Expand pic

Gaie roşie

Milvus milvus

Foarte rara Deschide galerie
Foto: Szabo József Iosif
Taxonomie

RegnulAnimalia

ClasaAves

OrdinulFalconiformes

FamiliaAccipitridae

GenulMilvus

SpeciaMilvus milvus

Descriere

Gaia roşie cunoscută şi sub denumirea de şorliţă, este o pasăre de pradă diurnă de mărime medie caracteristică pădurilor din regiunile deluroase şi muntoase ce prezintă luminişuri şi sunt situate în apropierea zonelor umede.Lungimea corpului este de 61-72 cm cu o greutate de 800-1200 g pentru mascul şi 1000-1300 g pentru femelă. Anvergura aripilor este cuprinsă între 140-165 cm. Adulţii au o înfăţişare similară. Penajul este o combinaţie frumoasă de negru, gri şi maro ruginiu. Coada prezintă o furculiţă adâncă, caracteristică. Se hrăneşte cu resturi de animale şi hoituri dar şi cu rozătoare, păsări, broaşte, şopârle, insecte, peşti şi râme.

Etimologia denumirii stiintifice

Numele de gen şi de specie provin din latinescul milvus – gaie.

Localizare si comportament

Este o specie cu răspândire mai mare în centrul şi vestul Europei. Este monogamă şi tinde să îşi păstreze perechea toată viaţa. Adulţii cuibăresc de obicei prima dată la 3-4 ani şi trăiesc până la 26 de ani în sălbăticie şi până la 38 de ani în captivitate. În perioada cuibăritului au fost identificate 10 poziţii specifice pe care le exprimă (odihnă, alertă, ameninţare, alarmă, apărare). Foloseşte mai mulţi ani la rând acelaşi cuib pe care îl repară anual. Cuibul este amplasat la o înălţime de 12-15 m şi ornamentat cu lână de oaie şi bucăţi de material plastic, hârtie şi materiale textile. Şi-a creat chiar faima de a fura obiecte de îmbrăcăminte pe care le foloseşte la ornamentarea cuibului.

Populatie

Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între 19000-25000 de perechi. Aceasta s-a menţinut stabilă între 1970-1990. Deşi în unele ţări, în perioada 1990-2000, efectivele s-au menţinut stabile, în Germania, Franţa şi Spania, unde efectivele sunt cele mai mari, specia a înregistrat un declin care a determinat pe ansamblu o tendinţă de reducere a populaţiei. În România specia nu cuibărește.

Reproducere

Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. La construirea cuibului participă ambii părinţi, acesta fiind alcătuit din crengi şi căptuşit cu resturi vegetale. Femela depune 2-4 ouă la sfârşitul lui aprilie sau începutul lui mai, cu o dimensiune medie de 55,83 x 45,18 mm. Incubaţia durează 30-32 de zile şi este asigurată în special de femelă. Masculul păzeşte cuibul şi femela, pe care o şi hrăneşte în această perioadă. La 45-50 de zile puii încep să zboare şi rămân alături de părinţi, hrănindu-se împreună la mari distanţe de cuib.

Amenintari si masuri de conservare

Fiind o specie care se hrăneşte cu resturi şi carcase ale animalelor găsite moarte, otrăvirea reprezintă un pericol semnificativ ce afectează specia alături de braconaj, coliziunea cu maşini şi palele turbinelor eoliene. Un Plan European de Acţiune a fost elaborat recent pentru această specie, iar reducerea mortalităţii cauzate de otrăvire este o prioritate.

GALERIE POZE SI ILUSTRATII