Pelican creţ

Este o specie de pelican de talie mare, cu dimorfism sexual redus, femela având dimensiuni mai mici decât ale masculului. Adultul are penele de pe ceafă crețe, iar cele de pe creștet sunt ușor alungite, formând o crestă ușor ascuțită. Penajul general este alb-gri, cu o pată gălbuie pe piept, cu penele de zbor ale aripilor închise la culoare pe partea dorsală, dar mai deschise la culoare pe partea ventrală, lipsind contrastul alb-negru prezent la Pelicanul comun. Picioarele sunt de culoare gri, irisul este deschis la culoare, regiunea din jurul ochilor lipsită de pene este foarte redusă, iar sacul gular este roșu-portocaliu în cazul adulților. Lungimea corpului este de 160 - 180 cm, anvergura de 270 - 320 cm și greutatea de 10 - 13 kg.

Este o specie de pelican de talie mare, cu dimorfism sexual redus, femela având dimensiuni mai mici decât ale masculului. Adultul are penele de pe ceafă crețe, iar cele de pe creștet sunt ușor alungite, formând o crestă ușor ascuțită. Penajul general este alb-gri, cu o pată gălbuie pe piept, cu penele de zbor ale aripilor închise la culoare pe partea dorsală, dar mai deschise la culoare pe partea ventrală, lipsind contrastul alb-negru prezent la Pelicanul comun. Picioarele sunt de culoare gri, irisul este deschis la culoare, regiunea din jurul ochilor lipsită de pene este foarte redusă, iar sacul gular este roșu-portocaliu în cazul adulților. Lungimea corpului este de 160 - 180 cm, anvergura de 270 - 320 cm și greutatea de 10 - 13 kg.
mai putin

Numele genului, Pelecanus, provine din denumirea grecească a pelicanilor - pelekanos. Numele speciei provine din cuvântul latin crispus - creț, ondulat.

Numele genului, Pelecanus, provine din denumirea grecească a pelicanilor - pelekanos. Numele speciei provine din cuvântul latin crispus - creț, ondulat.
mai putin

Distribuție
Specia cuibărește fragmentat din sud-estul Europei până în nodul Mongoliei și vestul Chinei, inclusiv porțiuni din sud-vestul Asiei. Populațiile din partea sudică a arealului sunt rezidente. Cele din nordul arealului, iernează în nord-estul Africii, sud-estul Europei și în porțiuni din sudul Asiei. În România, specia cuibărește în Delta Dunării alături de pelicanul comun, dar și în alte colonii, în complexul Razim-Sinoe și lacul Tașaul.
Fenologie
Specia cuibărește în România, un număr mic de indivizi fiind prezenți si în perioada rece a anului, majoritatea migrând în cartierele de iernare din Grecia și Turcia.
Habitate
Preferă pentru cuibărit habitate similare cu cele ocupate de pelicanul comun, râuri, lacuri, lagune, estuare, cuibărind de obicei sub forma unor colonii mici în cadrul insulelor sau în stufărișuri extinse.
Hrană
Este o specie ihtiofagă, consumând în general crap, roșioară, biban etc. Vânează solitar sau în grupuri mici, uneori împreună cu grupuri de cormorani. Consumă estimativ 1200 g de pește pe zi.
Alte informații
Cuibărește uneori în colonii mixte cu Pelicanul comun.

Distribuție
Specia cuibărește fragmentat din sud-estul Europei până în nodul Mongoliei și vestul Chinei, inclusiv porțiuni din sud-vestul Asiei. Populațiile din partea sudică a arealului sunt rezidente. Cele din nordul arealului, iernează în nord-estul Africii, sud-estul Europei și în porțiuni din sudul Asiei. În România, specia cuibărește în Delta Dunării alături de pelicanul comun, dar și în alte colonii, în complexul Razim-Sinoe și lacul Tașaul.
Fenologie
Specia cuibărește în România, un număr mic de indivizi fiind prezenți si în perioada rece a anului, majoritatea migrând în cartierele de iernare din Grecia și Turcia.
Habitate
Preferă pentru cuibărit habitate similare cu cele ocupate de pelicanul comun, râuri, lacuri, lagune, estuare, cuibărind de obicei sub forma unor colonii mici în cadrul insulelor sau în stufărișuri extinse.
Hrană
Este o specie ihtiofagă, consumând în general crap, roșioară, biban etc. Vânează solitar sau în grupuri mici, uneori împreună cu grupuri de cormorani. Consumă estimativ 1200 g de pește pe zi.
Alte informații
Cuibărește uneori în colonii mixte cu Pelicanul comun.
mai putin

Populația globală a speciei este estimată la 11 400 - 13 400 de indivizi. Populația din România este estimată la 243 - 329 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind fluctuantă, pe termen lung fiind considerată stabilă.

Populația globală a speciei este estimată la 11 400 - 13 400 de indivizi. Populația din România este estimată la 243 - 329 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind fluctuantă, pe termen lung fiind considerată stabilă.
mai putin

Perioada de cuibărire începe la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Ponta este formată din 1-3 ouă care sunt incubate pentru 30 - 34 de zile. Puii sunt capabili de zbor la aproximativ 85 de zile de la eclozare și sunt independenți după 100 - 105 zile. Cuibul este relativ mare, sub forma unei grămezi de materiale vegetale cimentate cu excremente.

Perioada de cuibărire începe la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie. Ponta este formată din 1-3 ouă care sunt incubate pentru 30 - 34 de zile. Puii sunt capabili de zbor la aproximativ 85 de zile de la eclozare și sunt independenți după 100 - 105 zile. Cuibul este relativ mare, sub forma unei grămezi de materiale vegetale cimentate cu excremente.
mai putin

Principalele amenințări asupra speciilor sunt legate de pierderea sau scăderea calității zonelor umede, prin activități ca: drenarea zonelor umede și schimbarea utilizării terenurilor (transformarea zonelor umede în terenuri arabile sau pășuni), poluarea apelor de suprafață etc. Alături de acestea, subliniem și riscul de coliziune cu centralele eoliene și cu firele rețelelor electrice. Alte amenințări asupra speciei sunt: deranjul în apropierea coloniilor, cauzat de obicei de turismul ornitologic, braconajul pe rutele de migrație, bioacumularea de substanțe nocive, prădarea cuibului, coliziunea cu linii de tensiune etc.

Principalele amenințări asupra speciilor sunt legate de pierderea sau scăderea calității zonelor umede, prin activități ca: drenarea zonelor umede și schimbarea utilizării terenurilor (transformarea zonelor umede în terenuri arabile sau pășuni), poluarea apelor de suprafață etc. Alături de acestea, subliniem și riscul de coliziune cu centralele eoliene și cu firele rețelelor electrice. Alte amenințări asupra speciei sunt: deranjul în apropierea coloniilor, cauzat de obicei de turismul ornitologic, braconajul pe rutele de migrație, bioacumularea de substanțe nocive, prădarea cuibului, coliziunea cu linii de tensiune etc.
mai putin