Lăcar cafeniu

Lacarul cafeniu cuibareste in majoritate in Asia, arealul din Europa fiind limitat la zona costala din Romania si Bulgaria a Marii Negre si la partea de sud-est a Ucrainei. Pe continentul asiatic apare din estul Turciei, prin Kazakhstan, si sudul Rusiei pana la partea de vest a Mongoliei si Chinei. In tara, cuibareste in Delta Dunarii si in Dobrogea. Migreaza la distante mari, petrecand iarna in Pakistan, la est de Assam, in partea de sud a Nepalului si in peninsula Indiei (dar nu si in Sri Lanka).

Lacarul cafeniu cuibareste in majoritate in Asia, arealul din Europa fiind limitat la zona costala din Romania si Bulgaria a Marii Negre si la partea de sud-est a Ucrainei. Pe continentul asiatic apare din estul Turciei, prin Kazakhstan, si sudul Rusiei pana la partea de vest a Mongoliei si Chinei. In tara, cuibareste in Delta Dunarii si in Dobrogea. Migreaza la distante mari, petrecand iarna in Pakistan, la est de Assam, in partea de sud a Nepalului si in peninsula Indiei (dar nu si in Sri Lanka).

mai putin

Cuibareste in stufarisuri lent crescatoare si deschise, dar si in rogoz si pe tufe sau tamariscuri invecinate, de obicei la marginile dinspre uscat ale lacurilor si raurilor. In afara perioadei de reproducere, necesita zone umede cu vegetatie densa, ca orez, stufaris sau trestie de zahar. In majoritate, apare in zone de campie, dar si in vai montane. In Europa de Est cuibareste de la mijlocul lunii mai pana la mijlocul lunii august, avand doua ponte pe an. Este o specie monogama si teritoriala, zona ocupata de o pereche fiind aproximativ 50-70 m2. Cuibul este construit de ambele sexe din stuf si fire de iarba pe tulpinele verticale ale plantelor acvatice, in forma cilindrica. Ponta de 3-6 oua este clocita numai de femela, in timp de aproximativ 12 zile, iar puii sunt ingrijiti de ambii parinti. Dieta este alcatuita in majoritate de insecte ca rusalii, libelule, himenoptere si coleoptere, dar consuma si paianjeni. Isi procura hrana de pe suprafata vegetatiei emergente si de pe marginea apei. Uneori se agata lateral pe tulpina plantelor si prind insecte de pe sufrafata apei.

Cuibareste in stufarisuri lent crescatoare si deschise, dar si in rogoz si pe tufe sau tamariscuri invecinate, de obicei la marginile dinspre uscat ale lacurilor si raurilor. In afara perioadei de reproducere, necesita zone umede cu vegetatie densa, ca orez, stufaris sau trestie de zahar. In majoritate, apare in zone de campie, dar si in vai montane. In Europa de Est cuibareste de la mijlocul lunii mai pana la mijlocul lunii august, avand doua ponte pe an. Este o specie monogama si teritoriala, zona ocupata de o pereche fiind aproximativ 50-70 m2. Cuibul este construit de ambele sexe din stuf si fire de iarba pe tulpinele verticale ale plantelor acvatice, in forma cilindrica. Ponta de 3-6 oua este clocita numai de femela, in timp de aproximativ 12 zile, iar puii sunt ingrijiti de ambii parinti. Dieta este alcatuita in majoritate de insecte ca rusalii, libelule, himenoptere si coleoptere, dar consuma si paianjeni. Isi procura hrana de pe suprafata vegetatiei emergente si de pe marginea apei. Uneori se agata lateral pe tulpina plantelor si prind insecte de pe sufrafata apei.
mai putin

Populatia cuibaritoare din Europa este mare (peste 470.000 perechi), reprezinta numai o proportie mica din distributia globala. Efectivele au crescut in anii 1970-1990 si, cu toate ca populatia mica din Turcia a scazut, populatiile din Romania si Rusia au ramas stabile sau au crescut, trendul speciei fiind usor crescator. Astfel, specia este evaluata ca Fara Grija de catre estimarile din Birds in Europe.

Populatia cuibaritoare din Europa este mare (peste 470.000 perechi), reprezinta numai o proportie mica din distributia globala. Efectivele au crescut in anii 1970-1990 si, cu toate ca populatia mica din Turcia a scazut, populatiile din Romania si Rusia au ramas stabile sau au crescut, trendul speciei fiind usor crescator. Astfel, specia este evaluata ca Fara Grija de catre estimarile din Birds in Europe.
mai putin

Factorul principal de pericol este reprezentat de restrangerea si pierderea habitatelor prin drenarea mlastinilor si exploatarea sau arderea stufului. Poate fi afectat si de folosirea pesticidelor in zonele invecinate, respectiv de poluarea apei in timpul cuibaritului.
Masuri minime de conservare:
- reducerea stufarisurilor mari trebuie evitata, prin interzicerea inlaturararii / incedierii stufarisurilor la marginea elesteelor, braturilor moarte, canalelor, lacurilor de balastiere,
- pastrarea stufului vechi din ani anteriori in habitatele enumerate mai sus.

Factorul principal de pericol este reprezentat de restrangerea si pierderea habitatelor prin drenarea mlastinilor si exploatarea sau arderea stufului. Poate fi afectat si de folosirea pesticidelor in zonele invecinate, respectiv de poluarea apei in timpul cuibaritului.
Masuri minime de conservare:
- reducerea stufarisurilor mari trebuie evitata, prin interzicerea inlaturararii / incedierii stufarisurilor la marginea elesteelor, braturilor moarte, canalelor, lacurilor de balastiere,
- pastrarea stufului vechi din ani anteriori in habitatele enumerate mai sus.


mai putin