Foto: Andrei Chiș
Descriere
Ploierul
argintiu este o specie larg răspândită în continentul asiatic și european,
cuibărind în nordul Rusiei și Europa, migrând spre sudestul Asiei și pe
coastele nordice ale Mării Mediterane, Marea Britanie și coastele Mării Negre.
Habitatul specific de cuibărit constă în malurile lacurilor nordice situate
între liziera pădurii și luciul de apă, iar în teritoriile de iernat constă în
zone mlăștinoase, maluri nisipoase și orezării. În penaj de iarnă are un aspect
mult mai pestriț decât cel al ploierului auriu, cu mai mult alb pe frunte și pe
părțile laterale ale pieptului, iar negrul de pe abdomen se întinde până sub
aripi. Femela este mai puțin constrastantă decât masculul. În zbor se disting
târtița albă, o dungă deschisă pe aripă, penele de la baza aripii negre, iar
picioarele depășesc vârful cozii. Se hrănește în special cu larve și adulți de
insecte, precum și cu viermi, moluște și crustacei. Lungimea corpului este de
26-29 cm, iar anvergura aripilor este de 56-63 cm, cu o masă corporală de
135-227 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 25-26 de ani.
Ploierul
argintiu este o specie larg răspândită în continentul asiatic și european,
cuibărind în nordul Rusiei și Europa, migrând spre sudestul Asiei și pe
coastele nordice ale Mării Mediterane, Marea Britanie și coastele Mării Negre.
Habitatul specific de cuibărit constă în malurile lacurilor nordice situate
între liziera pădurii și luciul de apă, iar în teritoriile de iernat constă în
zone mlăștinoase, maluri nisipoase și orezării. În penaj de iarnă are un aspect
mult mai pestriț decât cel al ploierului auriu, cu mai mult alb pe frunte și pe
părțile laterale ale pieptului, iar negrul de pe abdomen se întinde până sub
aripi. Femela este mai puțin constrastantă decât masculul. În zbor se disting
târtița albă, o dungă deschisă pe aripă, penele de la baza aripii negre, iar
picioarele depășesc vârful cozii. Se hrănește în special cu larve și adulți de
insecte, precum și cu viermi, moluște și crustacei. Lungimea corpului este de
26-29 cm, iar anvergura aripilor este de 56-63 cm, cu o masă corporală de
135-227 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 25-26 de ani.
mai putin
Localizare si comportament
Specia
migrează din zonele nordice ale continentului european și asiatic în regiunile
sud-estice ale Asiei, precum și sudul Europei, ajungând și pe coastele Mării
Negre, în regiunea Dobrogei sau habitatele umede de pe cursul fluviilor
europene. Ploierul argintiu părăsește teritoriile de cuibărit în lunile
iulie-septembrie și se întoarce în lunile mai-iunie, cuibărind în perioada
mai-august. Specie monogamă pe perioada sezonului de reproducere, cuibărește în
perechi solitare și se hrănește în stoluri mici de până la 30 de indivizi. În
perioada de iernat se grupează în stoluri mari de câteva mii de indivizi în
vederea efectuării migrației sezoniere. Cuibul constă într-o adâncitură pe sol
amplasat în apropierea apei, pe malurile lacurilor nordice. Puii părăsesc
repede cuibul alături de părinți care se îngrijesc de pui până când aceștia
învață să zboare, de obicei într-un timp foarte scurt. În teritoriile de pasaj
și iernat, păsările se hrănesc cu nevertebrate acvatice sau terestre pe care le
găsesc în zonele de maluri ale râurilor sau malurile nisipoase ale lacurilor.
Ploierii argintii devin activi pentru reproducere din al 3-lea an de viață.
Specia
migrează din zonele nordice ale continentului european și asiatic în regiunile
sud-estice ale Asiei, precum și sudul Europei, ajungând și pe coastele Mării
Negre, în regiunea Dobrogei sau habitatele umede de pe cursul fluviilor
europene. Ploierul argintiu părăsește teritoriile de cuibărit în lunile
iulie-septembrie și se întoarce în lunile mai-iunie, cuibărind în perioada
mai-august. Specie monogamă pe perioada sezonului de reproducere, cuibărește în
perechi solitare și se hrănește în stoluri mici de până la 30 de indivizi. În
perioada de iernat se grupează în stoluri mari de câteva mii de indivizi în
vederea efectuării migrației sezoniere. Cuibul constă într-o adâncitură pe sol
amplasat în apropierea apei, pe malurile lacurilor nordice. Puii părăsesc
repede cuibul alături de părinți care se îngrijesc de pui până când aceștia
învață să zboare, de obicei într-un timp foarte scurt. În teritoriile de pasaj
și iernat, păsările se hrănesc cu nevertebrate acvatice sau terestre pe care le
găsesc în zonele de maluri ale râurilor sau malurile nisipoase ale lacurilor.
Ploierii argintii devin activi pentru reproducere din al 3-lea an de viață.
mai putin
Populatie
Populația cuibăritoare europeană este relativ
mică, având până la 2.100 de perechi, un număr mare înregistrându-se în
perioada de iernat în Europa, de până la 120.000 de indivizi, cu cele mai mari
efective în Franța și Olanda. În România specia este observată adesea în pasaj,
rareori iernând în regiunea Dobrogei.
Populația cuibăritoare europeană este relativ
mică, având până la 2.100 de perechi, un număr mare înregistrându-se în
perioada de iernat în Europa, de până la 120.000 de indivizi, cu cele mai mari
efective în Franța și Olanda. În România specia este observată adesea în pasaj,
rareori iernând în regiunea Dobrogei.
mai putin
Reproducere
Femelele depun 3-4 ouă în lunile mai-iunie, incubația
fiind de 26-27 zile. Puii părăsesc cuibul la o 1-2 zile de la eclozare,
învățând foarte repede să-și găsească hrana. Puii pot zbura după aproximativ
23-24 de zile de la părăsirea cuibului. Perechile au o singură pontă pe sezon.
Femelele depun 3-4 ouă în lunile mai-iunie, incubația
fiind de 26-27 zile. Puii părăsesc cuibul la o 1-2 zile de la eclozare,
învățând foarte repede să-și găsească hrana. Puii pot zbura după aproximativ
23-24 de zile de la părăsirea cuibului. Perechile au o singură pontă pe sezon.
mai putin
Amenintari si masuri de conservare
Degradarea
și distrugerea habitatelor specifice, precum și extinderea zonelor urbane și
acumularea deșeurilor plastice și petroliere în zonele de coastă sunt
principalele amenințări care prejudiciază prezența speciei. De asemenea,
extinderea rețelei electrice prin turbine eoliene poate afecta specia în timpul
migrației, fapt pentru care sunt necesare studii amănunțite ale traseului de
migrației al acesteia și aprobarea amplasării parcurilor de eoliene conform
rezultatelor studiului. Igienizarea și colectarea selectivă a deșeurilor
acumulate în zonele de cuibărit ale speciei pot ajuta la păstrarea habitatelor
acestei specii. De asemenea interzicerea amenajării unor noi porturi sau
șantiere navale în vecinătatea sau în interiorul habitatelor de cuibărit ale
acestei specii pot ajuta la creșterea efectivelor populaționale.
Degradarea
și distrugerea habitatelor specifice, precum și extinderea zonelor urbane și
acumularea deșeurilor plastice și petroliere în zonele de coastă sunt
principalele amenințări care prejudiciază prezența speciei. De asemenea,
extinderea rețelei electrice prin turbine eoliene poate afecta specia în timpul
migrației, fapt pentru care sunt necesare studii amănunțite ale traseului de
migrației al acesteia și aprobarea amplasării parcurilor de eoliene conform
rezultatelor studiului. Igienizarea și colectarea selectivă a deșeurilor
acumulate în zonele de cuibărit ale speciei pot ajuta la păstrarea habitatelor
acestei specii. De asemenea interzicerea amenajării unor noi porturi sau
șantiere navale în vecinătatea sau în interiorul habitatelor de cuibărit ale
acestei specii pot ajuta la creșterea efectivelor populaționale.
mai putin
GALERIE POZE SI ILUSTRATII