Presură galbenă

Este o specie de presură de talie relativ mare, cu coadă lungă și elementele de culoare galbenă în toate tipurile de penaj. Specia prezintă dimorfism sexual. Masculul are capul și abdomenul de culoare galbenă, cu lateralele și pieptul striate și cu nuanțe roșcate. Pe partea dorsală penajul este roșcat-gălbui cu striații negre și târtița roșcată. Femela diferă în principal prin nuanțe mult mai șterse de galben și roșcat. Masculul cu penajul uzat se aseamănă mult mai mult cu femela.

Este o specie de presură de talie relativ mare, cu coadă lungă și elementele de culoare galbenă în toate tipurile de penaj. Specia prezintă dimorfism sexual. Masculul are capul și abdomenul de culoare galbenă, cu lateralele și pieptul striate și cu nuanțe roșcate. Pe partea dorsală penajul este roșcat-gălbui cu striații negre și târtița roșcată. Femela diferă în principal prin nuanțe mult mai șterse de galben și roșcat. Masculul cu penajul uzat se aseamănă mult mai mult cu femela. mai putin

Numele genului provine din cuvântul german embritz - presură. Numele speciei provine din cuvântul latin citrus - culoare de lămâii, făcând referire la culoarea galbenă a păsării.

Numele genului provine din cuvântul german embritz - presură. Numele speciei provine din cuvântul latin citrus - culoare de lămâii, făcând referire la culoarea galbenă a păsării. mai putin

Distribuție 
Specia are o distribuție largă la nivelul Eurasiei. Ocupă aproape toată Europa cu excepția fâșiei sudice, jumătatea sudică a Rusiei până în vestul lacului Baikal, nordul Mongoliei și nordul Kazahstanului. Este rezidentă cu excepția zonelor de distribuție din nordul Europei și din nordul Siberiei. Exemplarele migratoare iernează și în sudul Europei și în părți din sud-vestul Asiei.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară. În perioadele reci, specia se deplasează în grupuri mici în funcție de existența resurselor de hrană, putând exista un influx de exemplare provenite din nord.
Habitate
În jumătatea nordică a țării și zonele piemontane, specia cuibărește în habitate deschise, cum sunt pajiștile cu tufe izolate, tufărișuri extinse, păduri în regenerare, marginea zonelor arabile, dar și liziera pădurilor, luminișuri extinse, păduri ripariere deschise, evitând habitatele forestiere dense. În zonele de câmpie sudice și în Dobrogea, specia cuibărește în habitate forestiere.
Hrană
Se hrănește în principal cu hrană de origine vegetală, mai ales semințe, dar în perioada de reproducere își hrănește puii majoritar cu hrană de origine animală, preferând larvele diferitelor insecte, dar și alte nevertebrate (păianjeni, melci, râme etc.).
Alte informații
Cântecul păsării este bine cunoscut și reprezentativ pentru peisajele ... mai multe

Distribuție 
Specia are o distribuție largă la nivelul Eurasiei. Ocupă aproape toată Europa cu excepția fâșiei sudice, jumătatea sudică a Rusiei până în vestul lacului Baikal, nordul Mongoliei și nordul Kazahstanului. Este rezidentă cu excepția zonelor de distribuție din nordul Europei și din nordul Siberiei. Exemplarele migratoare iernează și în sudul Europei și în părți din sud-vestul Asiei.
Fenologie
Specia cuibărește în România, fiind sedentară. În perioadele reci, specia se deplasează în grupuri mici în funcție de existența resurselor de hrană, putând exista un influx de exemplare provenite din nord.
Habitate
În jumătatea nordică a țării și zonele piemontane, specia cuibărește în habitate deschise, cum sunt pajiștile cu tufe izolate, tufărișuri extinse, păduri în regenerare, marginea zonelor arabile, dar și liziera pădurilor, luminișuri extinse, păduri ripariere deschise, evitând habitatele forestiere dense. În zonele de câmpie sudice și în Dobrogea, specia cuibărește în habitate forestiere.
Hrană
Se hrănește în principal cu hrană de origine vegetală, mai ales semințe, dar în perioada de reproducere își hrănește puii majoritar cu hrană de origine animală, preferând larvele diferitelor insecte, dar și alte nevertebrate (păianjeni, melci, râme etc.).
Alte informații
Cântecul păsării este bine cunoscut și reprezentativ pentru peisajele agricole din Europa, inspirând de-a lungul timpului diverși artiști. Se presupune că însuși Beethoven a fost inspirat de cântecul acestei specii în scrierea Simfoniei a V-a.
mai putin

Populația globală a speciei este estimată la 42 000 000 - 66 000 000 de indivizi. Populația Europeană este estimată la 12 800 000 - 19 900 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională la nivel european fiind considerată în declin moderat. Populația din România este estimată la 400 000 - 1 100 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată fluctuantă.

Populația globală a speciei este estimată la 42 000 000 - 66 000 000 de indivizi. Populația Europeană este estimată la 12 800 000 - 19 900 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională la nivel european fiind considerată în declin moderat. Populația din România este estimată la 400 000 - 1 100 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată fluctuantă. mai putin

Perioada de reproducere începe în luna aprilie. Femela depune 2-3 ponte anual, formate din 3 - 5 ouă, clocite de aceasta pentru o perioadă de 12 - 14 zile, timp în care este hrănită de mascul. Puii părăsesc cuibul după 11 - 13 zile. Cuibul este construit în general de femelă, din iarbă uscată, tulpini de plante, frunze, mușchi și păr, fiind amplasat de obicei pe sol sau foarte aproape de acesta, la baza unei tufe, sau a unui arbore tânăr, de obicei specii cu coronament dens și spini.

Perioada de reproducere începe în luna aprilie. Femela depune 2-3 ponte anual, formate din 3 - 5 ouă, clocite de aceasta pentru o perioadă de 12 - 14 zile, timp în care este hrănită de mascul. Puii părăsesc cuibul după 11 - 13 zile. Cuibul este construit în general de femelă, din iarbă uscată, tulpini de plante, frunze, mușchi și păr, fiind amplasat de obicei pe sol sau foarte aproape de acesta, la baza unei tufe, sau a unui arbore tânăr, de obicei specii cu coronament dens și spini. mai putin

Principalele amenințări la adresa speciei sunt legate de intensificarea agriculturii: utilizarea intensă a pesticidelor (în special insecticide), scăderea suprafețelor recoltate cu cereale, suprafețele mari cu monoculturi, eliminarea fâșiilor necultivate dintre terenurile arabile, pășunatul excesiv și pășunatul la interfața pășune - teren arabil.

Principalele amenințări la adresa speciei sunt legate de intensificarea agriculturii: utilizarea intensă a pesticidelor (în special insecticide), scăderea suprafețelor recoltate cu cereale, suprafețele mari cu monoculturi, eliminarea fâșiilor necultivate dintre terenurile arabile, pășunatul excesiv și pășunatul la interfața pășune - teren arabil. mai putin