Foto: Cătălin Fuciu
Descriere
Pasărea ogorului este o specie caracteristică zonelor deschise de stepă,
păşunilor şi culturilor agricole. Lungimea corpului este de 38-45 cm şi
are o greutate medie cuprinsă între 290-535 g. Anvergura aripilor este
de circa 76-88 cm. Adulţii au înfăţişare similară, cu un penaj de
culoarea „ierburilor„ uscate, ce „ascunde„ pasărea în peisajul din jur,
mai ales când staţionează. Este uşor de recunoscut după dungile şi
petele albe de pe aripi, ochii mari galbeni (adaptaţi la viaţa nocturnă)
şi picioarele galbene. Se hrăneşte cu insecte şi larve, melci, râme,
broaşte, seminţe, mamifere mici şi păsări.
Pasărea ogorului este o specie caracteristică zonelor deschise de stepă,
păşunilor şi culturilor agricole. Lungimea corpului este de 38-45 cm şi
are o greutate medie cuprinsă între 290-535 g. Anvergura aripilor este
de circa 76-88 cm. Adulţii au înfăţişare similară, cu un penaj de
culoarea „ierburilor„ uscate, ce „ascunde„ pasărea în peisajul din jur,
mai ales când staţionează. Este uşor de recunoscut după dungile şi
petele albe de pe aripi, ochii mari galbeni (adaptaţi la viaţa nocturnă)
şi picioarele galbene. Se hrăneşte cu insecte şi larve, melci, râme,
broaşte, seminţe, mamifere mici şi păsări.
mai putin
Etimologia denumirii stiintifice
Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti bous – bou şi rhis – nas. Numele de specie provine din cuvintele greceşti oiden – umflat şi kneme – coapsă, cu referire la articulaţia tibio-tarsală proeminentă.
Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti bous – bou şi rhis – nas. Numele de specie provine din cuvintele greceşti oiden – umflat şi kneme – coapsă, cu referire la articulaţia tibio-tarsală proeminentă. mai putin
Localizare si comportament
Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Dificil
de văzut, aleargă cu capul între umeri şi vânează noaptea. Sperioasă şi
prudentă, atunci când este surprinsă se poate întinde la pământ.
Ritualul nupţial se manifestă prin rotiri şi salturi ale masculului, cu
aripile înfoiate, în jurul femelei. În timpul cuibăritului, ţipetele lor
se aud frecvent noaptea. Cuibul este amplasat în zone cu puţină
vegetaţie sau în culturi agricole, format dintr-o adâncitură în pământ
căptuşită superficial cu resturi vegetale şi pietricele. C. Rosetti
Bălănescu ilustrează foarte sugestiv că atunci „când îşi ia zborul, rade
întâi pământul cu bătăi de aripi încete„. Iernează în Africa.
Longevitatea cunoscută este de 17 ani şi 10 luni.
Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Dificil
de văzut, aleargă cu capul între umeri şi vânează noaptea. Sperioasă şi
prudentă, atunci când este surprinsă se poate întinde la pământ.
Ritualul nupţial se manifestă prin rotiri şi salturi ale masculului, cu
aripile înfoiate, în jurul femelei. În timpul cuibăritului, ţipetele lor
se aud frecvent noaptea. Cuibul este amplasat în zone cu puţină
vegetaţie sau în culturi agricole, format dintr-o adâncitură în pământ
căptuşită superficial cu resturi vegetale şi pietricele. C. Rosetti
Bălănescu ilustrează foarte sugestiv că atunci „când îşi ia zborul, rade
întâi pământul cu bătăi de aripi încete„. Iernează în Africa.
Longevitatea cunoscută este de 17 ani şi 10 luni.
mai putin
Populatie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între
46000-78000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada
1970-1990. Deşi în unele ţări efectivele speciei s-au stabilizat sau au
crescut, pe ansamblu, în perioada 1990-2000, specia şi-a continuat
declinul cu o scădere semnificativă mai ales în Spania. Cele mai mari efective
sunt prezente în Spania, Rusia şi Turcia.
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între
46000-78000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada
1970-1990. Deşi în unele ţări efectivele speciei s-au stabilizat sau au
crescut, pe ansamblu, în perioada 1990-2000, specia şi-a continuat
declinul cu o scădere semnificativă mai ales în Spania. Cele mai mari efective
sunt prezente în Spania, Rusia şi Turcia.
mai putin
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii martie. Femela
depune în mod obişnuit 2-3 ouă, în perioada aprilie-iunie, cu o
dimensiune medie de 53 x 38 mm. Incubaţia durează 25-27 de zile şi este
asigurată de ambii parteneri. După eclozare, la scurt timp, puii
părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de părinţi. Dacă ponta sau
puii sunt pierduţi, depun o a doua pontă. Puii devin zburători la 28-30
de zile, însă devin independenţi la 40-42 de zile.
Soseşte din cartierele de iernare la sfârşitul lunii martie. Femela
depune în mod obişnuit 2-3 ouă, în perioada aprilie-iunie, cu o
dimensiune medie de 53 x 38 mm. Incubaţia durează 25-27 de zile şi este
asigurată de ambii parteneri. După eclozare, la scurt timp, puii
părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de părinţi. Dacă ponta sau
puii sunt pierduţi, depun o a doua pontă. Puii devin zburători la 28-30
de zile, însă devin independenţi la 40-42 de zile.
mai putin
Amenintari si masuri de conservare
Degradarea şi distrugerea habitatelor mai ales prin transformarea
păşunilor în terenuri agricole şi intensificarea agriculturii sunt
principalele pericole ce afectează specia. Pentru conservarea acesteia
au fost implementate scheme de agro-mediu în unele ţări europene.
Degradarea şi distrugerea habitatelor mai ales prin transformarea
păşunilor în terenuri agricole şi intensificarea agriculturii sunt
principalele pericole ce afectează specia. Pentru conservarea acesteia
au fost implementate scheme de agro-mediu în unele ţări europene.
mai putin
Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)
GALERIE POZE SI ILUSTRATII