Foto: Szabo József Iosif
Descriere
Muscarul gulerat este caracteristic pădurilor de foioase, parcurilor şi
grădinilor. Are lungimea corpului de 12-13,5 cm, cu o greutate de circa
12,7 g. Anvergura aripilor este de 22 cm. Penajul masculului este alb cu
negru şi se diferenţiază de muscarul negru prin gulerul alb proeminent
din jurul gâtului. Femela este maronie pe spate, cu pete albe pe aripi
şi abdomenul alb. Au ochii închişi la culoare, iar ciocul şi picioarele
sunt negre. Se hrăneşte cu insecte şi cu fructe de pădure.
Muscarul gulerat este caracteristic pădurilor de foioase, parcurilor şi
grădinilor. Are lungimea corpului de 12-13,5 cm, cu o greutate de circa
12,7 g. Anvergura aripilor este de 22 cm. Penajul masculului este alb cu
negru şi se diferenţiază de muscarul negru prin gulerul alb proeminent
din jurul gâtului. Femela este maronie pe spate, cu pete albe pe aripi
şi abdomenul alb. Au ochii închişi la culoare, iar ciocul şi picioarele
sunt negre. Se hrăneşte cu insecte şi cu fructe de pădure.
mai putin
Etimologia denumirii stiintifice
Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor latineşti ficus – smochin şi edulis – comestibil, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor latineşti albus – alb şi collis – gât, cu referire la penajul păsării.
Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor latineşti
ficus – smochin şi
edulis – comestibil, cu referire la comportamentul păsării. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor latineşti
albus – alb şi
collis – gât, cu referire la penajul păsării.
mai putin
Localizare si comportament
Este o specie răspândită în centrul şi estul continentului european.
Prinde insecte pe care le pândeşte de pe crengi, din zbor sau de pe sol.
Preferă pentru cuibărit copacii maturi şi scorburoşi. Cuibăreşte şi în
cuiburi artificiale. Specia este în general monogamă, însă masculii din
regiunile cu o densitate mică a perechilor, după depunerea ouălor de
către femelă, pot căuta un nou teritoriu şi pot încerca atragerea altor
femele. Iernează în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de nouă
ani şi opt luni.
Este o specie răspândită în centrul şi estul continentului european.
Prinde insecte pe care le pândeşte de pe crengi, din zbor sau de pe sol.
Preferă pentru cuibărit copacii maturi şi scorburoşi. Cuibăreşte şi în
cuiburi artificiale. Specia este în general monogamă, însă masculii din
regiunile cu o densitate mică a perechilor, după depunerea ouălor de
către femelă, pot căuta un nou teritoriu şi pot încerca atragerea altor
femele. Iernează în Africa. Longevitatea maximă cunoscută este de nouă
ani şi opt luni.
mai putin
Populatie
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 1400000-2400000 de
perechi. S-a menţinut stabilă între 1970-1990. În perioada 1990-2000, în
ciuda unui declin înregistrat în unele ţări, populaţia s-a menţinut
stabilă în cea mai mare parte a continentului.
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 1400000-2400000 de
perechi. S-a menţinut stabilă între 1970-1990. În perioada 1990-2000, în
ciuda unui declin înregistrat în unele ţări, populaţia s-a menţinut
stabilă în cea mai mare parte a continentului.
mai putin
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod
obişnuit 5-7 ouă. Incubaţia durează 13-15 zile şi este asigurată de
către femelă. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după
12-15 zile. Este depusă o singură pontă pe an.
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod
obişnuit 5-7 ouă. Incubaţia durează 13-15 zile şi este asigurată de
către femelă. Puii sunt hrăniţi de ambii părinţi şi devin zburători după
12-15 zile. Este depusă o singură pontă pe an.
mai putin
Amenintari si masuri de conservare
Degradarea habitatelor şi managementul comercial al pădurilor au un
impact semnificativ. Păstrarea pădurilor mature cu mult lemn mort,
amplasarea de cuiburi artificiale şi un deranj redus contribuie la
conservarea speciei.
Degradarea habitatelor şi managementul comercial al pădurilor au un
impact semnificativ. Păstrarea pădurilor mature cu mult lemn mort,
amplasarea de cuiburi artificiale şi un deranj redus contribuie la
conservarea speciei.
mai putin
Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)
GALERIE POZE SI ILUSTRATII