Pescăriţă râzătoare

Pescăriţa râzătoare este o specie caracteristică zonelor lagunare cu apă salmastră şi ţărmurilor nisipoase, dar apare şi pe lacurile cu apă dulce şi mlăştinoase. Lungimea corpului este de 35-42 cm şi are o greutate de 150-192 g. Anvergura aripilor este de circa 76-86 cm. Este uşor de confundat cu sterna de mare ( Sterna sandvicensis ) mai ales în cazul păsărilor tinere. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri deschis, iar coada este scurtă şi scobită. Partea superioară a capului este neagră, iar ciocul este gros, asemănător pescăruşilor. Se hrăneşte cu insecte, râme, melcişori, şoareci, şopârle.

Pescăriţa râzătoare este o specie caracteristică zonelor lagunare cu apă salmastră şi ţărmurilor nisipoase, dar apare şi pe lacurile cu apă dulce şi mlăştinoase. Lungimea corpului este de 35-42 cm şi are o greutate de 150-192 g. Anvergura aripilor este de circa 76-86 cm. Este uşor de confundat cu sterna de mare ( Sterna sandvicensis ) mai ales în cazul păsărilor tinere. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul este gri deschis, iar coada este scurtă şi scobită. Partea superioară a capului este neagră, iar ciocul este gros, asemănător pescăruşilor. Se hrăneşte cu insecte, râme, melcişori, şoareci, şopârle.
mai putin

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti gelao – a râde şi khelidon – rândunică, cu referire probabil la coada scobită. Numele de specie provine din latinescul nilotica – din zona Nilului.

Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti gelao – a râde şi khelidon – rândunică, cu referire probabil la coada scobită. Numele de specie provine din latinescul nilotica – din zona Nilului.
mai putin

Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Spre deosebire de celelalte chire nu plonjează în apă se scufundă după peştişori şi se hrăneşte căutându-şi hrana şi pe sol. Prinde insecte în zbor. Poate zbura la punct fix, fluturându-şi aripile. Cuibăreşte prima dată la cinci ani, în colonii aşezate pe sol. Adeseori cuibăreşte în colonii mixte cu alte chire sau păsări de ţărm (ciocîntorsul – Recurvirostra avosetta ). Cuibul reprezentat de o adâncitură în sol este căptuşit cu resturi vegetale. Iernează în Africa. Longevitatea cunoscută este de 16 ani.

Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Spre deosebire de celelalte chire nu plonjează în apă se scufundă după peştişori şi se hrăneşte căutându-şi hrana şi pe sol. Prinde insecte în zbor. Poate zbura la punct fix, fluturându-şi aripile. Cuibăreşte prima dată la cinci ani, în colonii aşezate pe sol. Adeseori cuibăreşte în colonii mixte cu alte chire sau păsări de ţărm (ciocîntorsul – Recurvirostra avosetta ). Cuibul reprezentat de o adâncitură în sol este căptuşit cu resturi vegetale. Iernează în Africa. Longevitatea cunoscută este de 16 ani.

mai putin

Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 12000-22000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi efectivele speciei s-au menţinut stabile în Rusia, s-a înregistrat o scădere continuă în estul Europei, iar pe ansamblu populaţia este în declin. Populaţia estimată în România este de 12-50 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Ucraina, Turcia, Rusia şi Spania.

Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 12000-22000 de perechi. A înregistrat un declin semnificativ în perioada 1970-1990. Deşi efectivele speciei s-au menţinut stabile în Rusia, s-a înregistrat o scădere continuă în estul Europei, iar pe ansamblu populaţia este în declin. Populaţia estimată în România este de 12-50 de perechi. Cele mai mari efective sunt în Ucraina, Turcia, Rusia şi Spania.
mai putin

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei ouă în a doua parte a lunii mai şi începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 48 x 35,1 mm. Incubaţia durează în jur de 22-23 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. După eclozare puii părăsesc cuibul la câteva zile. Devin zburători după 28-35 de zile, însă rămân dependenţi de părinţi circa trei luni.

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Femela depune în mod obişnuit trei ouă în a doua parte a lunii mai şi începutul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 48 x 35,1 mm. Incubaţia durează în jur de 22-23 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. După eclozare puii părăsesc cuibul la câteva zile. Devin zburători după 28-35 de zile, însă rămân dependenţi de părinţi circa trei luni.

mai putin

Degradarea şi distrugerea habitatelor umede, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane şi refacerea zonelor umede sunt prioritare.

Degradarea şi distrugerea habitatelor umede, poluarea apelor prin folosirea pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane sunt principalele pericole ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activităţile umane şi refacerea zonelor umede sunt prioritare.
mai putin