Foto: Razvan Zinica
Descriere
Cuibărește în zăvoaie și păduri umede din jumătatea nordică a Europei și Asiei și iernează în apropierea apelor dulci
continentale și costiere, precum mlaștini, lacuri, canale și râuri. Adulții
au un spate verde-negricios cu pete albe, cap și piept gri-maroniu și
abdomen și târtiță albe. În timpul iernii părțile superioare sunt mai
puțin pătate și fața și partea de sus a gâtului sunt pale. Ciocul este
drept și negru, iar picioarele sunt verzi închise. Sexele sunt similare
cu toate că femelele sunt de obicei mai voluminoase. Lungimea corpului
este de 20-24 cm, anvergura aripilor de 41-46 cm și greutatea corpului
de 75 g.
Cuibărește în zăvoaie și păduri umede din jumătatea nordică a Europei și Asiei și iernează în apropierea apelor dulci
continentale și costiere, precum mlaștini, lacuri, canale și râuri. Adulții
au un spate verde-negricios cu pete albe, cap și piept gri-maroniu și
abdomen și târtiță albe. În timpul iernii părțile superioare sunt mai
puțin pătate și fața și partea de sus a gâtului sunt pale. Ciocul este
drept și negru, iar picioarele sunt verzi închise. Sexele sunt similare
cu toate că femelele sunt de obicei mai voluminoase. Lungimea corpului
este de 20-24 cm, anvergura aripilor de 41-46 cm și greutatea corpului
de 75 g.
mai putin
Localizare si comportament
Specia cuibărește în centrul și nordul Europei și Asiei, iernând în
bazinul Mediteraneean și Africa, precum și în sudul Asiei. În România specia este prezentă doar în perioada de migrație (uneori, exemplare puține pot rămâne și peste iarnă). Păsările
încep migrația de toamnă încă din luna iunie și revin în lunile
martie-aprilie ale următorului an. Se hrănește cu nevertebrate mici și pești. Se hrănește prin ciugulirea hranei
din apele puțin adânci, uneori stârnind hrana cu picioarele. Cuibul este instalat într-un copac înalt, de obicei în
cuibul abandonat al unei specii de sturzi sau porumbei.
Specia cuibărește în centrul și nordul Europei și Asiei, iernând în
bazinul Mediteraneean și Africa, precum și în sudul Asiei. În România specia este prezentă doar în perioada de migrație (uneori, exemplare puține pot rămâne și peste iarnă). Păsările
încep migrația de toamnă încă din luna iunie și revin în lunile
martie-aprilie ale următorului an. Se hrănește cu nevertebrate mici și pești. Se hrănește prin ciugulirea hranei
din apele puțin adânci, uneori stârnind hrana cu picioarele. Cuibul este instalat într-un copac înalt, de obicei în
cuibul abandonat al unei specii de sturzi sau porumbei.
mai putin
Populatie
Populația cuibăritoare europeană este mare, fiind estimată la 616 000 - 1 050 000 de perechi, iar tendința populațională este în creștere.
Populația cuibăritoare europeană este mare, fiind estimată la 616 000 - 1 050 000 de perechi, iar tendința populațională este în creștere.
mai putin
Reproducere
Femela depune 3-4 ouă, de 39x28 mm în dimensiune, în lunile aprilie-mai.
Ambii parteneri clocesc ouăle pentru 20-23 de zile și se îngrijesc de
pui mai întâi, cu toate că femela îi poate părăsi înainte de dezvoltarea
penajului la 27-29 de zile de la eclozare. Perechile cresc o singură
generație de pui pe sezon.
Femela depune 3-4 ouă, de 39x28 mm în dimensiune, în lunile aprilie-mai.
Ambii parteneri clocesc ouăle pentru 20-23 de zile și se îngrijesc de
pui mai întâi, cu toate că femela îi poate părăsi înainte de dezvoltarea
penajului la 27-29 de zile de la eclozare. Perechile cresc o singură
generație de pui pe sezon.
mai putin
Amenintari si masuri de conservare
Principalele amenințări la adresa speciei sunt degradarea habitatului de cuibărire, și a locurilor de hrănire. Specia este amenințată și de gripa aviară, fiind afectată recent în unele zone.
Principalele amenințări la adresa speciei sunt degradarea habitatului de cuibărire, și a locurilor de hrănire. Specia este amenințată și de gripa aviară, fiind afectată recent în unele zone.
mai putin
GALERIE POZE SI ILUSTRATII