Lăcar mare

Trăiește in zone cu vegetație acvatică, in special în zonele cu stuf si papură. Cel mai mare lăcar din Europa, are o lungime a corpului de 19-20 de centimetri, o anvergura a aripilor de 25-29 de centimetri si o greutate de 22-31 de grame. Prezinta culori maronii deschise pe părțile superioare, alb-gălbui pe abdomen și lateral, sprânceană deschisă. lată și o dunga întunecată la nivelul ochilor. Ciocul este lung si masiv, iar coada este si ea lunga. Nu exista deosebiri mari intre mascul si femela. 

Trăiește in zone cu vegetație acvatică, in special în zonele cu stuf si papură. Cel mai mare lăcar din Europa, are o lungime a corpului de 19-20 de centimetri, o anvergura a aripilor de 25-29 de centimetri si o greutate de 22-31 de grame. Prezinta culori maronii deschise pe părțile superioare, alb-gălbui pe abdomen și lateral, sprânceană deschisă. lată și o dunga întunecată la nivelul ochilor. Ciocul este lung si masiv, iar coada este si ea lunga. Nu exista deosebiri mari intre mascul si femela. 
mai putin

Este un vizitator de vara al Europei. Pasările stau peste iarna in Africa sub-sahariană, își părăsesc locurile de cuibărit in august si ajung înapoi in Europa in luna martie, sau cel mai târziu in aprilie. Hrana consta cu preponderenta din insecte si alte nevertebrate, ocazional din vertebrate mici, iar toamna mănâncă si fructe. Cuibărește în zone cu stuf. Femela împletește un cuib din frunze in jurul tulpinilor de stuf, la aproximativ un metru deasupra apei.

Este un vizitator de vara al Europei. Pasările stau peste iarna in Africa sub-sahariană, își părăsesc locurile de cuibărit in august si ajung înapoi in Europa in luna martie, sau cel mai târziu in aprilie. Hrana consta cu preponderenta din insecte si alte nevertebrate, ocazional din vertebrate mici, iar toamna mănâncă si fructe. Cuibărește în zone cu stuf. Femela împletește un cuib din frunze in jurul tulpinilor de stuf, la aproximativ un metru deasupra apei.

mai putin

Populația care cuibărește in Europa este foarte mare, numărând intre 2,6 si 4,6 milioane de perechi. Tendința populației la nivel european este descrescătoare. Populația cuibăritoare în România este de  482188 706987 de perechi, tendința fiind fluctuantă.

Populația care cuibărește in Europa este foarte mare, numărând intre 2,6 si 4,6 milioane de perechi. Tendința populației la nivel european este descrescătoare. Populația cuibăritoare în România este de  482188 706987 de perechi, tendința fiind fluctuantă.
mai putin

Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul martie-iulie, in funcție de zona in care se afla. Femela depune intre trei si șase oua pe care le incubează pentru o perioada de doua săptămâni. Ambii părinți hrănesc puii, care părăsesc cuibul la 12-14 zile de la eclozare. Rar, femelele scot si un al doilea rand de pui pe an.

Perioada de reproducere se desfășoară în intervalul martie-iulie, in funcție de zona in care se afla. Femela depune intre trei si șase oua pe care le incubează pentru o perioada de doua săptămâni. Ambii părinți hrănesc puii, care părăsesc cuibul la 12-14 zile de la eclozare. Rar, femelele scot si un al doilea rand de pui pe an.

mai putin

Declinul speciei a fost pus pe seama pierderii habitatului si a descreșterii ariilor acoperite de stuf. Pierderea habitatului se datorează înlocuirii zonelor umede (prin desecare) cu terenuri agricole. De asemenea, arderea stufului constituie o amenințare majoră la adresa speciei.

Declinul speciei a fost pus pe seama pierderii habitatului si a descreșterii ariilor acoperite de stuf. Pierderea habitatului se datorează înlocuirii zonelor umede (prin desecare) cu terenuri agricole. De asemenea, arderea stufului constituie o amenințare majoră la adresa speciei.
mai putin