Ploier auriu

Este o specie de limicolă (pasăre de țărm) de talie medie. Lungimea corpului este de 25-28 cm și are o greutate medie de 180-200 g. Anvergura aripilor este de circa 53-59 cm. În penaj de iarnă, dorsal au colorit mozaicat maroniu cu tentă aurie, iar ventral albicios; adulții au înfățișare similară. În penaj nupțial, abdomenul, gâtul și obrajii capătă un colorit negru, mărginit pe întreaga lungime de o dungă lată albă. În penaj nupțial, la masculi negrul este mai intens.

Este o specie de limicolă (pasăre de țărm) de talie medie. Lungimea corpului este de 25-28 cm și are o greutate medie de 180-200 g. Anvergura aripilor este de circa 53-59 cm. În penaj de iarnă, dorsal au colorit mozaicat maroniu cu tentă aurie, iar ventral albicios; adulții au înfățișare similară. În penaj nupțial, abdomenul, gâtul și obrajii capătă un colorit negru, mărginit pe întreaga lungime de o dungă lată albă. În penaj nupțial, la masculi negrul este mai intens.
mai putin

Numele de gen derivă din latinescul pluvia – ploaie, cu sensul de aducător de ploaie sau care anunţă ploaia. Numele de specie derivă din latinescul apricador – a se încălzi la soare.

Numele de gen derivă din latinescul pluvia – ploaie, cu sensul de aducător de ploaie sau care anunţă ploaia. Numele de specie derivă din latinescul apricador – a se încălzi la soare.
mai putin

Este o specie care cuibărește în nordul continentului european și iernează în partea sudică și vestică a continentului. Ploierul auriu este o specie caracteristică zonelor de tundră cu tufișuri, mușchi și licheni.
În România specia nu cuibărește, fiind prezentă doar în migrație.
În migrație preferă zonele agricole cu resturi de vegetaţie rămase după recoltare sau terenuri abandonate şi pășuni. Perechile sunt solitare şi teritoriale, între cuiburi fiind distanțe de câteva sute de metri. Se hrănește cu insecte, semințe şi resturi vegetale. Cuibărește pe sol, în zone acoperite de vegetație joasă. Cuibul este simplu şi căptușit la interior cu muşchi.

Este o specie care cuibărește în nordul continentului european și iernează în partea sudică și vestică a continentului. Ploierul auriu este o specie caracteristică zonelor de tundră cu tufișuri, mușchi și licheni.
În România specia nu cuibărește, fiind prezentă doar în migrație.
În migrație preferă zonele agricole cu resturi de vegetaţie rămase după recoltare sau terenuri abandonate şi pășuni. Perechile sunt solitare şi teritoriale, între cuiburi fiind distanțe de câteva sute de metri. Se hrănește cu insecte, semințe şi resturi vegetale. Cuibărește pe sol, în zone acoperite de vegetație joasă. Cuibul este simplu şi căptușit la interior cu muşchi.
mai putin

Populaţia europeană a speciei este mare, cuprinsă între 630 000 - 860 000 de perechi. Tendința populațională este crescătoare.

Populaţia europeană a speciei este mare, cuprinsă între 630 000 - 860 000 de perechi. Tendința populațională este crescătoare.
mai putin

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie şi începutul lunii mai. Femela depune în mod obișnuit patru ouă, în a doua parte a lunii mai şi în cursul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 53,48 x 35,8 mm şi o greutate medie de 33,06 g. Incubația durează 28-31 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. La câteva zile după eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de părinţi. Puii devin zburători la 25-33 de zile.

Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie şi începutul lunii mai. Femela depune în mod obișnuit patru ouă, în a doua parte a lunii mai şi în cursul lunii iunie, cu o dimensiune medie de 53,48 x 35,8 mm şi o greutate medie de 33,06 g. Incubația durează 28-31 de zile şi este asigurată de ambii parteneri. La câteva zile după eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie hrăniţi de părinţi. Puii devin zburători la 25-33 de zile.
mai putin

Degradarea habitatelor prin intensificarea agriculturii, suprapăşunatul cu oi şi vânătoarea sunt principalele pericole ce afectează specia. 

Degradarea habitatelor prin intensificarea agriculturii, suprapăşunatul cu oi şi vânătoarea sunt principalele pericole ce afectează specia. 
mai putin