. Perechile cresc o singură generație de pui pe sezon.
mai putin

Principalele amenințări la adresa speciei sunt degradarea habitatului de cuibărire, și a locurilor de hrănire. Specia este amenințată și de gripa aviară, fiind afectată recent în unele zone. 

Principalele amenințări la adresa speciei sunt degradarea habitatului de cuibărire, și a locurilor de hrănire. Specia este amenințată și de gripa aviară, fiind afectată recent în unele zone. 
mai putin