Foto: Razvan Zinica
Descriere
Notatiţa, cunoscută şi sub denumirea de notatiţă cu cioc subţire, este o
specie caracteristică zonelor de tundră, cu lacuri puţin adânci şi
vegetaţie multă. În migraţie apare în zone umede cu lacuri salmastre sau
sărate. Lungimea corpului este de 17-19 cm şi are o greutate de până la
48 g. Anvergura aripilor este de circa 31-34 cm. Adulţii au înfăţişare
similară, cu menţiunea că femela este mai mare, are culorile mai intense
şi pata roşie ruginie de pe gât este mai întinsă. Capul şi spatele sunt
de un cenuşiu închis. Se hrăneşte cu insecte, melci, viermi, crustacee,
furnici şi unele seminţe.
Notatiţa, cunoscută şi sub denumirea de notatiţă cu cioc subţire, este o
specie caracteristică zonelor de tundră, cu lacuri puţin adânci şi
vegetaţie multă. În migraţie apare în zone umede cu lacuri salmastre sau
sărate. Lungimea corpului este de 17-19 cm şi are o greutate de până la
48 g. Anvergura aripilor este de circa 31-34 cm. Adulţii au înfăţişare
similară, cu menţiunea că femela este mai mare, are culorile mai intense
şi pata roşie ruginie de pe gât este mai întinsă. Capul şi spatele sunt
de un cenuşiu închis. Se hrăneşte cu insecte, melci, viermi, crustacee,
furnici şi unele seminţe.
mai putin
Etimologia denumirii stiintifice
Numele de gen provine din cuvintele greceşti phalaris – lişiţă şi pous – picior, cu referire la similitudinea picioarelor cu cele ale lişiţei. Numele de specie provine din grecescul lobos – lob, cu referire la forma membranelor înotătoare.
Numele de gen provine din cuvintele greceşti
phalaris – lişiţă şi
pous – picior, cu referire la similitudinea picioarelor cu cele ale lişiţei. Numele de specie provine din grecescul l
obos – lob, cu referire la forma membranelor înotătoare.
mai putin
Localizare si comportament
Este o specie prezentă în nordul continentului european. Spre deosebire
de majoritatea celorlalte specii, femela vine prima în teritoriul de
reproducere şi intră în competiţie pentru ocuparea celor mai bune locuri
de cuibărit. După sosirea masculilor femela va selecta unul dintre
aceştia şi îl va apăra de alte femele, până ce ouăle sunt incubate. Dacă
numărul partenerilor este suficient, femelele se pot împerechea cu mai
mulţi masculi şi chiar pot scoate o a doua serie de pui, chiar dacă
sezonul de cuibărit este foarte scurt în zona arctică. Cuibul este
aşezat pe sol şi este căptuşit cu vegetaţie. Perechea se desparte după
ce ouăle eclozează. Adeseori, când se hrăneşte are un comportament unic
între păsările de ţărm, manifestat prin faptul că înoată rapid în
cercuri mici, creând un mic vârtej ce permite ridicarea hranei de pe
fundul apei puţin adânci. Iernează pe coastele Mediteranei. Longevitatea
cunoscută este de nouă ani şi şapte luni.
Este o specie prezentă în nordul continentului european. Spre deosebire
de majoritatea celorlalte specii, femela vine prima în teritoriul de
reproducere şi intră în competiţie pentru ocuparea celor mai bune locuri
de cuibărit. După sosirea masculilor femela va selecta unul dintre
aceştia şi îl va apăra de alte femele, până ce ouăle sunt incubate. Dacă
numărul partenerilor este suficient, femelele se pot împerechea cu mai
mulţi masculi şi chiar pot scoate o a doua serie de pui, chiar dacă
sezonul de cuibărit este foarte scurt în zona arctică. Cuibul este
aşezat pe sol şi este căptuşit cu vegetaţie. Perechea se desparte după
ce ouăle eclozează. Adeseori, când se hrăneşte are un comportament unic
între păsările de ţărm, manifestat prin faptul că înoată rapid în
cercuri mici, creând un mic vârtej ce permite ridicarea hranei de pe
fundul apei puţin adânci. Iernează pe coastele Mediteranei. Longevitatea
cunoscută este de nouă ani şi şapte luni.
mai putin
Populatie
Populaţia europeană a speciei este relativ mare, cuprinsă între
85000-220000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990.
Deşi în Islanda şi Finlanda, în perioada 1990-2000, efectivele au
scăzut, pe ansamblu specia s-a menţinut stabilă sau a suferit un uşor
declin. În România specia apare în pasaj, mai frecvent fiind observată
în septembrie. Cele mai mari efective sunt prezente în Groenlanda,
Finlanda şi Rusia.
Populaţia europeană a speciei este relativ mare, cuprinsă între
85000-220000 de perechi. S-a menţinut stabilă în perioada 1970-1990.
Deşi în Islanda şi Finlanda, în perioada 1990-2000, efectivele au
scăzut, pe ansamblu specia s-a menţinut stabilă sau a suferit un uşor
declin. În România specia apare în pasaj, mai frecvent fiind observată
în septembrie. Cele mai mari efective sunt prezente în Groenlanda,
Finlanda şi Rusia.
mai putin
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii mai. Femela
depune în mod obişnuit patru ouă în iunie, cu o dimensiune medie de 29 x
20,5 mm şi o greutate medie de 3,9 g. Incubaţia durează 17-21 de zile
şi este asigurată numai de mascul. Puii sunt îngrijiţi numai de către
mascul. Devin zburători la 18-22 de zile.
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii mai. Femela
depune în mod obişnuit patru ouă în iunie, cu o dimensiune medie de 29 x
20,5 mm şi o greutate medie de 3,9 g. Incubaţia durează 17-21 de zile
şi este asigurată numai de mascul. Puii sunt îngrijiţi numai de către
mascul. Devin zburători la 18-22 de zile.
mai putin
Amenintari si masuri de conservare
Distrugerea habitatelor umede în zonele de cuibărit, dar mai ales în
cele situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea
pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane
sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucţia zonelor
umede de pe traseul de migraţie este prioritară.
Distrugerea habitatelor umede în zonele de cuibărit, dar mai ales în
cele situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea
pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane
sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucţia zonelor
umede de pe traseul de migraţie este prioritară.
mai putin
GALERIE POZE SI ILUSTRATII