Prundăraş gulerat mic

Specie de țărm, poate fi observată pe malul apelor curgătoare, sau pe malul lacurilor, dar și în zone mlăștinoase în special în migrație. Adulții au partea superioară maronie, cu abdomen si piept alb si cu o banda neagra peste piept. Fața este alba cu o scufie maronie, masca neagra pe ochi, cerc galben pe ochi si ciocul negru. Picioarele si degetele au culoarea rozalie. Are o lungime a corpului de 15-18 cm, anvergura de 32-35 cm, masa corporala medie de 40 g. 

Specie de țărm, poate fi observată pe malul apelor curgătoare, sau pe malul lacurilor, dar și în zone mlăștinoase în special în migrație. Adulții au partea superioară maronie, cu abdomen si piept alb si cu o banda neagra peste piept. Fața este alba cu o scufie maronie, masca neagra pe ochi, cerc galben pe ochi si ciocul negru. Picioarele si degetele au culoarea rozalie. Are o lungime a corpului de 15-18 cm, anvergura de 32-35 cm, masa corporala medie de 40 g.  mai putin

Vizitator de vara in majoritatea Europei, iernează in Africa mediteraneeana si centrala, la sud de Sahara. Părăsește locurile de cuibărit intre iulie si septembrie, și revine in luna martie. Se hrănesc în zone de mal cu insecte, păianjeni, viermi si alte nevertebrate în special acvatice. Se hrănește in timpul zilei, in zonele mlăștinoase si ocazional in ape mici. Specia este monogama pentru sezonul de împerechere. La întoarcerea pe teritoriile de cuibărire, masculii creează mici cuiburi pe pământ, în zonele de mal, adesea cu pietriș. Femela decide ce cuib va folosi. Perechile cuibăresc solitar sau in grupuri restrânse.

Vizitator de vara in majoritatea Europei, iernează in Africa mediteraneeana si centrala, la sud de Sahara. Părăsește locurile de cuibărit intre iulie si septembrie, și revine in luna martie. Se hrănesc în zone de mal cu insecte, păianjeni, viermi si alte nevertebrate în special acvatice. Se hrănește in timpul zilei, in zonele mlăștinoase si ocazional in ape mici. Specia este monogama pentru sezonul de împerechere. La întoarcerea pe teritoriile de cuibărire, masculii creează mici cuiburi pe pământ, în zonele de mal, adesea cu pietriș. Femela decide ce cuib va folosi. Perechile cuibăresc solitar sau in grupuri restrânse.
mai putin

Populația care cuibărește in Europa este mare, 134.000 – 262.000 de perechi. Tendința la nivel european este în general descrescătoare. Populația cuibăritoare în România este de 3 000 - 10 000 de perechi, având o tendință necunoscută.

Populația care cuibărește in Europa este mare, 134.000 – 262.000 de perechi. Tendința la nivel european este în general descrescătoare. Populația cuibăritoare în România este de 3 000 - 10 000 de perechi, având o tendință necunoscută.
mai putin

Împerecherea are loc in perioada aprilie-iunie. Ambii părinți clocesc trei-cinci oua, de 30x22 mm mărime, timp de 24-25 de zile. Ambii părinți, au grijă de pui pana când își iau zborul, la 25-27 de zile după eclozare. Perechile scot unul sau doua rânduri de pui pe an. 

Împerecherea are loc in perioada aprilie-iunie. Ambii părinți clocesc trei-cinci oua, de 30x22 mm mărime, timp de 24-25 de zile. Ambii părinți, au grijă de pui pana când își iau zborul, la 25-27 de zile după eclozare. Perechile scot unul sau doua rânduri de pui pe an. 
mai putin

Cea mai mare amenințare la adresa speciei este regularizarea cursurilor râurilor, care duce la pierderea habitatului de cuibărit. Suplimentar, amenajările hidrotehnice (hidrocentrale) pot duce și ele la reducerea calității habitatului de cuibărit. Degradarea și reducerea zonelor umede, privează specia de locuri importante de hrănire pe perioada migrației.

Cea mai mare amenințare la adresa speciei este regularizarea cursurilor râurilor, care duce la pierderea habitatului de cuibărit. Suplimentar, amenajările hidrotehnice (hidrocentrale) pot duce și ele la reducerea calității habitatului de cuibărit. Degradarea și reducerea zonelor umede, privează specia de locuri importante de hrănire pe perioada migrației. mai putin