Foto: Paul Tibu
Descriere
Privighetoarea de baltă este caracteristică stufărişurilor şi
mlaştinilor cu vegetaţie deasă. Lungimea corpului este de 12-13,5 cm, cu
o greutate de 10-15 g. Anvergura aripilor este de 15-17 cm. Adulţii au
înfăţişare similară. Capul este întunecat, sprânceana albă, proeminentă
şi spatele maroniu. Se hrăneşte cu insecte şi melci de apă. Longevitatea
maximă cunoscută este de cinci ani.
Privighetoarea de baltă este caracteristică stufărişurilor şi
mlaştinilor cu vegetaţie deasă. Lungimea corpului este de 12-13,5 cm, cu
o greutate de 10-15 g. Anvergura aripilor este de 15-17 cm. Adulţii au
înfăţişare similară. Capul este întunecat, sprânceana albă, proeminentă
şi spatele maroniu. Se hrăneşte cu insecte şi melci de apă. Longevitatea
maximă cunoscută este de cinci ani.
mai putin
Etimologia denumirii stiintifice
Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti akros – punct înalt şi kephale – cap. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor greceşti melanos – negru şi pogon – barbă, cu referire la caracteristicile păsării.
Numele de gen provine din combinaţia cuvintelor greceşti
akros – punct înalt şi
kephale – cap. Numele de specie provine din combinaţia cuvintelor greceşti
melanos – negru şi
pogon – barbă, cu referire la caracteristicile păsării.
mai putin
Localizare si comportament
Este o specie răspândită în zona sudică şi estică a continentului
european. Are un cântec melodios ce conţine teme care amintesc de
privighetoare. Spre deosebire de alte specii înrudite nu cântă în zbor.
Cuibul este construit la 30-60 cm deasupra apei, în stuf sau tufişuri
joase. Este căptuşit cu frunze ale plantelor acvatice şi pene. De obicei
este monogamă. Este parţial migratoare, populaţia sud-vestică fiind
sedentară, iar cea estică iernând în zona mediteraneană.
Este o specie răspândită în zona sudică şi estică a continentului
european. Are un cântec melodios ce conţine teme care amintesc de
privighetoare. Spre deosebire de alte specii înrudite nu cântă în zbor.
Cuibul este construit la 30-60 cm deasupra apei, în stuf sau tufişuri
joase. Este căptuşit cu frunze ale plantelor acvatice şi pene. De obicei
este monogamă. Este parţial migratoare, populaţia sud-vestică fiind
sedentară, iar cea estică iernând în zona mediteraneană.
mai putin
Populatie
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 150000-300000 de perechi.
În perioada 1970-1990 populaţia s-a menţinut stabilă. Deşi tendinţa din
Rusia a rămas necunoscută în perioada 1990-2000, populaţia s-a menţinut
stabilă în restul continentului european.
Populaţia europeană este mare, cuprinsă între 150000-300000 de perechi.
În perioada 1970-1990 populaţia s-a menţinut stabilă. Deşi tendinţa din
Rusia a rămas necunoscută în perioada 1990-2000, populaţia s-a menţinut
stabilă în restul continentului european.
mai putin
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod
obişnuit 3-5 ouă. Incubaţia durează 14-15 zile şi este asigurată de
ambii părinţi. Puii devin independenţi după 13-15 zile de la eclozare.
Poate avea până la trei ponte pe an.
Soseşte din cartierele de iernare în aprilie. Femela depune în mod
obişnuit 3-5 ouă. Incubaţia durează 14-15 zile şi este asigurată de
ambii părinţi. Puii devin independenţi după 13-15 zile de la eclozare.
Poate avea până la trei ponte pe an.
mai putin
Amenintari si masuri de conservare
Degradarea habitatelor, desecările, incendiile necontrolate primăvara şi
intensificarea agriculturii au un efect limitativ asupra speciei.
Refacerea habitatelor umede şi un management prietenos care să
îndeplinească nevoile speciei sunt prioritare.
Degradarea habitatelor, desecările, incendiile necontrolate primăvara şi
intensificarea agriculturii au un efect limitativ asupra speciei.
Refacerea habitatelor umede şi un management prietenos care să
îndeplinească nevoile speciei sunt prioritare.
mai putin
Harti jpeg: Harta de distribuție a zonelor de cuibărire bazată pe pătrate ETRS 10Km (Raport Art. 12)
GALERIE POZE SI ILUSTRATII