Foto: Cristi Domsa
Descriere
Nagâțul
sudic este o specie cu răspândire predominantă în Africa Centrală, dar
efectuează migrații de-a lungul fluviului Nil spre nordul Peninsulei Balcanice,
ajungând rareori și pe coastele sudice ale Mării Negre și estul Mării Egee.
Specia frecventează habitate cu sol uscat și sărăturat din apropierea unor
lacuri, râuri sau iazuri cu apă dulce sau salină. De asemenea nagâțul sudic mai
poate fi observat și în habitate agricole, câmpii irigate sau inundate,
sărături de pe marginea lacurilor alcaline, plaje, dune de nisip sau nisipuri
costiere. Sunt păsări de dimensiuni medii cu coroana capului, gușa, pieptul,
abdomenul și partea inferioară a cozii de culoare neagră. Obrajii și lateralele
gâtului sunt albe, iar aripile și spatele de culoare maronie. Ciocul și
picioarele sunt negre. Se hrănește în special cu larve și adulți de insecte,
dar poate captura și reptile mici, mormoloci și broaște, pești mici și, uneori
și semințe. Lungimea corpului este de 25-28 cm, iar anvergura aripilor este de
69-81 cm, cu o masă corporală de 127-177 g. Longevitatea maximă atinsă în
sălbăticie este de 17 ani.
Nagâțul
sudic este o specie cu răspândire predominantă în Africa Centrală, dar
efectuează migrații de-a lungul fluviului Nil spre nordul Peninsulei Balcanice,
ajungând rareori și pe coastele sudice ale Mării Negre și estul Mării Egee.
Specia frecventează habitate cu sol uscat și sărăturat din apropierea unor
lacuri, râuri sau iazuri cu apă dulce sau salină. De asemenea nagâțul sudic mai
poate fi observat și în habitate agricole, câmpii irigate sau inundate,
sărături de pe marginea lacurilor alcaline, plaje, dune de nisip sau nisipuri
costiere. Sunt păsări de dimensiuni medii cu coroana capului, gușa, pieptul,
abdomenul și partea inferioară a cozii de culoare neagră. Obrajii și lateralele
gâtului sunt albe, iar aripile și spatele de culoare maronie. Ciocul și
picioarele sunt negre. Se hrănește în special cu larve și adulți de insecte,
dar poate captura și reptile mici, mormoloci și broaște, pești mici și, uneori
și semințe. Lungimea corpului este de 25-28 cm, iar anvergura aripilor este de
69-81 cm, cu o masă corporală de 127-177 g. Longevitatea maximă atinsă în
sălbăticie este de 17 ani.
mai putin
Localizare si comportament
Nagâțul
sudic este o specie în principal sedentară, fiind cantonată pe tot parcursul
anului în regiunea centrală a continentului african, cu efective reduse și în
Peninsula Balcanică. Cu toate acestea există efective reduse de indivizi care
migrează spre Turcia în sezonul de cuibărit, care se desfășoară în lunile
martie-septembrie ale anului. Rareori, în timpul migrației, unii indivizi pot
ajunge și pe coastele de vest ale Mării Negre, respectiv în Bulgaria și
România. Specia este monogamă pe perioada sezonului de reproducere, cuibărind
în perechi solitare sau colonii mici de câteva zeci de perechi. Cuibul este
instalat direct pe sol într-o adâncitură sau între pietre în apropierea
malurilor lacurilor sau în zone mlăștinoase. Puii părăsesc cuibul aproape
imediat după eclozare, rămânând cu părinții până învață să zboare, timp în care
sunt hrăniți de părinți. Păsările se hrănesc la nivelul solului sau în apa
puțin adâncă de pe malurile mlaștinilor sau lacurilor, preferând insecte
acvatice sau terestre, precum și larvele acestora. Nagâții sudici devin activi
pentru reproducere din al doilea an de viață.
Nagâțul
sudic este o specie în principal sedentară, fiind cantonată pe tot parcursul
anului în regiunea centrală a continentului african, cu efective reduse și în
Peninsula Balcanică. Cu toate acestea există efective reduse de indivizi care
migrează spre Turcia în sezonul de cuibărit, care se desfășoară în lunile
martie-septembrie ale anului. Rareori, în timpul migrației, unii indivizi pot
ajunge și pe coastele de vest ale Mării Negre, respectiv în Bulgaria și
România. Specia este monogamă pe perioada sezonului de reproducere, cuibărind
în perechi solitare sau colonii mici de câteva zeci de perechi. Cuibul este
instalat direct pe sol într-o adâncitură sau între pietre în apropierea
malurilor lacurilor sau în zone mlăștinoase. Puii părăsesc cuibul aproape
imediat după eclozare, rămânând cu părinții până învață să zboare, timp în care
sunt hrăniți de părinți. Păsările se hrănesc la nivelul solului sau în apa
puțin adâncă de pe malurile mlaștinilor sau lacurilor, preferând insecte
acvatice sau terestre, precum și larvele acestora. Nagâții sudici devin activi
pentru reproducere din al doilea an de viață.
mai putin
Populatie
Populația cuibăritoare europeană este foarte
mică, având până la 1.000-1.500 de perechi, suferind mici scăderi în efectivele
Turciei, în perioada 1990-2000, astfel scăzând și populația globală per total. În
România specia este observată foarte rar în pasaj, de obicei în zonele de
coastă al Mării Negre.
Populația cuibăritoare europeană este foarte
mică, având până la 1.000-1.500 de perechi, suferind mici scăderi în efectivele
Turciei, în perioada 1990-2000, astfel scăzând și populația globală per total. În
România specia este observată foarte rar în pasaj, de obicei în zonele de
coastă al Mării Negre.
mai putin
Reproducere
Femelele depun 3-4 ouă în lunile martie-aprilie, incubația fiind de 23-24
zile. Puii părăsesc cuibul la o 1-2 zile de la eclozare, învățând foarte repede
să-și găsească hrana. Puii pot zbura după aproximativ 27-28 de zile de la
părăsirea cuibului. Perechile au o singură pontă pe sezon.
Femelele depun 3-4 ouă în lunile martie-aprilie, incubația fiind de 23-24
zile. Puii părăsesc cuibul la o 1-2 zile de la eclozare, învățând foarte repede
să-și găsească hrana. Puii pot zbura după aproximativ 27-28 de zile de la
părăsirea cuibului. Perechile au o singură pontă pe sezon.
mai putin
Amenintari si masuri de conservare
Declinul
masiv al populației cuibăritoare este cauzată de pierderea habitatelor propice,
respectiv a habitatelor sărăturoase naturale și seminaturale. Reducerea
impactului antropic în teritoriile de cuibărit ale speciei pot reprezenta un
beneficiu în păstrarea efectivelor de nagâț sudic.
Declinul
masiv al populației cuibăritoare este cauzată de pierderea habitatelor propice,
respectiv a habitatelor sărăturoase naturale și seminaturale. Reducerea
impactului antropic în teritoriile de cuibărit ale speciei pot reprezenta un
beneficiu în păstrarea efectivelor de nagâț sudic.
mai putin
GALERIE POZE SI ILUSTRATII