Muscar gulerat

Muscarul gulerat este caracteristic pădurilor de foioase, parcurilor şi grădinilor. Are lungimea corpului de 12-13,5 cm, cu o greutate de circa 12,7 g. Anvergura aripilor este de 22 cm. Penajul masculului este alb cu negru şi se diferenţiază de muscarul negru prin gulerul alb proeminent din jurul gâtului. Femela este maronie pe spate, cu pete albe pe aripi şi abdomenul alb. Au ochii închişi la culoare, iar ciocul şi picioarele sunt negre. Se hrăneşte cu insecte şi cu fructe de pădure.

Muscarul gulerat este caracteristic pădurilor de foioase, parcurilor şi grădinilor. Are lungimea corpului de 12-13,5 cm, cu o greutate de circa 12,7 g. Anvergura aripilor este de 22 cm. Penajul masculului este alb cu negru şi se diferenţiază de muscarul negru prin gulerul alb proeminent din jurul gâtului. Femela este maronie pe spate, cu pete albe pe aripi şi abdomenul alb. Au ochii închişi la culoare, iar ciocul şi picioarele sunt negre. Se hrăneşte cu insecte şi cu fructe de pădure.
mai putin

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor latineşti ficus – smochin şi edulis – comestibil, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor latineşti albus – alb şi collis – gât, cu referire la penajul păsării.

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor latineşti ficus – smochin şi edulis – comestibil, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor latineşti albus – alb şi collis – gât, cu referire la penajul păsării.
mai putin

Este o specie răspândită în centrul şi estul continentului european. Prinde insecte pe care le pândeşte de pe crengi, din zbor sau de pe sol. Preferă pentru cuibărit copacii maturi şi scorburoşi. Cuibăreşte şi în cuiburi artificiale. Specia este în general monogamă, însă masculii din regiunile cu o densitate mică a perechilor, după depunerea ouălor de către femelă, pot căuta un nou teritoriu şi pot încerca atragerea altor femele. Iernează în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de nouă ani şi opt luni.

Este o specie răspândită în centrul şi estul continentului european. Prinde insecte pe care le pândeşte de pe crengi, din zbor sau de pe sol. Preferă pentru cuibărit copacii maturi şi scorburoşi. Cuibăreşte şi în cuiburi artificiale. Specia este în general monogamă, însă masculii din regiunile cu o densitate mică a perechilor, după depunerea ouălor de către femelă, pot căuta un nou teritoriu şi pot încerca atragerea altor femele. Iernează în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de nouă ani şi opt luni.
mai putin

Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 1400000-2400000 de perechi. S-a menţinut stabilă între 1970-1990. În perioada 1990-2000, în ciuda unui declin înregistrat în unele ţări, populaţia s-a menţinut stabilă în cea mai mare parte a continentului.

Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 1400000-2400000 de perechi. S-a menţinut stabilă între 1970-1990. În perioada 1990-2000, în ciuda unui declin înregistrat în unele ţări, populaţia s-a menţinut stabilă în cea mai mare parte a continentului.
mai putin

Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 5-7 ouă. Incubaţia durează 13-15 zile şi este asigurată de către femelă. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 12-15 zile. Este depusă o singură pontă pe an.

Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod obişnuit 5-7 ouă. Incubaţia durează 13-15 zile şi este asigurată de către femelă. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după 12-15 zile. Este depusă o singură pontă pe an.
mai putin

Degradarea habitatelor şi managementul comercial al pădurilor au un impact semnificativ. Păstrarea pădurilor mature cu mult lemn mort, amplasarea de cuiburi artificiale şi un deranj redus contribuie la conservarea speciei.

Degradarea habitatelor şi managementul comercial al pădurilor au un impact semnificativ. Păstrarea pădurilor mature cu mult lemn mort, amplasarea de cuiburi artificiale şi un deranj redus contribuie la conservarea speciei.
mai putin