Foto: Mihai Baciu
Descriere
Prundăraşul de sărătură este o specie caracteristică zonelor deschise de
ţărmuri nisipoase şi a malurilor lacurilor sărate sau salmastre.
Lungimea corpului este de 15-17 cm şi are o greutate de 38-48 g.
Anvergura aripilor este de circa 32-35 cm. Cu dimensiuni apropiate de
cele ale unei ciocârlii, are un penaj maro pe spate şi alb pe abdomen.
Picioarele sunt închise la culoare şi pe laturile pieptului are doar
două pete negre şi nu întreg gulerul, spre deosebire de rudele sale
prundăraşul gulerat mare ( Charadrius hiaticula ) şi prundăraşul gulerat mic ( Charadrius dubius
). La mascul, semnele caracteristice de pe cap sunt negre, iar la
femelă maro. Se hrăneşte cu insecte şi larvele acestora, crustacee şi
moluşte.
Prundăraşul de sărătură este o specie caracteristică zonelor deschise de
ţărmuri nisipoase şi a malurilor lacurilor sărate sau salmastre.
Lungimea corpului este de 15-17 cm şi are o greutate de 38-48 g.
Anvergura aripilor este de circa 32-35 cm. Cu dimensiuni apropiate de
cele ale unei ciocârlii, are un penaj maro pe spate şi alb pe abdomen.
Picioarele sunt închise la culoare şi pe laturile pieptului are doar
două pete negre şi nu întreg gulerul, spre deosebire de rudele sale
prundăraşul gulerat mare (
Charadrius hiaticula ) şi prundăraşul gulerat mic (
Charadrius dubius
). La mascul, semnele caracteristice de pe cap sunt negre, iar la
femelă maro. Se hrăneşte cu insecte şi larvele acestora, crustacee şi
moluşte.
mai putin
Etimologia denumirii stiintifice
Numele de gen derivă de la latinescul kharadrios – pasăre ce trăieşte pe văile râurilor. Numele de specie alexandrinus – din Alexandria se referă la prezenţa sa în acea zonă.
Numele de gen derivă de la latinescul
kharadrios – pasăre ce trăieşte pe văile râurilor. Numele de specie
alexandrinus – din Alexandria se referă la prezenţa sa în acea zonă.
mai putin
Localizare si comportament
Este o specie care cuibăreşte în vestul şi sud-estul continentului
european şi iernează inclusiv în sudul Europei. Atinge maturitatea
sexuală după primul an. Ambele sexe participă la apărarea teritoriului.
Cuibăreşte de cele mai multe ori în colonii împrăştiate. Cuibul amplasat
într-o adâncitură a solului este căptuşit cu vegetaţie. În caz de
pericol, când cuibul este amplasat pe sol nisipos este acoperit cu
nisip. Poate scoate două sau uneori chiar trei serii de pui într-un
sezon. Iernează în sudul Europei şi nordul Africii. Longevitatea
cunoscută este de 18 ani.
Este o specie care cuibăreşte în vestul şi sud-estul continentului
european şi iernează inclusiv în sudul Europei. Atinge maturitatea
sexuală după primul an. Ambele sexe participă la apărarea teritoriului.
Cuibăreşte de cele mai multe ori în colonii împrăştiate. Cuibul amplasat
într-o adâncitură a solului este căptuşit cu vegetaţie. În caz de
pericol, când cuibul este amplasat pe sol nisipos este acoperit cu
nisip. Poate scoate două sau uneori chiar trei serii de pui într-un
sezon. Iernează în sudul Europei şi nordul Africii. Longevitatea
cunoscută este de 18 ani.
mai putin
Populatie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între
22000-35000 de perechi. A scăzut între 1970-1990, iar această tendinţă
s-a păstrat şi în perioada 1990-2000. În România, populaţia estimată
este de 400-700 de perechi. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în
Turcia, Spania şi Ucraina. Iernează în Italia şi Grecia.
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între
22000-35000 de perechi. A scăzut între 1970-1990, iar această tendinţă
s-a păstrat şi în perioada 1990-2000. În România, populaţia estimată
este de 400-700 de perechi. Cele mai mari efective cuibăritoare sunt în
Turcia, Spania şi Ucraina. Iernează în Italia şi Grecia.
mai putin
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii aprilie. Femela
depune în mod obişnuit trei ouă, de la sfârşitul lunii aprilie şi până
în iunie, cu o dimensiune medie de 32,2 x 23,6 şi o greutate medie de 9
g. Incubaţia durează 22-28 de zile şi este asigurată de ambii parteneri.
La câteva ore de la eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie
hrăniţi de părinţi. Puii devin zburători la 25-33 de zile.
Soseşte din cartierele de iernare la începutul lunii aprilie. Femela
depune în mod obişnuit trei ouă, de la sfârşitul lunii aprilie şi până
în iunie, cu o dimensiune medie de 32,2 x 23,6 şi o greutate medie de 9
g. Incubaţia durează 22-28 de zile şi este asigurată de ambii parteneri.
La câteva ore de la eclozare puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie
hrăniţi de părinţi. Puii devin zburători la 25-33 de zile.
mai putin
Amenintari si masuri de conservare
Degradarea habitatelor, creşterea deranjului şi urbanizarea sunt
principalele pericole ce afectează specia. Asigurarea de zone tampon în
jurul lacurilor sărate sau salmastre şi o planificare a expansiunii
urbane în concordanţă cu cerinţele ecologice ale speciilor
caracteristice este necesară.
Degradarea habitatelor, creşterea deranjului şi urbanizarea sunt
principalele pericole ce afectează specia. Asigurarea de zone tampon în
jurul lacurilor sărate sau salmastre şi o planificare a expansiunii
urbane în concordanţă cu cerinţele ecologice ale speciilor
caracteristice este necesară.
mai putin
GALERIE POZE SI ILUSTRATII