Expand pic
Vânturel mic
Falco naumanni
Foarte rara
Descriere
Vânturelul mic este o specie caracteristică teritoriilor joase cu
păşuni, culturilor agricole şi pădurilor din zonele stepice. Lungimea
corpului este de 27-33 cm şi are o greutate medie de 100-200 g, femelele
fiind mai mari. Anvergura aripilor este cuprinsă între 63-72 cm. Este o
pasăre răpitoare mică, ce poate fi confundată cu vânturelul roşu ( Falco tinnunculus
), însă are aripile mai mici şi coada mai scurtă. Adulţii au un penaj
diferit, asemănător cu cel al vânturelului roşu însă masculul nu are
mustaţă. Se hrăneşte cu insecte, mamifere mici, broaşte, şerpi şi peşti.
Vânturelul mic este o specie caracteristică teritoriilor joase cu
păşuni, culturilor agricole şi pădurilor din zonele stepice. Lungimea
corpului este de 27-33 cm şi are o greutate medie de 100-200 g, femelele
fiind mai mari. Anvergura aripilor este cuprinsă între 63-72 cm. Este o
pasăre răpitoare mică, ce poate fi confundată cu vânturelul roşu (
Falco tinnunculus
), însă are aripile mai mici şi coada mai scurtă. Adulţii au un penaj
diferit, asemănător cu cel al vânturelului roşu însă masculul nu are
mustaţă. Se hrăneşte cu insecte, mamifere mici, broaşte, şerpi şi peşti.
mai putin
Etimologia denumirii stiintifice
Numele de gen provine din cuvântul latin falx – seceră, cu referire la silueta cu aripi lungi şi ascuţite sau, după alte suse, din falcate cu referire la ciocul sau ghearele curbate. Numele de specie naumanni comemorează ornitologul german J.F. Naumann (1780-1857).
Numele de gen provine din cuvântul latin
falx – seceră, cu referire la silueta cu aripi lungi şi ascuţite sau, după alte suse, din
falcate cu referire la ciocul sau ghearele curbate. Numele de specie
naumanni comemorează ornitologul german J.F. Naumann (1780-1857).
mai putin
Localizare si comportament
Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Specia
este monogamă şi teritorială. Când vânează, coboară neauzit de pe crengi
şi prinde prada în gheare înainte s-o omoare, ciupind-o în spatele
capului. Nu îşi construieşte cuiburi şi caută cavităţi potrivite în
copaci, pereţii bisericilor vechi, hambare sau platforme artificiale, la
o distanţă de 1-3 km de zonele folosite pentru vânătoare. Cuibăreşte în
colonii de 10-20 de perechi, adeseori în apropierea aşezărilor umane.
Iernează în Africa.
Este o specie prezentă în sudul şi estul continentului european. Specia
este monogamă şi teritorială. Când vânează, coboară neauzit de pe crengi
şi prinde prada în gheare înainte s-o omoare, ciupind-o în spatele
capului. Nu îşi construieşte cuiburi şi caută cavităţi potrivite în
copaci, pereţii bisericilor vechi, hambare sau platforme artificiale, la
o distanţă de 1-3 km de zonele folosite pentru vânătoare. Cuibăreşte în
colonii de 10-20 de perechi, adeseori în apropierea aşezărilor umane.
Iernează în Africa.
mai putin
Populatie
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între
25000-42000 de perechi. A scăzut semnificativ între 1970-1990. Specia a
fost stabilă în perioada 1990-2000 în vestul Europei, dar a continuat să
descrească în sud-estul Europei, acest fapt determinând o tendinţă de
scădere pe ansamblu. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania, Turcia şi Italia.
Populaţia europeană a speciei este relativ mică, cuprinsă între
25000-42000 de perechi. A scăzut semnificativ între 1970-1990. Specia a
fost stabilă în perioada 1990-2000 în vestul Europei, dar a continuat să
descrească în sud-estul Europei, acest fapt determinând o tendinţă de
scădere pe ansamblu. Cele mai mari efective sunt prezente în Spania, Turcia şi Italia.
mai putin
Reproducere
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie.
Femela depune 3-5 ouă în a doua parte a lunii mai sau la începutul lunii
iunie. Incubaţia durează în medie 28-31 de zile şi este asigurată de
ambii părinţi. Puii devin zburători la 27-29 de zile.
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie.
Femela depune 3-5 ouă în a doua parte a lunii mai sau la începutul lunii
iunie. Incubaţia durează în medie 28-31 de zile şi este asigurată de
ambii părinţi. Puii devin zburători la 27-29 de zile.
mai putin
Amenintari si masuri de conservare
Degradarea habitatelor, intensificarea agriculturii, utilizarea
pesticidelor, defrişarea pădurilor, dezvoltarea urbană şi deranjul
produs de vânătoarea ilegală sunt principalele pericole pentru specie.
Un Plan Internaţional de Acţiune a fost elaborat în 2011.
Degradarea habitatelor, intensificarea agriculturii, utilizarea
pesticidelor, defrişarea pădurilor, dezvoltarea urbană şi deranjul
produs de vânătoarea ilegală sunt principalele pericole pentru specie.
Un Plan Internaţional de Acţiune a fost elaborat în 2011.
mai putin