Foto: Emil Todorov
Descriere
Pescăruşul mic este o specie caracteristică zonelor umede reprezentate
de lacuri bogate în stuf, mlaştini sau coaste lagunare cu apă salmastră
sau marine. Este cel mai mic dintre pescăruşi. Lungimea corpului este de
25-30 cm şi are o greutate de 88-162 g. Anvergura aripilor este de
circa 70-78 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul capului este
negru, aripile sunt late şi rotunjite, iar partea de sub aripi este
închisă la culoare. Picioarele sunt de un roşu aprins, iar ciocul este
închis, negru-roşiatic. Gâtul şi spatele sunt albe. Se hrăneşte cu
insecte, inclusiv libelule, viermi şi peştişori. Manifestă preferinţă
pentru larvele de chironomide.
Pescăruşul mic este o specie caracteristică zonelor umede reprezentate
de lacuri bogate în stuf, mlaştini sau coaste lagunare cu apă salmastră
sau marine. Este cel mai mic dintre pescăruşi. Lungimea corpului este de
25-30 cm şi are o greutate de 88-162 g. Anvergura aripilor este de
circa 70-78 cm. Adulţii au înfăţişare similară. Penajul capului este
negru, aripile sunt late şi rotunjite, iar partea de sub aripi este
închisă la culoare. Picioarele sunt de un roşu aprins, iar ciocul este
închis, negru-roşiatic. Gâtul şi spatele sunt albe. Se hrăneşte cu
insecte, inclusiv libelule, viermi şi peştişori. Manifestă preferinţă
pentru larvele de chironomide.
mai putin
Etimologia denumirii stiintifice
Numele de gen provine din grecescul larus – pasăre de mare, probabil pescăruş. După denumirea recentă numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti hudro – apă şi koloios – membrană a piciorului la pasăre. Numele de specie provine din latinescul minutus – mic, cu referire la dimensiunea speciei.
Numele de gen provine din grecescul
larus – pasăre de mare, probabil pescăruş. După denumirea recentă numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti
hudro – apă şi
koloios – membrană a piciorului la pasăre. Numele de specie provine din latinescul
minutus – mic, cu referire la dimensiunea speciei.
mai putin
Localizare si comportament
Este o specie prezentă mai ales în nord-estul continentului european. Se
hrăneşte adeseori împreună cu alte specii de pescăruşi. Îşi prinde
hrana în zbor în cazul insectelor, dar şi plonjează după pradă
scufundându-se sau înoată în timp ce caută hrana. Cuibăreşte prima dată
la 2-3 ani, în colonii aşezate pe sol, în apropierea apei. La
construirea cuibului participă ambii parteneri, acesta fiind alcătuit
din resturi vegetale. Iernează în Europa şi pe coastele Mării Caspice şi
ale Mării Negre. Longevitatea cunoscută este de 20 de ani şi 11 luni.
Este o specie prezentă mai ales în nord-estul continentului european. Se
hrăneşte adeseori împreună cu alte specii de pescăruşi. Îşi prinde
hrana în zbor în cazul insectelor, dar şi plonjează după pradă
scufundându-se sau înoată în timp ce caută hrana. Cuibăreşte prima dată
la 2-3 ani, în colonii aşezate pe sol, în apropierea apei. La
construirea cuibului participă ambii parteneri, acesta fiind alcătuit
din resturi vegetale. Iernează în Europa şi pe coastele Mării Caspice şi
ale Mării Negre. Longevitatea cunoscută este de 20 de ani şi 11 luni.
mai putin
Populatie
Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 24000-58000 de
perechi. A prezentat un declin moderat în perioada 1970-1990. Efectivele
înregistrate au fluctuat în perioada 1990-2000 şi chiar dacă s-au
menţinut relativ stabile, nu au atins pragul avut înainte de scădere.
Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Rusia, Finlanda, Belarus şi
Estonia. Dintre exemplarele care iernează în Europa, cele mai multe sunt
prezente în Olanda, Turcia, Azerbaijan şi Germania.
Populaţia europeană este relativ mică, cuprinsă între 24000-58000 de
perechi. A prezentat un declin moderat în perioada 1970-1990. Efectivele
înregistrate au fluctuat în perioada 1990-2000 şi chiar dacă s-au
menţinut relativ stabile, nu au atins pragul avut înainte de scădere.
Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în Rusia, Finlanda, Belarus şi
Estonia. Dintre exemplarele care iernează în Europa, cele mai multe sunt
prezente în Olanda, Turcia, Azerbaijan şi Germania.
mai putin
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie şi
începutul lunii mai. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă, în a doua
parte a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 42 x 30 mm şi o greutate
medie de 19,7 g. Incubaţia durează în jur de 23-25 de zile şi este
asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după
eclozare şi rămân dependenţi de părinţi până la 21-24 de zile, când
devin zburători.
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie şi
începutul lunii mai. Femela depune în mod obişnuit 2-3 ouă, în a doua
parte a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 42 x 30 mm şi o greutate
medie de 19,7 g. Incubaţia durează în jur de 23-25 de zile şi este
asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după
eclozare şi rămân dependenţi de părinţi până la 21-24 de zile, când
devin zburători.
mai putin
Amenintari si masuri de conservare
Distrugerea habitatelor umede în zonele de cuibărit, dar mai ales în
cele situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea
pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane
sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucţia zonelor
umede de pe traseul de migraţie şi realizarea de platforme artificiale
pentru cuibărit sunt prioritare.
Distrugerea habitatelor umede în zonele de cuibărit, dar mai ales în
cele situate pe traseul de migraţie, poluarea apelor prin folosirea
pesticidelor în agricultură şi deranjul determinat de activităţile umane
sunt principalele pericole ce afectează specia. Reconstrucţia zonelor
umede de pe traseul de migraţie şi realizarea de platforme artificiale
pentru cuibărit sunt prioritare.
mai putin
GALERIE POZE SI ILUSTRATII