Nagâţ sudic

Nagâțul sudic este o specie cu răspândire predominantă în Africa Centrală, dar efectuează migrații de-a lungul fluviului Nil spre nordul Peninsulei Balcanice, ajungând rareori și pe coastele sudice ale Mării Negre și estul Mării Egee. Specia frecventează habitate cu sol uscat și sărăturat din apropierea unor lacuri, râuri sau iazuri cu apă dulce sau salină. De asemenea nagâțul sudic mai poate fi observat și în habitate agricole, câmpii irigate sau inundate, sărături de pe marginea lacurilor alcaline, plaje, dune de nisip sau nisipuri costiere. Sunt păsări de dimensiuni medii cu coroana capului, gușa, pieptul, abdomenul și partea inferioară a cozii de culoare neagră. Obrajii și lateralele gâtului sunt albe, iar aripile și spatele de culoare maronie. Ciocul și picioarele sunt negre. Se hrănește în special cu larve și adulți de insecte, dar poate captura și reptile mici, mormoloci și broaște, pești mici și, uneori și semințe. Lungimea corpului este de 25-28 cm, iar anvergura aripilor este de 69-81 cm, cu o masă corporală de 127-177 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 17 ani. 

Nagâțul sudic este o specie cu răspândire predominantă în Africa Centrală, dar efectuează migrații de-a lungul fluviului Nil spre nordul Peninsulei Balcanice, ajungând rareori și pe coastele sudice ale Mării Negre și estul Mării Egee. Specia frecventează habitate cu sol uscat și sărăturat din apropierea unor lacuri, râuri sau iazuri cu apă dulce sau salină. De asemenea nagâțul sudic mai poate fi observat și în habitate agricole, câmpii irigate sau inundate, sărături de pe marginea lacurilor alcaline, plaje, dune de nisip sau nisipuri costiere. Sunt păsări de dimensiuni medii cu coroana capului, gușa, pieptul, abdomenul și partea inferioară a cozii de culoare neagră. Obrajii și lateralele gâtului sunt albe, iar aripile și spatele de culoare maronie. Ciocul și picioarele sunt negre. Se hrănește în special cu larve și adulți de insecte, dar poate captura și reptile mici, mormoloci și broaște, pești mici și, uneori și semințe. Lungimea corpului este de 25-28 cm, iar anvergura aripilor este de 69-81 cm, cu o masă corporală de 127-177 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 17 ani.  mai putin

Nagâțul sudic este o specie în principal sedentară, fiind cantonată pe tot parcursul anului în regiunea centrală a continentului african, cu efective reduse și în Peninsula Balcanică. Cu toate acestea există efective reduse de indivizi care migrează spre Turcia în sezonul de cuibărit, care se desfășoară în lunile martie-septembrie ale anului. Rareori, în timpul migrației, unii indivizi pot ajunge și pe coastele de vest ale Mării Negre, respectiv în Bulgaria și România. Specia este monogamă pe perioada sezonului de reproducere, cuibărind în perechi solitare sau colonii mici de câteva zeci de perechi. Cuibul este instalat direct pe sol într-o adâncitură sau între pietre în apropierea malurilor lacurilor sau în zone mlăștinoase. Puii părăsesc cuibul aproape imediat după eclozare, rămânând cu părinții până învață să zboare, timp în care sunt hrăniți de părinți. Păsările se hrănesc la nivelul solului sau în apa puțin adâncă de pe malurile mlaștinilor sau lacurilor, preferând insecte acvatice sau terestre, precum și larvele acestora. Nagâții sudici devin activi pentru reproducere din al doilea an de viață.

Nagâțul sudic este o specie în principal sedentară, fiind cantonată pe tot parcursul anului în regiunea centrală a continentului african, cu efective reduse și în Peninsula Balcanică. Cu toate acestea există efective reduse de indivizi care migrează spre Turcia în sezonul de cuibărit, care se desfășoară în lunile martie-septembrie ale anului. Rareori, în timpul migrației, unii indivizi pot ajunge și pe coastele de vest ale Mării Negre, respectiv în Bulgaria și România. Specia este monogamă pe perioada sezonului de reproducere, cuibărind în perechi solitare sau colonii mici de câteva zeci de perechi. Cuibul este instalat direct pe sol într-o adâncitură sau între pietre în apropierea malurilor lacurilor sau în zone mlăștinoase. Puii părăsesc cuibul aproape imediat după eclozare, rămânând cu părinții până învață să zboare, timp în care sunt hrăniți de părinți. Păsările se hrănesc la nivelul solului sau în apa puțin adâncă de pe malurile mlaștinilor sau lacurilor, preferând insecte acvatice sau terestre, precum și larvele acestora. Nagâții sudici devin activi pentru reproducere din al doilea an de viață. mai putin

Populația cuibăritoare europeană este foarte mică, având până la 1.000-1.500 de perechi, suferind mici scăderi în efectivele Turciei, în perioada 1990-2000, astfel scăzând și populația globală per total. În România specia este observată foarte rar în pasaj, de obicei în zonele de coastă al Mării Negre.

Populația cuibăritoare europeană este foarte mică, având până la 1.000-1.500 de perechi, suferind mici scăderi în efectivele Turciei, în perioada 1990-2000, astfel scăzând și populația globală per total. În România specia este observată foarte rar în pasaj, de obicei în zonele de coastă al Mării Negre. mai putin

Femelele depun 3-4 ouă în lunile martie-aprilie, incubația fiind de 23-24 zile. Puii părăsesc cuibul la o 1-2 zile de la eclozare, învățând foarte repede să-și găsească hrana. Puii pot zbura după aproximativ 27-28 de zile de la părăsirea cuibului. Perechile au o singură pontă pe sezon.

Femelele depun 3-4 ouă în lunile martie-aprilie, incubația fiind de 23-24 zile. Puii părăsesc cuibul la o 1-2 zile de la eclozare, învățând foarte repede să-și găsească hrana. Puii pot zbura după aproximativ 27-28 de zile de la părăsirea cuibului. Perechile au o singură pontă pe sezon. mai putin

Declinul masiv al populației cuibăritoare este cauzată de pierderea habitatelor propice, respectiv a habitatelor sărăturoase naturale și seminaturale. Reducerea impactului antropic în teritoriile de cuibărit ale speciei pot reprezenta un beneficiu în păstrarea efectivelor de nagâț sudic.

Declinul masiv al populației cuibăritoare este cauzată de pierderea habitatelor propice, respectiv a habitatelor sărăturoase naturale și seminaturale. Reducerea impactului antropic în teritoriile de cuibărit ale speciei pot reprezenta un beneficiu în păstrarea efectivelor de nagâț sudic. mai putin